miercuri

27 martie, 2024

4 septembrie, 2014

Corina Creţu a avut joi discuţia cu preşedintele Comisiei, Jean-Claude Juncker. Este doar începutul procesului prin care va deveni comisar european, un proces complex, nu foarte îndelungat, dar extrem de important pentru activitatea sa ulterioară.

 cursdeguvernare.ro a aflat, de la persoane foarte apropiate acestui mecanism politic, care au preferat să îşi păstreze anonimatul, culisele acestui proces, modul în care decurge fiecare etapă, provocările pe care le întâlneşte candidatul la postul de comisar european şi ce recomandări ar avea pentru nominalizat.

Interviul cu preşedintele Comisiei – o verificare dacă va trece de filtrul audierii în PE

De obicei această primă fază care este în derulare în acest moment, are loc în cea mai mare discreţie. Jean-Claude Juncker a ales, după cum se vede, să facă publice câte o imagine de la întâlnirile cu nominalizaţii, după ce acestea au loc.


Iar discreţia a fost preferată pentru că nu se ştie niciodată care sunt rezultatele acestor discuţii. Se poate întâmpla, cum au fost cazuri, ca nominalizaţii statelor membre să fie respinşi de preşedinte: fie i-a considerat nepregătiţi, fie aveau nişte schelete în dulap care ar fi complicat lucrurile la audierea din Parlamentul European.

Atunci cere guvernului statului membru în cauză înlocuirea nominalizatului, chiar dacă procesul este foarte vizibil în ţara de origine a candidatului. Este mult mai importantă evitarea unor probleme la audieri, decât orice dezbatere dintr-un stat membru şi declaraţii politicianiste şi politice.

Preşedintele verifică anumite lucruri la nominalizaţii pe care îi are în faţă:

  • verifică să fie un european convins
  • să aibă competenţe pe zona de politici europene
  • să fie sigur din punctul de vedere al audierii în PE – să nu aibă schelete în dulap sau istorii profesionale care ar putea crea probleme.

Intră în istoria relaţiilor României cu UE, cazul Varujan Vosganian, primul nominalizat al României ca proaspătă membră a UE pentru postul de comisar european. Preşedintele Barroso a avut discuţiile cu acesta, după care au început să fie vehiculate în presa din România mai multe de informaţii si zvonuri potrivit cărora ar fi colaborat cu Securitatea. În faţa unor astfel de informaţii, reprezentantul României a fost înlocuit. Nu se dorea o astfel de vulnerabilitate, pentru că putea fi respins.


Comisia sa avusese de înfruntat, la audieri, un caz similar: eurodeputaţii l-au trecut prin furcile caudine pe reprezentantul Ungariei, Laszlo Andor, despre care apăruseră informaţii despre o colaborare prea apropiată a acestuia cu autorităţile comuniste, în trecutul său politic.

Mai recent, în urmă cu 5 ani, Rumiana Jeleva, reprezentanta Bulgariei a fost respinsă din cauza suspiciunilor care planau asupra afacerilor soţului ei. Presa de la Sofia scria că acesta ar face afaceri cu mafia organizată din ţară. Europarlamentarii au argumentat decizia de a o respinge în urma audierilor cu slaba ei pregătire, însă şi cu aceste raporturi neclare între familia ei şi mafia bulgară.

Pe de altă parte, dacă evaluăm situaţia actuală, există o serie de informaţii în presa românească şi o contestaţie referitoare la Corina Creţu:

  • scrisoarea ACL – care contestă legalitatea nominalizării Corinei Creţu
  • informaţiile referitoare la viaţa sa personală – presupusa legatură cu Colin Powell
  • acuzele lui Mihai Pacepa, că ar fi fost agent KGB

În evaluarea Corinei Creţu nu vor conta nici contestaţia ACL, dar nici informaţiile despre viaţa personală, despre presupusa legătură amoroasă. Însă o informaţie precum cea lansată de Mihai Pacepa atrage însă atenţia: Poate fi utilizată de adversarii ei politici în Parlamentul European, la audieri.

În general, la aceste audieri, PE a fost mereu atent la aceste informaţii referitoare la colaborări cu serviciile secrete sau cu poliţia politică a fostelor ţări comuniste.

Orice declaraţie politică făcută la un moment dat se poate întoarce împotriva candidatului, dar nu neapărat în discuţia iniţială cu preşedintele Comisiei, ci în audierea din Parlamentul European. Şi activitatea politică, precum traseismul este remarcat şi sancţionat, de exemplu.

În schimb, nicio informaţie legată de viaţa personală, fie că este vorba despre presupuse sau relae relaţii amoroase, sau despre preferinţele sexuale, nu contează şi nu sunt puse pe tapet.

Preşedintele Comisiei are pregătit un dosar despre fiecare nominalizat, însă nu are timpul să parcurgă fiecare amănunt. Tocmai de aceea se bazează şi pe răspunsurile date de candidaţi. Iar cea mai importantă întrebare care li se pune în această fază este: „cât de solid eşti de a obţine avizul favorabil a comisiei din PE?”

Discuţii despre portofoliu – preşedintele vorbeşte şi despre portofoliu cu nominalizaţii. Discută despre preferinţele pentru un domeniu, competenţele, dar discuţiile esenţiale despre portofoliu au loc şi cu preşedintele sau premierul – în funcție de ţară – care face lobby-ul şi negocierile.

După discuţiile cu toţi nominalizaţii, preşedintele începe să îşi deseneze organigrama şi/sau să o modifice. Faptul că a apărut o variantă, care s-a rostogolit în toată presa europeană, nu înseamnă nimic. Poate însemna că Jean-Claude Juncker a vrut să „testeze apele”, să vadă reacţii, dar până la anunţul oficial, totul este posibil.

În versiunea ideală de selecție, atribuirea portofoliilor se face pe competenţe, însă nu este criteriul esenţial. Aşa apar candidaţi pe portofolii care nu au backgound. Însă se presupune o cunoaştere bună a politicilor europene, care ar asigura apoi adaptarea la domeniu, şi cu sprijinul cabinetului şi al direcţiei generale.

Există criteriul sexului: chiar preşedintele Jean-Claude Juncker a anunţat că femeile din echipa sa vor primi portofolii mai importante şi funcţie de vicepreşedinte.

Un criteriu deloc de neglijat este cel a interesului statului membru pentru un anumit dosar: România, de exemplu, nu va putea primi niciodată politica de vecinătate şi de extindere, având interesul evident pentru Republica Moldova.

Pe de altă parte, în acelaşi registru, i-ar putea fi greu României să obţină portofoliul politicii de coeziune, dezvoltarea regională, în condiţiile în care a avut numeroase probleme în gestionarea fondurilor europene – care au dus la decizii ale Comisiei de întrerupere a programelor operaţionale – şi în condiţiile celei mai mici rate de absorţie din UE.

După atribuirea portofoliului – pregătirea audierii şi formarea cabinetului

După atribuirea portofoliului, comisarul european are la dispoziţie în principiu o lună să se pregătească pentru audieri. Pregătirea se face cu specialişti din Comisie, din directoratul general al portofoliului care îi este atribuit.

Un avantaj este cunoaşterea politicilor europene foarte bine. Însă trebuie să înveţe foarte bine politica legată de domeniul pe care îl va gestiona.

Audierile sunt dure, mai ales pentru că membrii comisiei parlamentare de specialitate cunosc domeniul foarte bine şi politica. Se ştie că eurodeputaţii optează pentru comisii în funcţie de expertiză, experienţă şi afinităţi cu un domeniu, aşa că adesea membrii comisiei sunt foşti miniştri în ţările lor, care au gestionat domeniul respectiv şi îl ştiu foarte bine.

Crearea cabinetului, o sarcină extrem de dificilă, cu capcane

Cabinetul comisarului este foarte important. Încă din faza în care eşti candidat şi se sugerează oameni, sunt sute de candidaturi, recomandate de toată lumea: familia politică, propria ţară , statele membre şi chiar proprii colegi.

Tocmai de aceea, procesul alcătuirii cabinetului ar trebui să fie amânat până după audiere, în mod ideal, dar, de cele mai multe ori pregătirea audierii şi această muncă de formare a echipei merg în paralel.

Principalul criteriu este profesionalismul şi competenţa. Comisarul trebuie să se gândească cine vor fi oamenii care îl ajută. Ei trebuie să fie super-profesionişti şi să fie de încredere. Un aspect esenţial, având în vedere că sunt multe informaţii confidenţiale, mai ales în faza de pregătire a politicilor şi opiniilor, a poziţiilor.

Nu au lipsit experienţele din Comisia Europeană în care cabinetul a demisionat din cauza unei fracturi între el şi comisar. În plus, au existat în Comisie războaie deschise între directoratul general (DG) şi cabinetul comisarului. DG are sarcina de a pregăti lucrează poziţiile şi documentele, în timp ce cabinetul comisarului îi oferă consilierea pentru poziţia politică.

Fiecare vrea să îşi lase o amprentă cât mai puternică asupra propunerii, ceea ce duce la confruntări şi sabotaje, uneori. DG trimite documentele la cabintul comisarului atât de târziu, încât nu mai are timp decât să accepte versiunea acestuia. Un comisar fără un cabinet bun este catastrofal.

În privinţa naţionalităţii, dintre cei 7 membri, doar 3 pot fi din ţara de provenienţă a comisarului. Mulţi dinte ei îşi aleg şeful de cabinet din propria ţară. El este fundamental, are rolul-cheie şi, în general, trebuie luat din interiorul Comisiei Europene.

Altfel, el trebuie să fie extrem de competent sau specialist. În cazul României, sunt foarte puţini reprezentanţi ai ţării noastre capabili să fie şefi de cabinet. Din afara Comisiei, la o evaluare a experţilor, ar fi ambasadorul nostru pe lângă UE, Mihnea Motoc. Iar din interiorul Comisiei, Aurel Ciobanu Dordea, primul negociator al României, acum director general în Comisie.

Politic, este dezirabilă alcătuirea unui cabinet multicolor politic.

Comisarul învaţă în fiecare zi, iar unii estimeză că el este pregătit după vreo 3 până la 6 luni să participe eficient la dezbaterile în Colegiu. Dar activitatea executivă anterioară nu contează extrem de mult, sau nu este o piedică faptul că nu a existat înainte. Comisarul nu este neapărat un administrator – există proceduri foarte clare ca sistemul să funcţioneze.

Un comisar pentru UE, sau pentru statul membru din care face parte?

Comisarii europeni servesc interesele Uniunii, nu pe ale statelor membre care îi propun în Comisie. Teoretic, ei sunt formulează şi urmăresc politica în domeniu la nivel european. Şi atunci de unde bătălia pe portofolii şi influenţa pe care fiecare stat membru o vrea în Comisie?

Răspuns: Pentru că un comisar are o marjă de manevră consistentă. Sunt decizii care se iau la nivelul comisarului şi nu merg la nivelul Colegiului. Un exemplu ar fi deciziile de suspendare de programe operaţionale prin care se derulează fonduri europene. Iar România a avut această experienţă. Decizia de suspendare a fost luată de comisarul Hahn, la fel ca şi cea de deblocare, în urrma evaluărilor şi misiunilor de audit.

Din marja de manevră pe care o are un comisar se pot decide lucruri şi în favoarea statului din care face parte.

Analizând activitatea comisarului Dacian Cioloş, responsabil de portogoliul agriculturii, care a reformat politica agricolă comună (PAC), şi-a pus amprenta asupra acestei politici cu elemente care să fie şi în avantajul României, au spus sursele cursdeguvernare.ro.

Un comisar este supus foarte multor presiuni, trebuie să acomodeze interese divergente de multe ori, iar ceea ce poţi face nu este ceea ce vrei, este departe de optimul pe care îl poţi face, susţin acestea.

O altă dovadă a fost flexibilitatea de care a dat dovadă în evaluarea modului în care sunt gestionate fondurile europene destinate agriculturii. Dacă DG Regio, a fost extrem de dură şi a blocat programe operaţionale, uneori chiar în urma raportării autorităţilor române că ar exista nereguli, programul privind dezvoltarea rurală s-a desfăşurat chiar şi atunci când un şef al APIA a fost pus sub urmărire penală pentru acordarea nelegală a plăţilor directe.

A fost şi meritul comisarului român, care nu a considerat întreg sistemul cu deficienţe şi corupt şi nu a întrerupt programul, motiv pentru care rata de absorbţie în agricultură este bună.

În plus, contribuţia comisarului pe proiectele conexe din Comisie este esenţială. Comisarii României au putut influenţa modul în care au fost adoptate rapoartele MCV, sau au putut temporiza nişte proceduri de infringement.

Alianţele sunt esenţiale în Colegiul Comisarilor

În Colegiul Comisarilor funcţionează alianţele. Preşedintele nu are cuvântul decisiv asupra unei decizii, cum se întâmplă în multe dintre guvernele naţionale, el trebuie să aibă cel puin majoritate pentru adoptarea sau respingerea unei decizii. În funcție de modul de lucru impus de preşedinte, acesta poate vrea ca hotărârile să fie adoptate cu unanimitate de voturi, pentru a fi ulterior susţinute mai uşor în confruntările, negocierile cu alţi parteneri, fie ei instituţii europene sau statele membre.

Comisarii negociază şi în baza acestor negocieri se fac alianţele între ei. Culoarea politică nu este neapărat coagulantul unei alianţe, dar uneori este importantă. Prieteniile cu colegii din Comisie contează şi, de multe ori, sunt esenţiale în decizia votului, se creează relaţii pe care, atunci când este nevoie, te poţi baza.

Comisarii europeni sunt printre funcţionarii UE cei mai bine plătiţi

Un comisar european are un salariu de 20.832 de euro pe lună. La instalare primeşte o indemnizaţie echivalentă cu salariul pe două luni şi i se decontează costurile mutării la Bruxelles.

Mai primeşte o alocaţie de reşedinţă, în cuantumul a 15% din salariul de bază, şi indemnizaţii lunare de 607 euro pentru reprezentare.

Explicaţia acestor venituri considerabile este aceea că, în momentul în care o persoană devine comisar, renunţă la orice altă activitate, care i-ar putea aduce un venit. În plus, dacă primeşte aprobarea preşedintelui Comisiei să publice o carte, în timpul mandatului, nu o face pe bani. Un comisar nu are dreptul să mai aibă niciun fel de venit pe perioada în care este comisar din niciun fel de activitate.

Pe de altă parte, la părăsirea Comisiei, primeşte o alocaţie de relocare echivalentă salariului de pe o lună, iar cheltuielile de călătorie şi mutare sunt decontate.

(Descărcaţi aici documentul Comisiei Europene în care este prezentat modul de salarizare şi beneficiile financiare ale comisarilor europeni)

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. Un articol foarte util. Felicitări!
    Nu știu dacă dna. Crețu va primi un portofoliu important, dar acuzele domnului Pacepa sunt ridicole. Crețu a terminat studiile la ASE în 1989, la 22 de ani, și a fost repartizată la o uzină din Blaj. A lucrat acolo putin timp. La Revoluție avea 22 de ani. Mă tem că dl. Pacepa deja nu prea mai știe ce spune. Sau face ”servicii”.
    Scrisoare ACL este chiar confuză. Ponta a făcut propuneri dlui. Juincker, mai exact două propuneri de persoane, nu a făcut nominalizarea comisarului român. Nu putea nominaliza două persoane pentru singura funcție de comisar european care revine României. Acelea au fost propuneri, adică o etapă care precede nominalizarea.
    Cred că ar fi fost foarte utilă dezvoltarea textului privind capacitatea comisarului de a face alianțe în cadrul Colegiului comisarilor. Credeți că dl. Cioloș are o capacitate de a face alianțe mai mare decât dna. Crețu sau nu? Pe ce vă bazați?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Un răspuns

  1. Un articol foarte util. Felicitări!
    Nu știu dacă dna. Crețu va primi un portofoliu important, dar acuzele domnului Pacepa sunt ridicole. Crețu a terminat studiile la ASE în 1989, la 22 de ani, și a fost repartizată la o uzină din Blaj. A lucrat acolo putin timp. La Revoluție avea 22 de ani. Mă tem că dl. Pacepa deja nu prea mai știe ce spune. Sau face ”servicii”.
    Scrisoare ACL este chiar confuză. Ponta a făcut propuneri dlui. Juincker, mai exact două propuneri de persoane, nu a făcut nominalizarea comisarului român. Nu putea nominaliza două persoane pentru singura funcție de comisar european care revine României. Acelea au fost propuneri, adică o etapă care precede nominalizarea.
    Cred că ar fi fost foarte utilă dezvoltarea textului privind capacitatea comisarului de a face alianțe în cadrul Colegiului comisarilor. Credeți că dl. Cioloș are o capacitate de a face alianțe mai mare decât dna. Crețu sau nu? Pe ce vă bazați?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

”În ultima perioadă, auzim – îndeosebi din partea mediului de

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: