Câți locuitori au județele României? Este ca și cum în 4 ani ar fi dispărut toată populația județului Timiș sau cea din Alba și Gorj – aceasta este dimensiunea aproximativă a migrației din intervalul 2012 – 2015, potrivit datelor INS.
La recensământul din 2011, România avea 727.500 de români plecați din țară pentru o perioadă mai lungă de 12 luni, categoria în care intră plecați la muncă peste hotare. Numărul era mult sub realitate, fiindcă INS nu a reușit recenzarea aproximativ un milion de persoane.
(Citiți și: ”România a intrat în Top 20 al statelor cu cele mai mari diaspore – potrivit Raportului ONU pe migrație”)
În plus, la data data recensământului, adică la 4 ani de la aderare, România figura în statisticile internaționale cu peste două milioane de emigranți.
Acum, la 4 ani după recensământ, statistica INS arată că alte aproape 700.000 de persoane au plecat afară în intervalul 2012 – 2015, ceea ce înseamnă că autoritățile au contabilizat în total, înainte de recensământ plus ulterior, mai puțin de 1,5 milioane de români la muncă în străinătate:
Câți locuitori au județele României? Cifrele pe care INS Nu le stăpânește
Câți locuitori au județele României? Pe județe, în cifre absolute, cei mai mulți locuitori au pierdut, în favoarea unor state cu mai multe joburi disponibile și salarii mai mari:
- Bucureștiul – aproape 90.000 de persoane,
- Bacău – 78.155 persoane,
- Suceava – peste 70.000
- Neamț – aproape 70.000.
Potrivit datelor INS, care par a avea, însă, foarte puțină legătură cu realitatea.
Calculul arată că fiecare județ a pierdut din cauza migrației, în anii 2012 – 2015, 3,5% din populația stabilă existentă la 1 ianuarie 2012.
Ceea ce este o aberație statistică. Dacă ne uităm la rezultatele recensământului, la ecensământul din 2011 în Bacău figurau ca plecați pentru mai mult de 12 luni peste 57.000 de locuitori. Din Capitală, care avea de trei ori mai mulți locuitori, emigraseră numai 26.000 de persoane.
În ultimii patru ani avem aproape 63.000 de emigranți din Capitală și doar 20.815 din Bacău, ca și cum brusc bucureștenii au fost loviți de criză, iar băcăuanii s-au trezit cu ofertă generoasă de locuri de muncă și au decis că nu mai merită plecarea în străinătate.
Profesorul universitar Eugenia Harja (foto), director executiv al Direcției Județene de Statistică Bacău, a explicat pentru cursdeguvernare.ro că se folosește o estimare la nivel de țară, nu sunt colectate date la nivel județean.
„La nivel de țară, poți să estimezi un pic mai bine folosind surse din străinătate. Acești cetățeni români sunt înregistrați administrativ în alte surse de afară, care permit o estimare a celor plecați”, a spus Eugenia Harja.
Aceste surse externe nu știu însă din ce județe provin respectivii români, așa încât se aplică procentul uniform rezultat din datele statelor de destinație.
Cei plecați versus rămașii salariați
Se folosește un model econometric, au declarat pentru cursdeguvernare.ro surse din INS.
În realitate, numărul plecaților este mai mare. La Bacău, de exemplu, existență o diferență de aproape 150.000 de persoane între populația stabilă (care lcouiește efectiv acolo) și cea legală (rezultată din actele locale). Diferența este dată de cei care au domiciliul acolo, și-au păstrat actele, dar ei, în realitate, sunt plecați afară, la muncă, de mai bine de un an.
La 1 ianuarie 2016, populația stabilă era de puțin peste 600.000, în timp ce legala “legala este aproape de 750.000″. „Suntem un pic de campioni la diferență”, spune profesorul universitar Eugenia Harja.
Câți locuitori au județele României? Cătălin Ghinăraru: Se vor întoarce atunci când se vor genera masiv locuri de muncă
De fiecare dată când se vorbește despre exodul românilor se prezintă pierderile de productivitate, la fondul de pensii sau la cel de sănătate provocate de plecarea în străinătate a celor aproximativ 3,4 milioane de persoane, numărul emigranților români calculat de ONU folosind datele din toate statele.
Se pune însă întrebarea dacă piața muncii din România ar fi avut capacitatea să absoarbă această mână de lucru.
Cătălin Ghinăraru (foto), doctor în economie și secretar general al Institutului Național pentru Cercetare Științifică a Muncii și Protecției Sociale (INCSMPS), a declarat pentru cursdeguvernare.ro că „potențial, fiecare român este o pierdere pentru productivitate, dar, pe de altă parte, trebuie să luăm în considerare condițiile reale – nu sunt generate suficiente locuri de muncă”.
Orice individ care pleacă este o pierdere potențială pentru că el nu va mai contribui la formarea PIB, ci va ajunge într-o altă economie, spune cercetătorul.
„Pe de altă parte, este adevărat că există o supraofertă de forță de muncă. Economia românească nu poate genera atât de multe locuri de muncă încât să absoarbă măcar întreaga populație calificată și cu disponibilitate pentru muncă din categoria de vârstă 20 – 64 de ani. Supraoferta se manifestă nu numai la calificările joase și medii, ci și la cele ridicate”, a explicat Cătălin Ghinăraru.
(Citiți și: ”Cum ar arăta PIB și bugetele dacă românii din străinătate ar munci în țară”)
În ceea ce privește afirmațiile unor angajatori că nu reușesc să găsească forța de muncă necesară, cercetătorul explică:
„Firmele vor căuta întotdeauna cu disperare forță de muncă pentru că oferă salarii mici, care reprezintă tot o problemă de productiviate, până la urmă.
Oamenii fug de aceste salarii mici, de condițiile dificile de muncă, mai ales că ei găsesc de lucru ușor pe altă piață. Locurile de muncă imposibil de găsit aici se găsesc în altă parte, la distanță mică, fiind într-o zonă geografică adiacentă”.
Firmele se plâng de o anumită lipsă a forței de muncă, lipsă care nu există de fapt:
„Dacă ne uităm la oferta de muncă și la câți oameni calificați sunt în țară, lăsându-i la o parte pe cei care sunt afară, vom vedea că nici pentru aceștia nu avem foarte multe locuri de muncă”, spune Ghinăraru.
Concluzia acestuia este simplă: Nu e chiar așa, că avem atâtea locuri de muncă încât ar trebui să-i aducem și pe cei de afară.
Exemplul Irlandei
Economistul a oferit și un exemplu foarte asemănător României, de populație foarte mobilă, care arată și cum se întorc cei care au ales la un moment dat să muncească afară.
„Economia Irlandei, țară care are o cu totul altă istorie dar, dincolo de diferențele evidente, prezintă câteva caracteristici foarte similare cu România, din acest punct de vedere.
Undeva în secolul al XIX-lea, avea vreo opt milioane de locuitori și a ajuns prin anii 60 pe la vreo patru milioane de locuitori.
Între timp, populația s-a refăcut, dar în perioada ultimei crize, în 2008 – 2009, au trecut printr-o altă perioadă de migrație.
Instinctul ăsta de migrație al irlandezului, clădit în vremea Imperiului Britanic, a renăscut în timpul crizei recente.
Este un exemplu foarte clar – oamenii s-au întors în Irlanda din diaspora atunci când economia irlandeză a avut două decenii de creștere masivă și când a generat foarte multe locuri de muncă”, a explicat Cătălin Ghinăraru.
„Și românii vor veni înapoi atunci când se vor genera masiv locuri de muncă. Cu ce generăm noi acum și cu ce ocupare avem noi (de circa opt milioane și ceva, din care două miliaone sunt din agricultură, iar un alt milion educație, sănătate, armată etc….)”, spune secretarul general al INCSMPS, nu se va putea foarte curând.
Și ar trebui să le fie mai ușor românilor, plecați în Europa, în special Italia și Spania, spre deosebire de irlandezi, care s-au întors din America, din Australia, Noua Zeelandă etc.
Cum au schimbat românii harta migrației în Italia
Raportul ONU cu datele revizuite privind migrația 2015 menționează că 3,4 milioane de români trăiesc în străinătate, număr ce ne-a propulsat în topul 20 al statelor cu cea mai mare diasporă.
Estimarea ste făcută pe baza datelor luate din statele de destinație, care au contrazis la vremea respectivă și datele recensământului din România: Institutul Naţional de Statistică al Italiei menționa, în septembrie 2011, 969.000 rezidenți români, iar Ministerul spaniol al Muncii și Migrației consemna pe teritoriul acestei țări 842.000 români.
Potrivit unor date făcute publice la sfârșitul anului trecut de către institutul de statistică de la Roma (Istat), la finalul lui 2014 existau în Italia peste 5 milioane de rezidenți străini, reprezentând 8,2% din populația totală a țării.
În 2003, rezidenții străini aveau o pondere de numai 3%.
La începutul noului mileniu, două comunități dominau harta străinilor din Italia – din 20023, numărul marocanilor și albanezilor a crescut continuu, până la 450.000 persoane.
Marea schimbare în geografia migrației a intervenit după 2007, când România a intrat în Uniunea Europeană, scrie Alessandro Lanni.
În acel an, numărul românilor din Italia aproape că s-a dublat (a crescut de la 342.200 la 625.278 de persoane), pentru ca la sfârșitul lui 2014 numărul total al românilor să depășească un milion, cu o prezență record în regiunea Latium (224.537 persoane).
Dar, ei domină toate celelalte comunități de rezidenți străini, cu excepția a trei regiuni unde predomină albanezii (în două) și ucraineni (într-una).
Cum arăta harta rezidenților străini în 2003:
Cum arăta harta rezidenților străini la începutul lui 2015, când românii reprezentau majoritatea populației străine:
Un răspuns
Si totusi, poate contributia la PIB a romanilor de afara e mult mai mare decat daca ar fi ramas in tara, fara locuri de munca sau cu salarii mici. O statisticta de anul trecut a bancilor Western Union si MoneyGram arata o cifra de peste 6 miliarde eu trimise in tara de cei care muncesc in afara, din 2000 pana in prezent. Daca socotim si banii cu care se vine in buzunare sau se trimit prin prieteni, suma se ridica. Acesti bani unde intra, decat la consum, care mareste PIB. Nu e oare consumul cea mai consistenta componenta a PIB, la ora actuala?