Implementarea 5G și războiul global din spatele ei. Dilema Europei

Implementarea generației a cincea de tehnologie în rețele celulare fără fir – cunoscută publicului larg sub acronimul 5G – a declanșat un război global al marilor jucători în domeniu și al guvernelor din spatele acestora. Acest războiul e în plină desfășurare.

Practic, e o confruntare SUA – China ce afectează inclusiv Europa, iar premisele sunt descrise pentru cursdeguvernare.ro de către Bogdan Botezatu, director cercetare amenințări informatice al BitDefender.

Important de menționat: problemele ridicate de această confruntare sunt reale: atât componenta economică, cât și cea de garanție a securității sistemelor critice. 

Componenta politică

Președintele american Donald Trump a semnat pe data de 13 august 2018 așa-numitul Defense Authorization Act, una dintre componentele documentului  interzicând guvernului SUA și contractorilor acestuia să utilizeze echipamente și tehnologii Huawei și ZTE.

După această dată, administrația americană a făcut presiuni asupra aliaților din întreaga lume să îi urmeze exemplul și să elimine Huawei din orice licitație care vizează infrastructura informatică critică.

Argumentele Casei Albe s-au bazat în principal pe riscurile de securitate în privința Huawei, iar comandatul NATO din Europa a mers și mai departe: a atenționat statele care vor implementa 5G cu Huawei că vor avea restricții privind schimbul de informații cu Alianța. 

Aflată la începutul procesului de trecere la 5G, Europa a rezistat însă presiunilor de peste Ocean.

(Citiți și: ”Comandantul NATO în Europa: Comunicarea cu partenerii germani va fi întreruptă, dacă Berlinul va colabora cu Huawei pentru rețelele 5G”)

Comisia Europeană a prezentat abia pe 27 martie un set de acțiuni pentru evaluarea riscurilor de securitate cibernetică și pentru consolidarea măsurilor preventive.

Ce a decis Comisia:

• Statele membre UE vor efectua evaluări de securitate naţională în cazul ale reţelelor 5G până la sfârşitul lunii iunie 2019, ţinând cont de „riscurile asociate comportamentului furnizorilor sau operatorilor, inclusiv din ţări terţe”
• Aceste rezultate vor fi utilizate pentru elaborarea unei evaluări la nivelul Uniunii Europene până în octombrie 2019 şi pentru stabilirea măsurilor de contracarare până în decembrie 2019
• Statele membre vor trebui să decidă până în octombrie 2020 dacă sunt necesare măsuri suplimentare

Nu există o recomandare privind interzicerea Huawei, dar comisarul pentru piața unică digitală, Andrus Ansip, a declarat că executivul UE are “îngrijorări specifice legate de unii producători”.

“Toată lumea știe că vorbesc despre China și Huawei. Trebuie să fim îngrijorați, dar nu am cerut niciodată să interzicem anumiți furnizori”, a precizat Comisarul european.

Potrivit strategiei europene, lansarea serviciilor 5G ar urma să aibă loc în 2020.

Componenta economică

Multe miliarde de euro sunt miza trecerii de la 4, la 5G.

Numai în Europa și numai prin Fondul European pentru Investiții Strategice este alocat un total de 1,041 mld. euro pentru dezvoltarea și aplicarea tehnologiilor informației și comunicațiilor în perioada 2014-2020.

Dar marea majoritate a investițiilor în dezvoltarea 5G vor fi realizate din surse private.

Numai România are – potrivit Strategiei 5G elaborată de ANCOM – un necesar investiţii în 5G pentru de circa 2,3 miliarde de euro.

Cele mai mari companii producătoare de echipamente de telecomunicații la nivel mondial sunt Huawei (China), Cisco și Juniper Networks (ambele din SUA).

Orice stat dorește să dezvolte tehnologia 5G are nevoie de echipamente de la unul dintre acești producători.

Implementarea 5G. Întrebarea de 1.000 de puncte

China a ajuns între liderii mondiali în domeniul echipamentelor de telecomunicații și în tehnologia 5G pentru că reușește să producă ieftin, în cantitate mare și, de multe ori, și bine.

E drept, performanța vine după decenii de rateuri în ceea ce privește fiabilitatea echipamentelor și după ce a învățat că, pentru a juca în liga mare, nu poți să copiezi, ci trebuie să investești în cercetare/dezvoltare.

Bogdan Botezatu (foto), director Cercetare amenințări informatice al BitDefender, este convins că decizia UE de a solicita statelor membre analize proprii referitor la ”riscurile asociate furnizorilor de echipamente din țări terțe” (o referire indirectă, dar clară la adresa Chinei) este urmarea faptului că Uniunea nu deține dovezi inatacabile că aceste echipamente înlesnesc spionajul electronic.

Bogdan Botezatu descrie însă contextul relevant:

”La ora actuală, în lume sunt 5 mari actori statali cu capacități de război informatic: SUA, Israel, Rusia, China și Marea Britanie.

Dintre cele 5 state, cele mai active în război informatic sunt China și Rusia.

Acum, dezbaterea e simplă: am cumpăra noi echipament informatic pentru situații critice de la un guvern potențial ostil, sau care ar putea să aibă o agendă?

De la ruși nu este cazul, pentru că de la ruși nu imporți tehnologie, imporți doar petrol și gaze… Dar China este un mare jucător pe piața de tehnologie și, uneori, probabil că suspiciunile astea sunt întemeiate”.

Suspiciunile menționate de Bogdan Botezatu au totuși o bază:

Legea securității naționale adoptată în 2017 în China obligă companiile din domeniul IT să colaboreze cu serviciile secrete chineze.

Uniunea Europeană nu face însă altceva decât să amâne o decizie – cum nu deține nicio companie proprie care să rivalizeze cu giganții americani și chinez.

UE nu are, deci, o alternativă proprie pentru dotarea cu suficiente echipamente de comunicații astfel încât să își atingă ținta de lansare a 5G în întreaga UE, ar trebui într-un final să aleagă unitar.

Altfel, care ar fi garanțiile de securitate în scenariul în care 25 de state ar alege un furnizor de la Vest și alte 2 altceva?