România are doar câțiva ani la dispoziție să întreprindă măsuri și politici pentru a-și remodela economia – cu atât mai mult cu cât în jur lucrurile se precipită:
în ultimii 5 ani, industria a scăzut în formarea PIB de la 25% (asemănătoare cu aportul din economia germană) la 20%, pe fondul problemelor din manufactura componentelor auto. Motivele sunt multe, însă întrebarea trebuie orientată spre viitor: Ce punem în locul scăderii de la industriei prelucrătoare și care va fi punctul forte al economiei românești peste un deceniu?
”Digitalul” și uriașul său potențial de creștere, transformările radicale din energie și orizontala lor, industria bateriilor și a reciclării – toate formează o listă care cere de urgență strategia de adaptare la economia europeană și mondială: Cum accelerăm creșterea pe aceste domenii?
Conferința organizată marți de CursDeGuvernare a adunat în dezbatere și în găsirea de soluții realiste oficiali specializați în politici de modelare a economiei, antreprenori de la IMM-uri la businessuri de top, economiști și experți în impactul tehnologiilor asupra economiei reale.
În continuare, prezentările și răspunsurile la întrebări.
Evenimentul a fost transmis LIVE – AICI LINK
*
Marcel Boloș, ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării: Peste 5.400 IMM vor beneficia de investiții în zona digitală
- Modernizarea serviciilor publice este un pariu la nivelul guvernului. Dacă discutăm doar de componenta 1,8 mld euro în PNRR și alte 1,1 mld euro în POCIDIF. Sunt 2 resurse importante ce trebuie utilizate în perioada umătoare. Statistic, ponderea în PIB a contribuției sectorului IT- azi pornim de la 4% din PIB și de la 130.000 locuri de muncă. Este un studiu recent al ANIS care spune mult despre potențialul uriaș pe care îl are industria IT. Ce punem în locul economiei industriale? Trebuie ca politicile publice să se concentreze pe noi domenii, inclusiv IT.
- Imaginea asupra a ceea ce ministerul lucrează pentru transformare digitașă= componenta de reforme se concentrează pe legislația necesară ca domeniul tehnologiei informației să fie cât mai flexibil. Primul proiect de interes, care va fi și formă de sprijin pentru mediul de afaceri, este cel al cloud-ului guvernamental. Odată cu operaționalizarea lui să ducă la interoperabilitatea bazelor de date. Este un proiect complex, cu buget mare alocat.
- Este în curs de implementare, cu menționea că gândim cloud-uri regionale. Am discutat ieri primul nostru proiect pe interoperabilitate la bazele de date la înmatriculări auto- populația nu va mai fi plimbată între RAR, taxe locale etc. Urmărim să eficientizăm serviciul din perspectiva beneficiarilor.
- Nu este singurul proiect – un alt grup țintă este mediul de afaceri. Avem bugetat, peste 5.400 IMM vor beneficia de investiții în zona digitală, pe palierul competențelor și pe procese de digitalizare inovative. Peste 500 mil euro buget alocat. Peste 800 mil euro sunt alocați pentru digitalizare în Sănătate și Educație. Vorbim de telemedicină, de laboratoare de informatică în școli, ambele prinse în PNRR. Vorbim de cărțile de identitate electronice- 4,5 milioane cetățeni primi beneficiari.
- Partea de reglementări legale pentru a asigura instrumentele necesare – pe lângă legea cloud-ului vom pune în dezbatere publică reglementările privind interoperabilitatea bazelor de date. Vrem să nu mai plimbăm oamenii dintr-o parte în alta pentru servicii oferite de stat. Un exemplu: plata impozitelor locale fără ca oamenii să se mai plimbe pe la ghișee.
- Avem în vedere și strategia de securitate cibernetică, un pachet care să ducă la deschiderea economiei digitale pentru a ne maximiza potențialul ca stat prin politici publice și investiții.
Întrebări:
Când vor fi gata cărțile de identitate digitală?
Este un proiect mult așteptat, împreună cu MAI avem în responsabilitate acest proiect, cartea de identitate plus semnătura electronică. Trimestrul 4 2024 este termen de implementare. Un termen destul de strâns, dar ne adunăm partea de resurse și experții astfel încât aceste proiecte mari, să le putem scoate la licitație.
Cum aducem cât mai multe întreprinderi non-IT către zona de digitalizare?
Sunt 2 niveluri ale discuției: În primul rând, cum dezvoltăm competențe digitale la IMM, în general. Avem bugete alocate, am inițiat aceste tipuri de program. Vom publica curând ghidul solicitantului, vom avea 2.000 IMM-uri ca beneficiari de educație digitală. Al doilea palier: investiții ale IMM. Sunt 2 tipuri de investiții, spuneam avem o țintă de 5.400 IMM beneficire de investiții în digitalizare, în competențe digitale de bază și o componentă de automatizare-robotizare. Acest ultim tip de investiții- numite de noi investiții în digitalizare inovativă- vineri particip la Oradea la un asemenea eveniment unde vrem să fundamentăm acest tip de politică. Peste 500 milioane euro sunt alocați pentru digitalizarea IMM. Din nou, pe componenta de cloud, avem fonduri alocate pentru servere, software, tehnologii, care trec bine de 300 milioane euro. Toate astea ar trebui să stimuleze puternic zona de digitalizare.
Accesare fonduri europene- punctaj important pentru creare de noi locuri de muncă. Prin robotizare-automatizare noi nu facem asta. De ce nu se punctează eliminarea locurilor de muncă cu caracter repetitiv?
Dacă ne referim la partea de punctaj la apeluri competitive, sigur, fiecare Autoritate de Management trebuie să facă grilele, dar ele merg spre obiectivele programului. Nu pot să vă răspund, aici, dacă vorbim de automatizare, gândirea merge spre rentabilizarea procesului…. Are această parte mai dureroasă pentru societate, dar nu putem sta pe loc, robotizarea vine… Statul trebuie să găsească poziții de echilibru. Exemplu: se pune în discuție tot mai des automatizarea la nivelul autorităților locale. Avem fonduri PNRR pentru asta, vă dați seama ce înseamnă asta pentru autorități locale… Câți funcționari își pierd locurile de muncă? Dar nu trebuie să punem problema așa, trebuie să vedem perspectiva cetățeanului. Automatizarea este un proces ireversibil.
Cum poate deveni digitalizarea obiectiv de țară pentru România?
Austria a făcut asta, e limpede că și România va urma. Extinderea competențelor digitale este obiectiv de politică publică, dar vom ajunge să considerăm digitalizarea o prioritate, așa cum azi sunt prioritare investițiile în infrastructura de transport. Nu vom muta birocrația de pe hârtie în digital.
Când se lansează programul 4.1.1?
Nu este în domeniul nostru de competență, dar știu, ca fost ministru al Fondurilor Europene, că se lucrează, se va lansa. A fost o problemă de aprobare la Comisia Europeană, avem termen strâns să încheiem contracte – 30 iunie 2022. Așteptăm ca măsura să fie lansată cât de curând.
Finanțarea pentru Digital Inovation Hub?
Va fi apel de proiecte, sperăm în martie- aprilie să finalizăm și să operaționalizăm accesul și la aceste fonduri importante.
Când vedem primele laboratoare informatice în școli?
Avem Trim. 3 2024 ca termen asumat. Procesul de operaționalizare nu e tocmai simplu, ca să fie operaționalizat trebuie acord de finanțare cu Ministerul Educației, care la rândul său trebuie să încheie acorduri cu Agențiile de Dezvoltare regională. Proiectul este de amploare, va mai dura un pic până la lansarea ghidurilor. Termenul trebuie să îl respectăm, altfel nu vom primi banii de la Comisie.
Iuliu WINKLER, eurodeputat, prim-vicepreședinte SME Europe (Asociația Europeană a IMM-urilor): Cele 6 provocări cu care se confruntă companiile și soluțiile de care avem nevoie
- O să încerc să prezint trei subiecte. În primul rând o nevoie de abordare holistică a schimbărilor din economie, împreună cu schimbările din societate. Aș vorbi puțin despre preocupările din industria românească și europeană și am listat șase provocări și de asemenea, dacă prezint provocări, e datori mea să prezint și niște soluții sau niște propuneri de acțiuni urgente pentru a facilita această tranziție și a profita dacă se poate în România și în UE de acest val al schimbării care a pornit și pe care ar fi bine să-l călărim cumva, să nu-l lăsăm să ne acopere cu totul.
- IMM sunt coloana vertebrală a economiilor europene și 99% din întreprinderile din UE sunt IMM-uri. Ele asigură două treimi din locurile de muncă ale UE.
- În perioada pandemică din care nu am ieșit încă, IMM-urile s-au lovit de probleme neplanificate, neașteptate. Au suferit în capacitatea lor de investiție, s-au lovit de nevoia neplanificată de a lua credite sau de a contracta anumite forme de ajutor care pe termen lung vor impacta și vor scădea capacitatea de creștere a întreprinderilor mici.
- În încercarea de a întoarce trendul de volatilitate și de scădere, nu putem să avem succes, nici dacă suntem IMM nu putem avea succes singuri. Trebuie acționat în sinergie cu UE așa că în perioada următoare cred că un nivel ridicat de coordonare a politicilor ar fi în favoarea industriei, ar fi în favoarea IMM.
- Provocările care vin pe linia planificării strategice, a strategiilor de business, a cercetării, a economiei bazată pe cunoaștere, toate presupun cooperare. De aceea cred că este corect dacă spunem că în UE avem nevoie de o abordare holistică dacă dorim să ajutăm companiile să redevină mai eficiente, să acționeze în noile condiții și să aibă capacitate de răspuns rapid.
- Ca să vedem probleme de adaptare ale mediului de afaceri cred că este util să listăm acele provocări care se află în fața companiilor și am listat șase provocări. În primul rând transformarea digitală. Are impact asupra resurselor, proceselor, competențelor din economie.
- A doua provocare cred că este tranziția verde. Dacă vrem să răspundem acțiunilor care vin să se împotrivească schimbărilor climatice, atunci ne vom lovi și de mediul de reglementare, care se va amplifica și va deveni mai stufos, va trebui să căutăm noi competențe și va trebui să facem față unei situații și anume că diferite sectoare și diferite companii au diferite puncte de plecare în această nouă transformare, ceea ce este valabil și pentru statele membre.
- A treia provocare este tranziția justă. Aceasta nu are voie să rămână un slogan. Trebuie să acționăm. Tranziția justă trebuie să fie permanentă atenționare și atunci când noi în Parlamentul European, acum ne află în cadrul dezbaterilor pachetului ”Fit for 55”, este o luptă îngrozitoare, ea va veni și în teritoriul Consiliului European și al statelor membre, tranziția justă înseamnă nu numai acompaniamentul persoanelor pentru că persoanele formează familii, formează mici comunități, comunitățile mici se constituie în comunități mai mari și în regiuni. Și atunci este clar că avem nevoie de o abordare pe mai multe straturi.
- Economia circulară, a patra mare provocare. Nu este doar o schimbare de tehnologie, de model economic. Este o schimbare de model de consum, de mentalitate și este schimbare societală împreună cu schimbarea economică, altfel nu vom reuși nici prin reglementări și nici prin schimbarea modelului de producție al anumitor companii, nu vom trece cu adevărat la o economie circulară decât dacă adoptăm schimbarea economică împreună cu schimbarea socială. Agenția Internațională de Energie ne spune că pentru a atinge acest scop de emisii zero în 2050, jumătate din tehnologiile necesare nu sunt încă inventate. Asta e o parte a provocării economiei circulare.
- A cincea provocare: resursa umană, calificările de care este nevoie. Inovarea trebuie făcută cu o resursă umană care să aibă un anumit profil de competențe, profil care astăzi nu este pe de-a-ntregul respectat. Din surse europene aflăm că numai pentru tranziția în domeniul energiei avem nevoie de un număr impresionant de persoane calificate care astăzi nu există. Cifra cred că este de 800 de mii în UE. Este o cifră covârșitoare pentru că este vorba despre necesarul din următorii cinci-șase ani de zile.
- În fine, aș ieși puțin din UE și m-aș muta pe planul global și aș lista cea de-a șasea provocare mare care este aceea a competiției globale, un nou fel de competiție globală, mai dură, oricând dispusă să încalce regulile, să facă presiuni. Un gigant economic și politic cum este China nu are nicio problemă în a lupta cu micuța țară UE, Lituania.
- Aș vrea să listez câteva soluții de care avem nevoie. În primul rând avem nevoie de simplificare și reducere a poverii birocratice, a poverii prezente și a poverii viitoare pentru că noile reglementări s-ar putea să fie atât de împovărătoare birocratic încât să fie eventual posibil de rezolvat de marile companii, de multinaționale, dar vor fi o povară pentru IMM.
- A doua nevoie a nevoie a IMM-urilor este cea a infrastructurii. Se reevaluează modul de intervenție a statului în economie. Cred că cel mai simplu mod este acela de acționa în domeniul infrastructurii.
- A treia propunere este aceea de a răspunde nevoii de finanțare la nivelul IMM. Trebuie să facem finanțarea mai ușoară, mai simplă de obținut, mai transparentă și decizia mai rapidă în acest domeniu și nu mă refer doar la finanțarea bancară. Trebuie să ne uităm peste ocean și să vedem și alte tipuri de finanțare.
- A patra nevoie se referă la nevoia de personal calificat. Cred că în România trebuie să evaluăm foarte urgent ce înseamnă educația tehnică pentru noi, ce înseamnă educația vocațională, educația duală. Avem nevoie de investiție masivă nu numai în sistemul de educație, dar și în schimbarea mentalității în acest domeniu dacă vrem să avem oameni cu competențele potrivite.
- Aș mai lista o problemă foarte spinoasă și anume a neutralității tehnologice. La ce mă refer, în momentul în care o reglementare europeană spune emisii zero în mobilitate. Dacă sunt emisii zero înseamnă că am ales o mobilitate specifică și anume mobilitate electrică și asta încalcă principiul neutralității tehnologice. Dacă spun în taxonomia UE că energia atomică e indezirabilă, sigur, este o decizie ideologică pe care o transpun în domeniul reglementării.
- În sfârșit a șasea chestiune, dacă ne ridicăm la nivel global, este acela al acțiunii globale a UE. Nu vom putea să luăm anumite reglementări singuri fără să fim urmați de alții. Nu putem să facem taxa de carbon la frontieră dacă noi suntem singurii în lume care recurgem la un asemenea instrument. Nu vom putea să ne protejăm economia, IMM-urile dacă nu avem parteneri în acest sens, de exemplu în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, dar și pe linia diplomației climatice, a sistemului multilateral și așa mai departe.
Întrebări:
Dintre statele UE pe care le cunoașteți care au cele mai bune ecosisteme pentru crearea de businessuri cu valoare adăugată mare? Ce ar trebui să învețe România de la aceste state?
Sunt cel puțin două modele în UE care funcționează. Încep cu cel care îmi place mai mult pentru că eu sunt un adept al descentralizării și atunci mă uit în Germania acolo unde acel celebru mittlestand, un fel de clasă mijlocie și ecosistemul companiilor mici, care uneori nici nu vor să crească, vor să își crească competitivitatea, piețele, să fie prezente din America Latină până în Asia, să rămână înfipte, strâns legate de comunitatea pe care o deservesc. Este un model descentralizat, al livrării ajutorului, cel puțin financiar. Germania a rezolvat această problemă cu acele landesbank-uri care sunt un fel de proprietate publică nefederală, locală. Au și fost discuții la nivelul uniunii bancare dacă ele sunt sau nu ajutor de stat mascat. Cert este că funcționează într-un mod descentralizat și cred că este eficient modelul, chiar dacă este conservator.
Dacă mergem către partea opusă sau sistemul centralizat pe care îl prefer mai puțin, deși noi avem o puternică componentă centralistă în administrația și organizarea statului, atunci este Franța. Ajutorul către aceste clustere merge prin intermediul prefecturilor care au competențe de finanțare sau pot aproba finanțare pentru proiecte economice de dezvoltare locală. La noi în România prefectura nu are un asemenea buget. Consiliul Județean dispune de anumite componente de buget.
E foarte interesant să te uiți la o poză din satelit făcută noaptea și să compari o poză a Franței cu cea a Germaniei. În Franța vei vedea puncte luminoase, puține, dar intense. În Germania vei vedea peste tot luminițe și asta este comparația între centralizare și descentralizare. Puține centre economice foarte puternice în Franța, modelul centralizat și multe centre mai mici ca pondere în economie, dar care acoperă foarte bine teritoriul Germaniei.
În Nord avem o altă viziune și legat de negocierea contractelor de muncă. Încrederea în societate este mai mare. Cooperarea este mult mai facilă. Ei merg pe modelul helix, deci cooperare administrație, învățământ și mediul de afaceri local, respectiv societatea civilă. În România nu avem un asemenea capital social. El este foarte redus. Încrederea în societate este extrem de redusă.
În etapa noastră actuală suntem în situația de a aplica modelul centralizat. Intervenția statului prin PNRR, prin fondurile de coeziune, prin agențiile de dezvoltare, prin administrația publică locală, încă este foarte importantă și nu văd o ieșire din această paradigmă pe termen scurt.
Ce presupune concret adaptarea la normele europene din punct de vedere al impactului asupra mediului, a achiziției de echipamente și utilaje pentru anumite investiții productive?
Sunt anumite reglementări care vor deveni destul de complexe și dacă nu reușim, dacă Parlamentul nu va reuși sau statele membre nu vor pune presiune pentru exceptarea IMM-urilor, pentru o simplificare cât mai mare a acestor noi reglementări ele vor crea niște complexități deosebit de mari și acestea vor trebui tratate.
Chiar dacă avansăm cu digitalizarea, cu cloud-ul guvernamental, nu va fi suficient pentru a ajuta întreprinderilor. În domeniul comerțului exterior, Comisia asigură anumite instrumente online. Avem un nou portal în care poți să-ți cauți o destinație și să găsești regulile. Acordurile de comerț exterior pot fi deosebit de complexe. În domeniul energetic nu lucrez direct, dar cred că va trebui să găsim anumite căi pentru a trata creșterea complexității care ar putea să îngreuneze și să crească complexitatea activității întreprinderilor.
Varujan PAMBUCCIAN, timp de 8 ani președintele Comisiei pentru tehnologia informației şi comunicațiilor din Camera Deputaților: Merită să sprijinim puternic acele entități care au dovedit că pot sta pe picioarele lor
- Noi suntem de foarte mult timp o țară de lohn și asta e o problemă foarte mare pe care o avem. Am fost o țară de lohn în industria textilă, după care am devenit simultan și asta a adus o oarece creștere economică o țară de lohn în industria auto și în IT. Nu suntem o țară capabilă să deschidă piețe, să fie prezentă pe piețe cu produse proprii decât cu un număr de excepții absolut remarcabile.
- După părerea mea s-a întâmplat următorul fenomen. La Revoluție și Politehnica și ASE-ul a constatat că e OK cum predau, există cerere pentru ce produc. Politehnica a produs ingineri care au fost din ce în ce mai căutați, ASE-ul a pregătit funcționari și nu antreprenori. Noi nu suntem o țară de antreprenori. Nici piața internă nu este suficient de mare ca să ne permită lucrul acesta. Dar, asta ne-a trasat o direcție de dezvoltare extrem de riscantă. A face lohn este riscant. Ați văzut cum a dispărut lohn-ul de textile în doi-trei ani, după ce înflorea. Nu mai exista loc, spațiu pentru mașinile de cusut și a dispărut în doi-trei ani complet.
- Acesta este riscul pe care îl avem în fața industriilor de lohn actuale.
- Lumea se dezvoltă independent de ce vrem noi, de ce credem noi. Se dezvoltă bazându-se pe piețe foarte mari, pe o creativitate extraordinară, ca niciodată în istoria omenirii și pe o capacitate de a investi cu risc în această creativitate extraordinară.
- Sunt șase direcții în care lumea se dezvoltă. Toate duc la o dispariție a locurilor de muncă din domeniul respectiv pentru că munca repetitivă este înlocuită de roboții industriali și avem exemple de fabrici care se robotizează. Europa a pierdut controlul, dintr-o prostie, vânzând către China principalul producător de fabrici robotizate. În momentul de față China și-a creat un monopol în zona aceasta, lucru pe care l-am văzut și acum doi ani când CEO-ul Addidas, care robotizase 2 fabrici a spus că va muta acele fabrici în Asia, ”where the know-how is”.
- Al doilea domeniu în care se vor pierde locuri de muncă masiv este cel în care inteligența artificială înlocuiește prezența umană și deja avem exemple în România, în zona de call-center.
- Avem exemple și pe atuu-ul pe care îl tot pomeneam în anii trecuți. Multi-lingvismul nu mai este un atu. Poate fi suplinit de IA. Sinteza de voce este din ce în ce mai naturală.
- În Marea Britanie există un producător care face roboți destul de simpli care gătesc cu gesturile și cu rețelele unui chef celebru. Costă 10 mii de lire, înseamnă salariul unui bucătar pe câteva luni.
Întrebări:
Reindustrializarea României – este considerată o necesitate?
Este un deziderat. Problema este dacă ce produce industria aia are unde să fie vândut ca produs. Problema este dacă această reindustrializare se face racordându-ne la tehnologiile din ziua de azi și aceeași problemă o avem în agricultură. Aici vor evolua lucrurile din ce în ce mai dur. Omenirea a intrat în cea de-a treia revoluție agrară, iar noi suntem undeva între prima și a doua.
Asta e, trebuie să ne hotărâm ce vrem, cât de deschiși avem ochii și urechile și cât de deschiși privim lumea în care trăim.
Exemplul pozitiv este cum a evoluat eMAG, Bitdefender. Sunt câteva povești de succes foarte serioase. Eu pe astea le-aș sprijini. Nu ne putem permite să riscăm foarte cu bugetul vai mama lui pe care îl avem, dar merită să sprijinim puternic acele entități care s-au dovedit a fi puternice și a sta pe picioarele lor.
Creșterea și digitalizarea României în ritmul actual în care învățământul formal poate și cel informal dau absolvenți – e posibil să nu ținem pasul și e nevoie de specialiști de afară. Cum stăm pe zona asta pentru specialiști mai ales din zona non-UE? Ne uităm la Ucraina zilele astea.
Toată lumea se uită cu jind la Ucraina pentru că există un număr de specialiști foarte buni pe IT acolo. Ei au încă școala foarte bună. Dar, din păcate, la noi există încă așa o combinație între un tradiționalism pe care nu-l înțeleg în secolul în care trăim și un fel de: ne apărăm de invazia altora care nu ne invadează. Nu știu ce să-ți spun. Am încercat de vreo cinci ori cu așa ceva. Se izbesc de un tradiționalism îngrozitor care nu are nicio legătură cu o ideologie sau cu un partid. În agricultură e tare de tot. Eu încerc să-i conving pe colegi că a treia revoluție agrară înseamnă delocalizarea producției de hrană, independența de factorii climatici, consumul foarte mic de apă. Toată lumea îmi vorbește de irigații cu canale mari. Sunt lucruri pe care trebuie să admitem că există, să ținem cont de ele și să vedem cum putem să ne mișcăm.
Cred că avem nevoie de specialiști în psihologia socială pentru că poate noi nu știm să transmitem aceste mesaje.
Răzvan Nicolescu, președinte al Asociației pentru Energie Curată şi Lupta Împotriva Schimbărilor Climatice: Alocările de fonduri pentru noi proiecte de gaze sunt o mare greșeală strategică
- În următorii 3-4 se joacă un secol: ce nu vom face în următorii ani se va resimți un secol. Miza este să reușim să producem în România echipamente. Autoritățile trebuie să încurajeze astfel de inițiative. Este o necesitate să scoatem gazul natural din modelul economic. Văd încă miliarde de euro pe care România se pregătește să îi aloce pe proiecte noi legate de gaz- este o mare greșeală strategică.
- Ne pregătim cu voioșie să punem toată populația în brațele lui Putin fără să avem beneficii semnificative. Să ne oprim cât mai putem.
- Nu că doar că vom cheltui degeaba miliarde, dar vom greși strategic. Putem alege altceva, de exemplu: producție de baterii, de panouri fotovoltaice, de componente pentru energia eoliană sau nucleară. Pot fi multe idei, dar trebuie să ne decidem pe zona publică. Timpul nu e de partea noastră și vorbim de mize foarte mari.
- Bucuria mea și speranța, vin din zona privată- avem un sector dinamic, știu că încearcă proiecte fără o implicare mare a statului. Avem potențial, dar e păcat că nu îl valorificăm.
Întrebări:
De ce unele state resping energia nucleară?
Noi avem tradiție aici, avem un grad favorabil în populație pentru acest tip de energie, dar toate proiectele sunt întârziate. Energia nucleară poate fi parte a soluției pentru aprovizionare cu energie curată. Important ar fi să și producem noi echipamente pentru nuclear. Doar în UE, necesarul de investiții pentru acest tip de transformări este de 8 trilioane de euro. Cineva va plăti acești bani, cineva va beneficia de acești bani. Depinde de noi unde ne vom plasa.
Ce trebuie să facă România pentru economie circulară?
Sprijin pentru cercetare/inovare, susținerea inițiativelor cu potențial. Nu trebuie să inventăm noi neapărat ceva, dar putem să atragem firmele care au produse competitive să le producă la noi, aici. Nu trebuie omise schemele de ajutor de stat, pot fi foarte eficiente. Și mai trebuie să ne păstrăm cuvântul în fața investitorilor.
Bogdan AXINIA, Managing Director eMAG Ventures: Să ne uităm la ce se întâmplă în țările din vest, ar fi păcat să nu urmărim trendurile
- eMAG a contribuit destul de mult la tot ce înseamnă digitalizarea în România, credem mult în antreprenoriat. În urmă cu zece ani când am venit în eMAG existau trei vânzători în ecosistemul eMAG, acum sunt aproape 47.000 care vând prin platformă atât în România cât și în alte țări.
- Am mai făcut și multe alte investiții care contribuie la aceeași idee, sprijinirea antreprenorilor și IMM-urilor locale, fie că e Sameday care a construit tehnologie și face logistică atât în România cât și în țările din jur, dar sprijină și antreprenorii locali care au firme de curierat și care au devenit partenerii Sameday; Tazz care ocupă de food-delivery și acordă o atenție și un ajutor important restaurantelor locale, dar și alte investiții. Cum au fost cele în flip unde căutăm să construim produse digitale cu know-how românesc pe care să le exportăm dincolo de România. Noi credem că acest lucru e posibil și ne facem treaba noastră în acest ecosistem în care într-adevăr e implicată zona guvernamentală și zona de educație.
- În aceeași idee, că în orice industrie putem avea digitalizare, cele mai puțin digitalizate industrii arată că există un potențial și e timpul să ne mișcăm. În agricultură, acum doi ani citisem că a crescut foarte mult consumul de Netflix în regiunile agricole din SUA. Pentru că tractoarele deveniseră aproape autonome, tractoriștii urmăreau foarte multe seriale pe Netflix.
- Am văzut și inițiative interesant în România: folosirea datelor din satelit pentru recoltare, utilaje și echipamente moderne și cred că există potențial.
- În construcții, unde nu te-ai aștepta să fie digitalizare, credem că printr-o integrare mai bună pe tot lanțul, de la producție la execuție, se pot face estimări mai bune de timp de execuție și de costuri.
- În medicină, telemedicina e o zonă care are loc de creștere și am văzut importanța ei în pandemie.
- În primul rând aș recomanda IMM-urilor să se uită la ce se întâmplă în țările din vest, dar și în zona de est, către India și China. Vedem investiții masive în ecosistem, fie că înseamnă agritech, telemedicină, retail. Ce se întâmplă în acele zone se va întâmpla și la noi și ar fi păcat să nu urmărească trendurile.
- Cred că e important pentru companiile mici și mijlocii să înceapă de undeva. Multe sunt puțin în spate față de companiile mari care au resurse pentru digitalizare, dar sunt câteva locuri simple de unde pot începe, de la folosirea basic a mijloacelor de comunicare noi pentru a avea o relație mai bună cu personalul, clienții și rețelele de furnizori, dar și folosirea marketingului digital pentru atragerea de noi clienți, folosirea soluțiilor de software as a service – orice companie poate folosi acum soluții de analiză fie chiar în versiunile gratuite sau cu un cost relativ mic.
- A devenit extrem de ușor să accesezi noi piețe dacă investești puțin în digitalizare și te conectezi cu companiile de curierat.
- Există o deschidere mai mare pentru zona de finanțare. Se pot obține finanțări dincolo de sistemul tradițional, de la bănci. Există noi facilități de finanțare pentru IMM, care se uită mai mult la activitatea firmei. Prin PNRR și prin programele care există, IMM pot obține finanțare pentru creșterea digitalizării.
Întrebări:
Credeți că va fi sustenabilă creșterea către online? Nu vor reveni oamenii la comportamentele anterioare?
Black Friday l-am adus în România pentru a promova online-ul. Încercam să schimbăm niște obiceiuri de consum și încurajam fie plata prin card, fie crearea unui cont în eMAG. Vedeam creșterea bruscă, dar apoi când cobora în lunile următoare, cobora cu un nivel deasupra baseline-ului de dinainte de Black Friday. În esență, ce se întâmplă în aceste perioade, se schimbă un obicei de consum și unele lucruri ne sunt aduse, vedem beneficiile și nu cred că vor mai pleca.
La consumul online suntem încă pe trend crescător și suntem departe de ceea ce se întâmplă în Europa de Vest, dar și departe de ce se întâmplă în China. Avem premisele să rămânem sus.
Ionuț Sas, vicepreședinte al Camerei de Comerț Americane în România (AmCham România): Avem nevoie de îmbunătățirea legislației de proprietate intelectuală
- Stimularea cercetării/inovării ca motor de creștere economică. Pornim de la o realitate: noi considerăm că aceste activități reprezintă un factor determinant pentru creșterea economică. Din păcate, România nu stă bine la acest capitol. O arată toate statisticile la nivel european.
- Am irosit un număr de ani în acest domeniu, partea frumoasă este că există potențial de creștere exponențial. Modelele bazate pe inovație ar fi un preambul fericit să dezvoltăm și aici acest gen de activități. Considerăm că primordial, pe lângă investițiile private, este nevoie de schimbarea de paradigmă în România. Avem nevoie și de îmbunătățirea legislației de proprietate intelectuală.
- Există și exemple pozitive: Estonia, Irlanda, țări care au reuțit să schimbe cu totul fața economiilor lor. Toate aceste preocupări vin pe un cadrul legislativ fiscal care are anumite facilități, dar în care mulți au dificultăți. Ar fi util să ne poziționăm într-un cadru legislativ care să păstreze în România proprietatea intelectuală.
Întrebări:
Alocări mici pentru cercetare/dezvoltare. Poate fi făcută joncțiunea public-privat?
Opinia personală- având o paradigmă schimbată, în care să punem bază pe PPP, cred că am stimula și investițiile. Dacă am avea un cadru de reglementare flexibil în domeniu ar fi un prim pas. Nu trebuie puse însă efectele înaintea cauzei. Cred că avem o problemă la nivel de cercetare: îmi pare rău să spun, nivelul de talente rămase în România este scăzut. Trebuie să păstrăm talentele, să readucem aceste talente, sau să importăm. Când vom avea un număr consistent de cercetători cred că vom avea și rezultate. Nu cred că acum România este o țară foarte atractivă, la nivel UE, din punct de vedere al proprietății intelectuale.
Dan ZAHARIA, fondator Fab Lab Iasi, publisher PINmagazine: Ne-am dori ca legislația să fie mult mai permisivă astfel încât să putem atrage oameni dincolo de granițele României
- Debranșarea Iașiului de la orice fel de investiție serioasă în infrastructura rutieră a făcut ca orașul să-și piardă atractivitatea pentru partea industrială. În momentul acesta avem câteva fabrici cu câteva mii de angajați, pe platforma industrială de la marginea orașului. Zona industrială din interiorul orașului a venit terenul de joacă al dezvoltatorilor imobiliari.
- Singura noastră șansă a fost să devenim dintr-un exportator net de forță de muncă educată un magnet pentru industria IT și outsourcing. Dacă acum 20 de ani, cei mai mari angajatori erau câteva companii italiene de call-center, acum zece ani era Xerox, acum cinci ani era Amazon, acum cel mai mare angajator din Iași este Continental. Deși sediul social este la Timișoara, la Iași este cel mai mare centru de inginerie și de cercetare-dezvoltare pe care Continental îl are în regiune.
- N-am avut de ales. Pentru noi IT-ul a fost ca o buruiană care a crescut dincolo de gard, până a devenit ditamai copacul pe care nu mai ai cum să-l ignori. Sub 5% din absolvenții facultăților relevante pentru industria IT și de outsourcing mai pleacă din Iași, de obicei spre Vest, Londra, Amsterdam sau orașele din Germania.
- Pentru un oraș de aproape jumătate de milion de locuitori, peste 25 de mii de oameni sunt angrenați în această industrie. Unu din 20 de oameni lucrează în această industrie. Creșterea va fi și mai accelerată în următoarea decadă și ne așteptăm să depășim 40 de mii de oameni.
- Dacă în 2008 dădeai cu tunul și nu găseai o clădire de birouri modernă în oraș, în momentul acesta avem aproape 300 de mii de metri pătrați de birouri cu încă o sută de mii în dezvoltare, dați în folosință în 2023.
- Această dezvoltare a zonei corporate este interesantă, dar 2021, conform revistei PINmagazine a fost anul în care aproape șase startup-uri și o companie românească de tradiție în tehnologie au atras peste 20 de milioane de euro în investiții sau prin achiziția lor.
- Ne-am dori ca legislația să fie mult mai permisivă astfel încât să putem atrage oameni dincolo de granițele României, din Republica Moldova, Ucraina, dar este un chin obținerea permiselor de muncă, spre deosebire de ușurința cu care se mișcă Polonia.
- Ne uităm cu atenție la startup-urile din zona de fintech, de agritech și considerăm că alături de ehealth sunt trei zone pentru care aici în Iași putem găsi soluții, startup-uri foarte interesante.
Întrebări:
Cum credeți că ar trebui să funcționeze economia unui județ astfel încât performanța dintr-un domeniu ca IT-ul să se propage și în restul economiei locale?
Județul e o unitate de măsură mult prea mică. Noi nu vedem Iașiul pe ca un județ, ci ca fiind inima Moldovei de Vest. În principiu ceea ce se întâmplă la Iași se vede și dorim ca Iașiul să nu fie o stea singuratică pe cerul IT-ului din regiune. Avem nevoie ca și Galațiul, ca și Bacăul, ca și Suceava, ca și Botoșaniul să crească. Botoșaniul, din nimic, devine un pol pentru industria de gaming datorită unei companii care are fondatori din localitate și care a ajuns să angajeze 100 de oameni.
Marele avantaj al exemplului Iași, autoritățile locale își dau seama că prin această industrie reușesc să readucă înapoi forța de muncă, iar pandemia a dat acest exemplu, de oameni care pot lucra din Negrești.
Bianca Muntean, Cluster Manager, Transilvania IT Cluster: Sprijinul pentru aceste structuri nu prea există, am atras finanțări direct de la Comisie
- S-a vorbit mult despre ce am putea să facem, ce ne dorim să facem, eu vă spun ce facem cu resurse limitate. Am început cu 10 ani în urmă și avem rezultate spectaculoase. De reținut: aceste centre de inovare digitală care activează și-au construit în timp capacități. Centrele își propun să agrege la nivel regional resursele pentru a testa tehnologii pentru IMM, sprijin pentru a găsi finanțare și, important, construirea unui ecosistem de lucru.
- Firmele mari de IT nu își vor petrece timp în a promova digitalizarea, ele sunt prea ocupate. Rolul este al acestor centre de dezvoltare digitală. Avem întâlniri, realizăm acțiuni prin care încercăm să transferăm cunoștiințe și să alcătuim modele de colaborare. Sprijinul pentru aceste structuri însă nu prea există, o parte a finanțare este asigurată de Comisie, dar 50% ar trebui asigurată de statul membru. Speranța este ca demararea unui program prin POCIDIF să însemne și demararea activităților.
- Am avut proiecte accesate direct la Comisie, am atras finanțări de 60.000 euro/companie pentru inovare digitală. Avem servicii de scalare digitală care pot fi puse în piață. Recent am atras finanțare de 460.000 euro pentru 2 fabrici, pentru robotizare. Asistăm și o altă fabrică pentru realizarea unui robot de sudură.
- Am creat un grup de lucru care își propune să realizeze consorții alcătuite din beneficiari de digitalizare și companii care oferă soluții în domeniu. Noi încercăm să punem cărămidă peste cărămidă pentru crearea unei piețe pentru transformare digitală.
Întrebări:
Export de servicii sau patente, cum stau clusterele aici?
Lucrăm cu companii de IT pe componentele pe care ne solicită. Avem servicii suport, pe zona de patente nu am avut nicio solicitare.
Constantin DAMOV, Chairman & Co-Founder Green Group: Industria de reciclare poate reprezenta baza pentru alte industrii de producție
- Există o tendință majoră astăzi în industrie și anume epuizarea resurselor. Dacă ne uităm la prețurile tuturor materialelor de pe piață, de la metale la gaz, petrol, este o curbă ascendentă incredibilă, lucru care a dus la poziționarea Europei într-o direcție care este inevitabilă și anume implementarea modelului de economie circulară. Înseamnă decuplarea creșterii economice de la consumul de resurse.
- Tot ce producem noi la Green Group are la bază numai deșeu. Nu consumăm materii prime naturale. Pare incredibil, dar se pot ridica industrii mari. În România avem șapte fabrici de reciclare și 3.000 de angajați. Am reușit să ne poziționăm pe două piețele europene, Lituania și Slovacia.
- Credem că România are o șansă enormă în această direcție. Este o greșeală să vorbim despre managementul deșeurilor. Cred că ar trebui să vorbim de managementul resurselor. Deșeul este o resursă care nu se găsește la locul potrivit. În România noi reciclăm sticlă, plastică, PET (suntem cel mai mare reciclator de PET din Europa) și produsul nostru finit este fibra sintetică de poliester necesară industriei automotive din Europa și industriei igienice și medicale. Produsele noastre se găsesc în autoturisme, mărci cunoscute.
- Noi am recuperat prin economie circulară, industria de fibră sintetică pe care o avea înainte de 90 România.
- Avem și o altă activitate, reciclarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice. România nu are acces pe piețe de materii prime. Până și gazul îl luăm prin intermediari. Nu avem contacte directe cu cei care au activități de minerit, cei care au materiale la prima mâna. Economia circulară poate fi o șansă colosală pentru România de a avea aceste materii prime în urma consumului și a face creștere economică fără să mai alerge după materii prime. Producția de deșeuri în România depășește producția de cereale, iar astăzi reciclăm sub 10%, este foarte mult spațiu de creștere în continuare. Sunt încă multe materiale care așteaptă să fie reciclate. Este foarte mult de investit, este foarte mult de lucru.
- Credem că există o șansă foarte mare ca industria de reciclare să reprezintă bază pentru alte industrii de producție. Este un război de acces la resursa de litiu, dar dacă noi am recicla bateria de litiu-ion care se consumă la noi în țară, în Europa. Există colectare mare de baterii și nu există reciclatori.
Întrebări:
Ce credeți că ar trebui să facă România vizavi de accesul la gaz și alte materii prime?
Sunt multe alte surse de energie pe care noi nu le exploatăm. Multe dintre deșeuri ajung după 2-3 utilizări ajung în imposibilitatea de a fi reciclate. De exemplu, la hârtie se scurtează fibra după 10-20 de reciclări și are un singur potențial, valorificarea energetică. Valorificarea energetică a deșeurilor reciclabile ar trebui să intre în atenția noastră. Toată Europa nu mai știe unde să arunce anvelopele. Anvelopele au un potențial extraordinar, iar cei din industria cimentului deja au înlocuit gazul și cocsul petrolier cu anvelope pe care le folosesc ca și combustibil alternativ.
Deșeul biodegradabil ar putea să genereze 15 poate 20% din gazul metan pe care îl consumăm dacă ar fi tratat în instalații de biogaz. Sunt cifre extreme, care nu se vor realiza imediat, dar sunt cifre pe care România și le-ar putea asuma.
Sorin Elisei, director energie și sustenabilitate, Deloitte: Avem o oportunitate pe hidrogen, încă mai putem să ne urcăm în acest tren
- Lipsa investițiilor asociate cu sectorul energetic ne-a arătat că avem creionate oportunități pe hârtie, noi avem nevoie de oprtunități reale prin legi și mecanisme de sprijin.
- Oportunități sunt pe fundalul Green Deal- eu văd următoarele oportunități semnificative: eficiență energetică, renovare clădiri. Vorbim de o necesitate de a aduce clădirile la standarde minime, asta are legătură cu materialele de construcții libere de carbon. Așa cum există oțel sustenabil, vor exista și altele. Azi sunt puțin mai scumpe, dar din perspectiva de reglementare vom vedea că finanțările acolo vor merge. Avem nevoie de mari cantități de materiale, deci avem și oportunitate.
- Putem vorbi de pompe de căldură, care pot reprezenta o alternativă. Din experiența noastră, investițiile se bazează pe predictibilitatea cadrului legislativ. Asta o avem prin Green Deal.
- Electromobilitate- vom asista la schimbări extarordinare, transporturile sunt mari contributori la poluare… Noi vedem nu doar mașinile electrice, vedem oportunități la infrastructură și la produse și servicii. Un exemplu: avem oameni care lucrează în ciber security și exportăm servicii. În infrastructură și electromobiliate suntem la început și nu putem face mare lucru la noi acasă.
- Domeniile astea vor trebui dezvoltate, întărite. Nu trebuie să investim neapărat doar în sisteme fizice, ci și în sisteme avansate de management al acestor structuri.
- La nivel de echipamente mai avem o șansă, energia regenerabilă- fotovoltaic și eolian. Mai avem o oportunitate și în hidrogen. Încă mai putem să ne urcăm în acest tren dacă creăm oportunități de finanțare. Suntem obligați să gândim la o scară cât mai largă.
Întrebări:
De ce e dificil să avem o strategie energetică de țară?
Pentru că ne uităm prea des în trecut. Am făcut lucruri care ne-au dat un grad de confort, dar trebuie să ieșim din această zonă, trebuie să mergem spre oportunitățile viitorului. Suntem într-un decalaj istoric care ne împiedică să beneficiem deplin de oportunitățile pe care ni le oferă viitorul.
***
Parteneri:
eMag, AmCham România, PINmagazine
