Inclusive Wealth – noua măsură a avuției națiunilor

Produsul Intern Brut, folosit îndeobște drept indicator pentru a măsura bogăția națiunilor, este o măsură a veniturilor și nu a bogăției acumulate, semnalează The economist în ultimul număr din luna iunie, pentru a introduce un subiect în premieră la nivelul teoriei economice. Practic, PIB măsoară un flux de bunuri și servicii și nu situația activelor deținute. La nivel microeconomic, este ca și cum judecata situației unei întreprinderi s-ar face în funcție de profiturile trimestriale și nu prin examinarea balanței de activitate.

Calculele efectuate de o echipă de economiști a Organizației Națiunilor Unite, condusă de profesorul Partha Dasgupta de la Universitatea Cambridge, a evaluat bogăția celor mai importante țări din lume în dolari la paritatea din anul 2000 pe baza celor trei active principale: capitalul uman ( educația și competențele populației), capitalul fizic (utilaje, clădiri, infrastructură etc.) și capitalul natural (resursele, incluzând pământul, pădurile, combustibilii fosili, minereurile etc.)

Clasamentul întocmit vine cu o altă perspectivă economică și impune o altă abordare a modelului de dezvoltare. Dacă se ia în considerare averea acumulată pe locuitor, cea mai bogată țară din lume este Japonia, urmată de SUA și de Canada, în timp ce pe locul al patrulea apare Norvegia.

Deși PIB-ul Chinei a depășit recent pe cel al Japoniei, aceasta din urmă are o avuție totală de 2,8 ori mai mare, diferența majoră fiind constituită de capitalul uman. Valoarea acestuia a fost calculată de echipa ONU pe baza numărului de ani de școlarizare, a salariilor pe care le pot obține lucrătorii și a numărului de ani de muncă până la ieșirea din activitate.

Pentru referință, trebuie precizat că așa-numitul capitalul uman reprezintă 75% din avuția SUA și 88% din cea a Marii Britanii. Din 1990 și până în 2008, Germania și-a majorat capitalul uman cu aproximativ 50%. În schimb, alte țări au performat pe partea de capital fizic, China fiind de departe cea care a acumulat cel mai mult la nivel fizic ( +540% !).

Contrar percepției comune, pentru aproape toate țările analizate, s-a constatat că cea mai mare parte a avuției acumulate o constituie capitalul uman. Excepțiile au fost Nigeria, Rusia și Arabia Saudită. În cazul acesteia din urmă, evoluția a fost una foarte pozitivă. Diminuarea cu 37 miliarde dolari a resurselor naturale a fost compensată prin sporirea valorii resurselor umane cu aproape 1.000 de miliarde dolari, prin creșterea semnificativă a nivelului de școlarizare).

Creșterea economică se poate face, prin urmare, cu un avans pe partea de resurse umane și cu anumite costuri pe partea de resurse naturale. Japonia este una dintre singurele trei țări din raport unde creșterea economică care nu a afectat nivelul capitalului natural. Totodată, trebuie remarcat că doar în 14 țări din 20 nivelul de creștere a bogăției l-a depășit pe cel al creșterii populației.

Ce e avuția totală

Conceptul de avuție totală a fost lansat pe baza unui model teoretic dezvoltat de Kenneth Arrow, laureat al premiului Nobel. Raportul a beneficiat de participarea mai multor profesori de prestigiu, selectați pe baza expertizei dovedite în domeniile capitalurilor, bunăstării sociale și mediului înconjurător. Au fost studiate pe perioada 1990 – 2008 20 de țări care concentrează 56% din populația globului și 72% din PIB-ul mondial.Lucrarea IWR 2012 (Inclusive Wealth Report 2012) este prima dintr-o serie de lucrări similare, ce vor fi date publicității cu o periodicitate de doi ani, următoarea ediție fiind prevăzută pentru 2014.

O evaluare similară pentru România este dificil de făcut, dar ar putea dezvălui date extrem de interesante. Cel puțin la prima vedere, în pofida creșterii PIB pe perioada 1990 – 2008, se conturează o diminuare semnificativă a avuției totale, pe canalul reducerii masive pe componenta resurselor umane și pe cel al componentei evident afectate a resurselor naturale.

O apreciere cantitativă a pierderilor în capital uman suferite de România prin plecările în străinătate, îndeosebi prin pierderea constantă de specialiști slab retribuiți acasă pe domenile sociale și prin locurile de muncă insuficiente pe domeniul tehnic s-sr impune cu necesitate. Mai ușor de realizat, aprecierea diminuării resurselor naturale, cu scăderea pe partea de păduri sau combustibili fosili ar fi utilă pentru definirea politicilor publice.