Veniturile lunare ale unei familii românești au crescut în anul 2015 la 2.687 lei pe gospodărie și 1.011 lei pe persoană, potrivit rezultatelor Anchetei bugetelor de familie pe 2015, întreprinsă de Institutul Național de Statistică.
Majorarea procentuală a veniturilor fost de 7,4% pe gospodărie și de 7,8% pe persoană (numărul de persoane per familie a scăzut la mai puțin de 2,66, fiind luată în calcul doar populația rezidentă).
Paradoxal, însă, potrivit datelor comunicate de INS, cheltuielile lunare medii pe persoană au fost mai mari cu doar 4%, înregistrând valori mai mici pe toate categoriile de familii.
Astfel, s-au consemnat creșteri ale cheltuielilor lunare medii de +3,9% pe persoană acolo unde capul de familie este salariat și +1,3% la cele de pensionari.
La care s-au adăugat scăderi ale cheltuielilor pe persoană în familiile de agricultori ( -1,7%) și de șomeri (-11,4% !).
Matematic, situația ar părea imposibilă, dacă nu am ține cont de omiterea familiilor ai căror capi nu sunt nici salariați, nici agricultori, nici șomeri și nici pensionari.Vă lăsăm să ghiciți care sunt celelalte familii dar nu se poate să nu facem legătura cu modul în care avertiza recent prin vice-guvernatorul BNR, Florin Georgescu, că se face repartizarea rezultatelor economice în România: cam 60% pentru capital și 40% pentru muncă, adică aproape exact pe dos decât în Occidentul capitalist dezvoltat.
De reținut, la nivelul cheltuielilor pe persoană, dacă luăm ca reper familiile de salariați, cele mai mari sume le-au cheltuit pensionarii (74%), urmați la mare distanță de agricultori (55%) și șomeri (43%).
Adevărat semnal de alarmă pentru sistemul de asigurări sociale, raportul cheltuielilor dintre membrii familiilor de șomeri și cei al familiilor de salariați s-a deteriorat de la 51% la 43% pe parcursul unui singur an.
Ceea ce face din pierderea locului de muncă principala amenințare la adresa bunăstării familiale, cu mult mai mult decât ieșirea la pensie. Dată fiind, în plus, și diferența în ceea ce privește necesitățile stringente de a cumpăra sau închiria o casă, de a achiziționa mobilă și haine noi sau de a plăti pentru educația copiilor.
Dacă se urmărește raportul dintre cheltuielile medii pe familie și veniturile medii pe familie, așa cum au fost ele consemnate de INS, atunci sare în ochi reducerea semnificativă a acestui raport de la 92,6% în 2013, spre 90,7% în anul 2014 și doar 87,5% în 2015.
Ceea ce sugerează o creștere a economisirii dar nu explică majorarea vânzărilor de retail cu ritmuri de două cifre spre finalul anului trecut, în pofida inflației negative.
Modificările din ultimii doi în structura cheltuielilor
Modificările care s-au produs în structura cheltuielilor totale de consum pe destinații ( în clasificarea europeană armonizată COICOP, care va trebui implementată și pentru calcul inflației pe baza coșului de consum) arată că sumele disponibilizate prin reducerea costurilor cu alimentele au trecut de trei procente din total și s-au dus în principal spre cheltuielile pentru locuință – de la facturi la utilități până la amenajarea acestora. O redirecționare se observă și spre îmbrăcăminte și încățăminte, sănătate sau transport. Nimic din surplus nu s-a alocat către educație sau cultură – alocările către acestea chiar au scăzut procentual.
De reținut, deocamdată, mâncarea continua să aibă anul trecut o pondere dublă în coșul de consum față de media europeană ( în pofida consumului caloric relativ ridicat și a ratei tot mai crescute a obezității, inclusiv la vârste tinere) iar băuturile alcoolice și tutunul să depășească cu mult această medie.
Probabil pentru că, deși avem ”venituri românești”, ”bem ca rușii” și ne încăpățânăm să ”fumăm ca turcii”, în timp ce plătim accize ca europenii occidentali.
