De anul acesta, avem câteva impozite noi, unul dintre ele fiind impozitul suplimentar de 0,5% asupra veniturilor obținute de companiile din sectorul de petrol și gaze, introdus de Legea nr. 296/2023.
Dar cine datorează ICAS, cum sunt definite companiile din sectorul petrol și gaze?
Aici legiuitorul pare că a ajuns la concluzia că onor. Constituția a devenit opțională – nereglementând în textul legii modul de determinare al subiecților acestui impozit, și a lăsat definirea contribuabililor la latitudinea Ministrului de Finanțe, prin ordin („OMF”)…
Ceea ce a și făcut, prin OMF nr. 5433/2023. Ne spune ministrul, prin intermediul art. 1 al acestui OMF că:
“Persoanele juridice care desfăşoară activităţi în sectoarele petrol şi gaze naturale sunt cele care desfăşoară activităţi, principale sau secundare, corespunzătoare următoarelor coduri CAEN:
- 0610 – „Extracţia ţiţeiului”;
- 0620 – „Extracţia gazelor naturale”;
- 1920 – „Fabricarea produselor obţinute prin rafinarea petrolului”;
- 3522 – „Distribuţia combustibililor gazoşi, prin conducte”;
- 3523 – „Comercializarea combustibililor gazoşi, prin conducte”;
- 4671 – „Comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate”;
- 4730 – „Comerţ cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine specializate”.”
Ok, deci vorbim de activități principale și secundare. Cât de secundare?! Având în vedere că ministrul a decis să includă și comerțul cu amănuntul de combustibili (nu înțeleg cum pot fi niște comercianți, en-gross sau en-detail incluși în categoria petroliștilor sau găzarilor, dar, în fine – pot accepta că nu avem aceeași logică) oare s-o fi gândit ministrul nostru (și specialiștii din Finanțe care îl asistă) că, în viața reală, lipsa unui criteriu procentual minim al ponderii acestor venituri în total venituri (așa cum, de exemplu, a fost cazul cu Contribuția de solidaritate) poate da naştere la situații absolut ridicole, în care o companie care face cu totul altceva să ajungă să plătească 0,5% (din toate veniturile!) pentru că are undeva și o pompă de motorină care îi aduce 0,0001% din venituri?
Credeți că nu poate exista o astfel de situație în practică?
Vă dau doar 3 exemple :
- Toate marile companii de transport au propriile stații de motorină unde alimentează camioanele proprii. S-a gândit oare ministrul că unele mai pot permite și vânzarea (ocazională) către terți?
- Toți marii agricultori au propriile stații de motorină. Aceeași întrebare pentru domnul ministru.
- Toate marile companii de retail au mari centre logistice pe unde trec zilnic sute de camioane. S-a gândit oare ministrul că unele pot avea o stație de motorină unde partenerii transportatori să poată alimenta, dacă au nevoie, cu motorină? Cam cum ar suna: conform legislaţiei românești, Carrefour, sau Kaufland, sau Auchan, sau ETC., ETC., nu este un mare retailer, ci o mare companie din sectorul petrol și gaze (???)
By the way, astfel de cazuri deja există, nu e doar teorie! Pare că totul a devenit o imensa bășcălie! Un imens „mișto” al statului la adresa contribuabililor…
***
2 răspunsuri
Aceste virgule trebuie reglementate, pentru ca nu e normal sa ajunga un trasportator cu o pompa, vanzator de combustibil. Si totusi exista o intrebare: stim cu totii ca vanzarea de produse accizabile (alcool, tutun, combustibil petrolier) sunt strict reglementate fiscal cu antrepozite fiscale si alte reglementari. Cum ajunge o firma din domeniul agricol sau transporator sa fie si vanzator de combustibil petrolier?
Să găsim nod in papură. In exemplele date , societățile respective prin stațiile proprii își asigură consumul propriu , nu pentru terți.
Așa că ……
Nu vor să plătească cota de 0,5% , să nu livreze combustibil pentru terți. Livrează pentru terți , atunci vor plăti cota respectivă.
SIMPLU !