În pofida creșterii economice de top în UE, șomajul consemnat de Eurostat pentru România la finele primului trimestru s-a menținut la același nivel ca și în urmă cu un an, respectiv 7,2%. De reținut că rata șomajului a scăzut pe parcursul ultimelor 12 luni în 15 state, a rămas constantă în trei ( în afară de noi, la campionii ocupării, austriecii, cu 4,9% și la cei mai apropiați de media europeană, francezii, cu 10,4%) și a urcat în zece state.
La o abordare superficială, s-ar părea că stăm destul de bine, plasați în ultima treime a clasamentului ratelor de șomaj calculate potrivit normelor internaționale BIM ( pentru comparbilitate, și ajustate sezonier). Cu vecini de pluton precum Olanda sau Marea Britanie și ușor peste Cehia sau Danemarca, nu am avea motive de îngrijorare.
La o abordare superficială. Căci specificitatea României , așa cum vom vedea mai jos, e îngrijorătoare de-a binelea.
Din păcate, dacă per total ne situăm conforabil sub media UE și media Zonei Euro, la exprimarea aceluiași indicator-cheie pentru piața muncii în rândul tinerilor depășim mediile menționate și ne ducem spre prima treime a clasamentului alcătuit după nivelul șomajului. Ceea ce sugerează un rezultat la nivel național compus dintr-o ocupare ”germană” pe segmentul de vârstă mijlocie și una nefast ”europenizată” pe segmentul tânăr.
Cert este că, dacă facem raportul dintre cele două categorii de date furnizate de Eurostat iar ”reușim” să ieșim în evidență pe post de oaie neagră la schimbul de generații pe piața muncii. Cu o valoare de 3,3 rezultată din împărțirea șomajului în rândul tinerilor la șomajul general, ne situăm, de departe peste vecinele regionale Croația (2,8), Polonia (2,7) sau Ungaria (2,6).
Deși se pot invoca problemele altora ( vezi de pildă Suedia cu 2,9 sau Marea Britanie cu 2,8 ), contrastul cu vecina de șomaj general, Olanda, este foarte pronunțat. Cu doar 1,6 la acest raport, ea se înscrie sub pragul de 2 al Zonei Euro, alături de Germania (1,5), Austria (1,9) și, surpriza de pe alt palier, Lituania (1,8).
Singura ”consolare” o constituie situația verilor noștri de gintă latină. Cu o valoare relativă ridicată a șomajului general, Italia reușește contaperformanța de a avea un șomaj în rândul tinerilor încă de 3,4 ori mai mare. Ceea ce spune multe nu doar despre mediul social-economic dar și despre concepțiile asupra cărora ar trebui lucrat.
De remarcat și faptul că statistica europeană ne plasează pe cea de a treia poziție favorabilă, după Germania și Austria, la șomajul în rândul femeilor, cu doar 6,4%. Din păcate, această valoare este afectată de faptul că multe femei românce nu caută de lucru și de aceea, nu figurează în statisticile Eurostat ca șomari BIM. Statistici în care nu excelăm nici la numărul de copii pentru o femeie (1,3 față de media europeană de 1,6), dacă ar fi să căutăm argumente.
Dincolo de clișeul apelului la facilități pentru crearea de noi locuri de muncă, cu precădere pentru tineri, se impune o acțiune de educare continuă și o abordare mai pragmatică a costurilor de oportunitate pentru cei care nu accesează câmpul muncii. Cu reglajele de rigoare în programele de protecție socială, mai puțin universalizate și mai bine țintite pentru situații întemeiate, speciale și temporare.
Un răspuns
1.Cred ca-i vorba de o grava eroare institutioala, fiindca manipulatia cresterii economica n-a fost corect corelata de cei de la „stabilirea” cifrei de somaj.
Apoi ce sa vorbim de cifra oficiala de somaj, cind in Romania lipsesc 5 milioane de locuri de munca, care au trimis 4 milioane de persoane in emigratie economica, iar un milion si ceva sint someri in tara?