După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar întreaga comunitate de afaceri din țara noastră, români și străini deopotrivă, acum guvernul ne pune la încercare cu un nou subiect: contul defalcat de TVA.
Despre ce este vorba?
Guvernul ar vrea ca toate companiile din România să mai deschidă un cont la bănci sau la Trezorerie, cont în care să încaseze TVA aferent facturilor emise către clienți și din care ar urma să plătească doar TVA aferent facturilor de la furnizori sau de TVA către buget, iar disponibilul ar putea fi folosit de către companie doar cu aprobarea ANAF (aprobare care probabil însă că va implica un control similar cu cel de la rambursări de TVA).
Care este scopul?
Scopul declarat al acestei măsuri este reducerea evaziunii prin crearea unui circuit financiar controlat, paralel cu circuitul financiar “normal”, astfel încât hoții să nu mai aibă acces liber la TVA-ul care circulă în B2B.
În subsidiar, autorii propunerii susțin că măsura ajută și companiile care vor avea banii puși de o parte pentru plata TVA pe 25 ale lunii următoare
Când?
Zice onor-ministerul că măsura – care implică modificări în sistemele informatice ale companiilor, ale băncilor și ale ANAF, deschiderea a sute de mii de conturi noi, training pentru personal etc., ar urma să fie implementată de la 1 septembrie 2017 (!!!???), adică în câteva săptămâni, săptămâni care se întâmplă să mai fie și în plină perioadă de concedii… How cool!
O fi bine, o fi rău?
În principiu, orice măsură de combatere a evaziunii este bună. Cu o singură condiție: să nu combată și, sau, mai ales, business-ul onest…
Mai țineți minte cum, în numele luptei împotriva evaziunii, dl Sorin Blejnar a scos din VIES (adică din UE!) toate firmele românești și le-a obligat să se înscrie într-o invenție numită Registrul Operatorilor Intracomunitari (ROI)? Sute de mii de companii au fost puse pe drumuri degeaba iar frauda de TVA a continuat să zburde nestingherită pe câmpiile patriei… Asta se întâmpla în 2010, iar timp de mai bine de 6 ani am cărat în spate bolovanul (ROI) pus de dl Blejnar. Degeaba!
Mai țineți minte cum, câțiva ani mai târziu (2015, 2016) – un alt arhanghel al luptei împotriva evaziunii, dl. Gelu Diaconu, a introdus infamul D088, a pus pe drumuri cu teancuri de hârtii zeci de mii de companii românești, a blocat administrațiile financiare sub munți de hârtii? Și asta a fost făcută tot în numele “luptei” împotriva evaziunii… Tot degeaba!
Singurii care au avut cu adevărat de suferit în urma acestor măsuri au fost tot contribuabilii onești, nicidecum hoții care au continuat și, evident, continuă să fure nestingheriți.
O să explic mai jos de ce contul acesta de TVA are potențial distructiv semnificativ mai mare pentru economie decât toate măsurile pomenite anterior. O să reamintesc și ce cred eu că trebuie cu adevărat făcut pentru a rezolva problema.
Detaliile în care se ascunde diavolul:
-
Banii companiei vor fi blocați în contul de TVA până când ANAF va binevoi să aprobe folosirea lor
Să luăm un exemplu din viața reală: emit pe 31 iulie o factură de 119.000 lei (100.000 lei + TVA 19%), cu plata la termen de 60 zile. Pe 25 august, așa cum e normal, îmi plătesc dările la stat, inclusiv cei 19.000 lei TVA facturați și neîncasați. Din banii mei. Pe 30 septembrie, dacă am noroc de un client corect și care să nu intre cumva în insolvență, clientul îmi plătește factura. Cei 19.000 lei reprezentând TVA (pe care eu deja i-am plătit la buget) se duc în contul blocat. Stau și mă uit la banii mei, bani pe care însă nu voi putea să îi folosesc decât atunci când fiscul îmi va da binecuvântarea.
Să ne înțelegem, vorbim de același ANAF care a cauzat intrarea României în infringement pentru întârzieri nepermis de mari la rambursarea TVA și ale cărui sisteme informatice stau să crape…
-
Bye-Bye factoring!
Un instrument foarte folosit pentru finanțare, în special de companiile mijlocii și mari este factoringul. În exemplul de mai sus, ar însemna că nu pot să mai fac factoring pe 119.000 lei, ci cel mult pe 100.000 lei. Mă întreb însă cum va funcționa asta și – dacă va funcționa, care va fi impactul asupra cash-flow-ului companiilor…
-
Controlul plăților din/în contul de TVA
Practic, pentru fiecare factură achitată prin bancă, companiile românești vor trebui să facă două plăți: una în contul “normal” pentru valoarea fără TVA a bunurilor/serviciilor achiziționate și cea de a doua în contul de TVA.
Cine verifică corectitudinea “split-ului”? Banca?
Dacă da, atunci înseamnă că nu vom mai putea să facem plăți online. Va trebui să mergem la bancă cu snopul de facturi, un funcționar bancar va trebui să le verifice și să le valideze. Asta ar însemna și că băncile își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea plăților, ceea ce sigur va veni cu un cost semnificativ mai mare decât comisioanele plătite acum pentru plățile online.
Dacă nu, care mai e rostul contului special? Sper că nu trece cuiva prin cap că poate fi refuzată deductibilitatea TVA plătită greșit…
Ah! Și să nu uitam facturile de utilități: și acestea vor trebui plătite în două conturi diferite. Fiecare plată costă.
-
Ce facem cu plățile cash?
Știm cu toții că o bună parte din plățile din retail, dar și dintre companii mici sunt încă în cash. Vânzătorii vor fi probabil obligați să separe banii în două gentuțe: una va fi depusă în contul normal și cealaltă în contul blocat. Sună simplu. Însă viața reală este ceva mai complicată…
Mai țineți minte ordonanța care limita plățile cash? Ordonanța aia pur și simplu nu putea fi respectată de saloanele de nunți/botezuri/cumetrii, care aveau de ales între (i) a pierde clientul, (ii) a face evaziune sau (iii) a plăti amenda că a declarat venitul…
Așa se va întâmpla și aici. Este imposibil să acoperi prin reglementare toate situațiile care pot apărea în viața reală. Dau un singur exemplu: mii de magazine sătești sau restaurante care fac achiziții de mică valoare de la distribuitori ce livrează door to door și care încasează contravaloarea mărfii, cash, la livrare. Cum va face plata micul magazin sau restaurant?
Pur și simplu nu pot să înțeleg cum MF are apetit pentru astfel de experiențe dar nu are niciun fel de apetit pentru urgentarea AMEF (parcă văd că iarăși vor proroga termenul…) și nici pentru alte metode moderne de administrare…
-
Ce facem cu plățile eronate?
Așa cum deja știm, teoria e una, practica e alta… În teorie e simplu să plătești în contul care trebuie, în practică însă vor exista nenumărate situații în care plățile vor fi făcute aiurea. Ce mă fac dacă un client îmi plătește factura în contul blocat? Mă duc la ANAF să cer să îmi aprobe să fac transferul în contul normal? Dacă da, mă crede fiscul pe cuvânt? Evident că nu, va trebui (în cel mai bun caz) să mă duc la ghișeu cu snopul de facturi să mă verifice. Evident, tot pe banii mei… Dacă nu, atunci cine verifică dacă banii din contul blocat nu trebuiau să fie acolo? Banca? Dacă da, cine răspunde pentru eventuale fraude (documente false prezentate băncii)? Banca? Imposibil! Atunci cine – eu? Și dacă “eu” sunt hoțul ăla pe care statul vrea să îl împiedice să folosească banii din contul blocat??? Hmm…
-
Cât costă aventura asta? Cine plătește? Cu cât speră statul să se aleagă în plus la buget?
Nu am văzut niciun studiu de fezabilitate care să ne răspundă la aceste întrebări simple și, zic eu, de bun simț…
Cât vor fi comisioanele bancare pentru (i) deschiderea conturilor de TVA și (ii) procesarea plăților în și din contul blocat? Bănuiesc că vor fi cel puțin egale cu cele pentru conturile normale, posibil însă să fie semnificativ mai mari pentru că administrarea lor va fi mai complicată. Ce primesc de la stat, eu, contribuabilul onest, care nu a întârziat niciodată o plată la buget pentru că statul îmi dublează (poate chiar cvintuplează!) un cost?
Iar costul meu SUPLIMENTAR nu e numai cu comisioanele bancare!
Va trebui să plătesc sume deloc neglijabile către furnizorul de IT pentru a îmi adapta sistemele informatice de evidență. Va mai trebui poate să angajez personal sau să plătesc ore suplimentare pentru a procesa plățile și pentru a ține evidența încasărilor, dar și pentru a bătători poteca către ghișeul ANAF pentru a face tot felul de corecții sau pentru a obține aprobare să mă pot folosi de sumele disponibile în contul de TVA…
Acestea sunt costuri directe. Mai sunt însă și costurile indirecte, pentru că tot eu, contribuabilul onest, îi plătesc (din taxe și impozite) pe lucrătorii ANAF care, în loc să se ocupe de combaterea evaziunii vor trebui să stea să îmi dea mie tot felul de aprobări pentru tot felul de situații atipice de care mă voi lovi în viața reală…
Apropo’ – cam cât a costat primirea și procesarea celor câteva zeci de mii de dosare D088 depuse ca urmare a OPANAF 112/2015 și OPANAF 1966/2015 (care a abrogat Ordinul 112/2015), doar pentru că firmele ce aveau cod de TVA și-au schimbat sediul, administratorii sau asociații? Cât a scăzut evaziunea ca urmare a depunerii acestor dosare? La cum stau încasările, bănuiesc că nu foarte mult…
Cu cât speră autorii acestei mirobolante idei să crească încasările? Trebuie să fie niște sume uriașe ca să merite bulversarea întregului mediu de afaceri și a administrării fiscale…
Prin ce mecanisme, de unde vin aceste sume? Realizăm oare că 94-95% din plățile la buget sunt plăți voluntare și numai 5-6% sunt colectate ca urmare a executării silite???
-
Termen de implementare
În programul de guvernare al PSD-ALDE se spune că măsura ar trebui să intre în vigoare la 1 septembrie 2017. Cum programul conține deja câteva alte idei pe care premierul Tudose le-a trecut deja la categoria “discutate și uitate” nu ar trebui să fim foarte îngrijorați…
Numai că lucrurile nu stau deloc așa. La Ministerul Finanțelor se lucrează intens la textul ordonanței și se pare că există determinare în a implementa (măcar) această propunere. Se cer tot felul de analize, de situații… Riscul de a ne trezi peste noapte, în plină perioadă de concedii, cu această măsură în Monitorul Oficial este uriaș, mult mai mare decât își poate cineva sănătos la cap închipui… Dacă va fi așa, în câteva zile vor trebui deschise câteva sute de mii de conturi noi, vor trebui schimbate câteva sute de mii de sisteme informatice atât la contribuabili cât și la bănci, Trezorerie, ANAF.
Vorbind de ANAF, oare cu ce vor face administrarea asta? Cu sistemul ăla care sta să crape în orice moment pentru că nu a mai investit nimeni în el?
-
Experiențele similare în UE
Nu există. Inventăm apa caldă.
S-a spus că se are în vedere modelul Italian. Numai că:
- În Italia, această soluție se aplică DOAR pentru plățile către furnizorii statului. Nicidecum pentru toata lumea;
- În Italia, reglementarea este o derogare de la Directiva TVA (pentru care s-a obținut aprobare de la Consiliul UE), pe când la noi autorii propunerii susțin că nu au nevoie de nici o aprobare. Deci, ce vor ai noștri să facă este altceva decât au făcut italienii…
S-a mai spus că Marea Britanie are de gând să introducă split payments. Numai că britanicii vor să facă asta doar pentru achiziții online de către consumatori (nu între companii), ceea ce chiar are sens ținând cont că locul taxării este acolo unde este cuS-a mai spus și că Polonia va introduce un sistem de plăți separate. Numai că :
- Polonezii muncesc de 2 ani să îl implementeze și nu e clar dacă îl vor putea implementa începând din 1 ianuarie 2018. Ce fraieri! Să muncească ei 2 ani la așa ceva? Lasă că le arătăm noi cum o facem în câteva zile…
- Polonezii îl vor introduce voluntar. Nu obligatoriu! Companiile care optează pentru a utiliza contul de TVA vor avea un tratament special în relația cu fiscul.
Oare de ce nu s-ar fi gândit geniile noastre să mai aștepte un pic, să vadă cum funcționează la polonezi și de abia mai apoi să ia în considerare această soluție? Cum să îți treacă prin minte să îți asumi riscul de a bloca economia împingând atât contribuabilii cât și administrarea fiscală pe un drum pe care nu a mai mers nimeni până acum?
-
Despre taxare inversă nu mai vorbim?
Să nu uităm și de acest instrument de combatere a evaziunii. Știm că nu putem încă să îl implementăm, Directiva TVA nu ne permite, încă… La Bruxelles există însă o inițiativă de modificare a Directivei TVA pentru a permite statelor membre, în anumite condiții (am scris despre asta în ianuarie), introducerea taxării inverse.
Taxarea inversă ar face pur și simplu irelevant contul de TVA! Pur și simplu pentru că, dacă am avea taxare inversă TVA nu ar mai circula între companii, deci hoții nu ar mai avea ce fura!
În loc să ne punem la punct sistemele informatice ca să putem implementa sisteme moderne de administrare, noi ne ținem de experimente pe banii companiilor, le creștem costurile și le afectăm competitivitatea într-o lume extrem de competitivă. Asta facem…
-
De ce tac companiile/consultanții?
Am văzut reacția rapidă a investitorilor români și străini atunci când a apărut ideea impozitului pe cifra de afaceri. Așa ceva nu s-a întâmplat în legătură cu acest subiect. De ce?
Un motiv ar putea fi faptul că suntem în plină perioadă de vacanțe, mulți dintre cei care ar putea să reacționeze sunt la plajă…
Mai plauzibil este însă, în opinia mea, un alt motiv.
Aceasta măsură a fost prezentată ca un instrument nemaipomenit, nemaivăzut, de luptă împotriva evaziunii. Mai țineți minte cum, la începutul lui 2016, șeful ANAF de atunci înfiera cu manie patriotică consultanții “grupați în coaliții (adică Coaliția pentru Dezvoltare formată din CIS, AMCHAM, AOAR, RBL) sau plantați în funcții publice (adică eu)” că vor să împiedice ANAF să lupte împotriva evaziunii? Motivul pentru care dl. Gelu Diaconu a făcut aceste acuze grave a fost efortul CDR de a elimina cerințele excesive din D088, formular care între timp a și dispărut ca urmare a nenorocirii create…
Oamenii sunt, deci, mai reticenți atunci când vine vorba de criticat măsuri aclamate a fi împotriva evaziunii. Asta nu înseamnă însă și că sunt de acord cu ele. Nicidecum!
Sper că Dumnezeu le va da mintea cea de pe urmă domnilor și doamnelor din MF înainte să pună în operă această enormitate. Sper că premierul va trece repede și acest subiect la “discutate și uitate”, așa cum a făcut și cu impozitul pe cifra de afaceri sau cu taxa de solidaritate. La fel cum a fost și impozitul pe gospodării.
Și mai sper că energiile nu vor mai fi risipite cu astfel de subiecte, că vom începe să ne concentrăm pe chestiuni care contează: AMEF, SAF-T, factura electronică, taxare inversă, consolidare fiscală etc., etc.
Urmărește-ne pe Google News
8 răspunsuri
Mda. Un articol (partial) interesant. Autorul manifesta sindromul „drobului de sare”, dar nu rateaza ocazia sa afirme ideile personale ce pot reforma sistemul de administrare (si mai ales, de colectare) al ANAF. E, ideile astea sunt chiar bune. Well noted.
Pe fond autorul are dreptate chiar daca este tributar stilului sau exaltat de exprimare. Pe alocuri isi manifesta frustrarea ca nu prea il mai baga nimeni in seama dupa ispravile facute pe vremea cand plimba hirtiile altora prin minister.
Stimate Vali,
D-l Biris a propus o isparava legala, prin care o parte din hotii banilor bugetului intrau in faliment general.Numai pentru ca a vorbit despre o astfel de masura, nepusa in practica, d-l Biris a fost schimbat din functie, deoarece crema profitorilor de bunavointa ANAF era nimicita.De o astfel de aventura merita a fi criticat, nu-i asa?
Este o masura necesara pentru a putea raporta ministerul, ANAF-ul ca …lucreaza, ca ia masuri.Ati vazut ce-a zis Misulica, ca mai are…
Daca din contul ala split se poate plati tva-ul furnizorului si tot ar fi ceva. Altfel, sa astepti rambursari de la anaf pentru 1-10k euro…banii tai furati de stat…si daca esti lant de magazine ce faci…mergi si platesti tva-ul cash la trezorerie? pai sa mearga clientul, ii luam cnp-ul si il trimitem la trezorerie sa-si plateasca tva-ul! data viitoare o sa merg la vot si…n-o sa mai iasa mizeria asta pensionaro-comunistoida p$d/alde!
Numai sa ai ocazia. La cum evolueaza lucrurile, daca mai prindem alegeri vorba vine „Democratice” ii mare minune, asta inante de a intra tara in faliment.
M-ar interesa sa stiu pe ce baza fac ei raportarile de iucasari ! Adica …colectarea !Ei dau date inaintea raportarilor/platilor noastre …Asa a fost cand au vorbit de colectarea la 6 luni.Au dat o cifra in comparatie cu incasarile anului trecut si alta fata de …prognozat.Nu am gasit nici o metodologie, ordin legat de raportarile ce privesc colectatea care cred ca e folosita ca maciuca de unii si habarnist de altii.Ar mai fi interesant de aflat cum au determinat prognozatul pribind incasarile anul asta.(Despre asta a vorbit dnul Cosea si a spus ca au lucrat la asta niste croitori, la comanda…)
Intotdeauna MF da cu bata si apoi se uita unde stropeste. Daca s-ar gandi numai la magazinele cu amanuntul, care se aprovizioneaza zilnic de la cateva zeci de furnizori, ajungand la cateva sute da facturi pe luna, cu diverse cote de TVA. Acum vor avea nevoie de un contabil cu norma intreaga care sa „splituiasca” incasarile si platile unele prin banca dar cele mai multe cash. Cred ca este o idee care va pune pe butuci economia.