Conform datelor publicate de Eurostat, deși s-a situat în materie de majorare a prețurilor pe locul 2, imediat după Ungaria, România a înregistrat în 2019 cea mai mică creștere a inflației față de finalul anului precedent, între statele relativ mari din blocul estic (peste 5 milioane de locuitori). Valorile prezentate sunt în varianta europeană a indicelui armonizat al prețurilor de consum, care asigură comparabilitatea între diferite state.
Paradoxal, în contextul evoluțiilor din statele similare cu noi, deși indicele de creștere a prețurilor consemnat în luna decembrie a fost mai ridicat (4,04% față de 3,27%, conform metodologiei naționale) și în afara coridorului vizat ( de 2,5% plus minus un punct procentual, țara noastră a reușit să limiteze mai bine influența venită din conjunctura de pe piața internațională.
De remarcat faptul că, prin contrast, marile economii occidentale (peste 40 de milioane de locuitori) au înregistrat TOATE, în același interval de timp, reduceri semnificative ale creșterii prețurilor, fie că sunt sau nu în Zona Euro. Așa încât, per total UE, rata inflației a rămas neschimbată, respectiv 1,6%, între decembrie 2018 și decembrie 2019.
Dincolo de evoluțiile prețurilor pe plan internațional la alimente, energie și materii prime, datele sugerează o accelerare a procesului de convergență a prețurilor, dacă nu cumva chiar o depășire a acestora în est față de vest pe segmente de consum în care au apărut probleme specifice și concurența nu este dezvoltată ( de pildă, vezi situația de la carnea de porc).
Practic, în cazul nostru, s-a suprapus această tendință generală în plan regional peste inflamarea creșterii prețurilor, deja promovată prin creșterea exagerată a veniturilor în raport cu rezultatul economic (care ne dusese la finele lui 2018 chiar pe prima poziție la inflație între țările similare). Cu observația că nerespectarea unor fundamente de corelare cu productivitatea muncii și cu avansul PIB nu poate fi decât limitată prin politici derulate de o bancă centrală, oricât de performantă ar fi aceasta în sensul acomodării la contextul social-politic.
Așadar, în loc să ne căutăm în buzunare după bani pentru a da copiilor în etate cadourile promise (sintagma de „a căuta bani în buget” este la fel de hazlie ca și descoperirea, după adoptarea și intrarea în vigoare a bugetului, a influenței de 2,5% din PIB, altminteri prezentată clar de Consiliul Fiscal încă din septembrie 2019) ar fi mai util să ne uităm în jur.
Eventual să luăm aminte la avertismentul lansat de o vecină de-a noastră ajunsă director general al FMI, Kristalina Georgieva, cum că economia globală riscă o revenire la Marea Criză Economică. Nu pe bază de impresii, ci pe baza unui studiu al Fondului, care arată cum economia actuală este pe un trend similar cu cel din cu anii 1920, care a dus la prăbuşirea pieţei în 1929.
Urmărește-ne pe Google News
