Două măsuri esențiale pe care le-ar putea lua guvernul pentru transparența reală

Într-un mediu economic măcinat de neîncredere, transparența autentică ar putea restabili respectul (nu doar teama) față de lege, prin recâștigarea respectului față de modul de elaborare a reglementărilor.

Două astfel de măsuri ar putea fi esențiale pentru intrarea într-o normalitate lipsită de suspiciuni costisitoare. Cu argumentele fiecăreia, cele două măsuri :

1-, Publicarea de către ministerele strategice a contractelor (fințate din bani publici) de consultanță cu entități private, consultanță care are efecte pe legislație și reglementare.

Explicație :

a-, Nu e vorba aici de orice fel de contracte de achiziții publice de bunuri și servicii (deși și acestea pot fi verificate doar cu o anume dificultate de către un mediu de afaceri aflat, cum îi și scrie în fișa postului, mereu în criză de timp) :

E vorba de contractele de consultanță cu companii private care influențează legislația (primară, secundară etc, etc) precum și toate formele de reglementare.

b-, Legislație și reglementare înseamnă, în sensul acestei propuneri, tot ceea ce, individual sau însumat, se transformă în final în politici publice (economice, sociale, administrative etc), uneori strategice.

c-, Ministere strategice ar putea însemna : energie, finanțe, sănătate, administrație : în aceste puncte mizele sunt foarte mari, atât în privința ”industriilor” cât și a influenței în piețe. Piața generală și piețele sectoriale.

d-, Transparență: un link pe site-ul oficial al fiecărui astfel de minister (site-ul oficial: nu conturile de pe siteurile de socializare sau alte forme populare și neangajante de expunere) în care să fie menționate companiile private care au contracte plătite de consultanță care au drept finalitate: elaborarea de tehnici legislative, opinii angajante, interpretare a legislației și reglementare de orice fel.

Argumente :

a-, Companiile private de consultanță au, indiferent de nivelul (de obicei foarte înalt) de expertiză, și clienți din zona privată. Există suspiciunea reală la nivelul mediului de afaceri că există entități care influențează procesul legislativ și pe cel de reglementare simplă în alt sens decât interesul general: suspiciuni la a căror spulberare ar putea ajuta acest gen de transparență.

Un atare act de transparență ar face mai vizibilă posibilitatea (și, deci, și sursele de scădere a acestei posibilități) ca unii funcționari ai statului să fie folosiți de către consultanți.

b-, Mediul de afaceri ar putea astfel primi (la limită, deduce) explicații privind procesele de legiferare și reglementare (în piețe supra- și ambiguu- reglementate cum sunt cele românești).

Societatea și mediul antreprenorial ar putea avea astfel acces la informații prompte și pertinente cu privire la prezumtivele legături intre procesul efectiv de legiferare/reglementare și companii private aflate în portofoliul de clienți ai consultanților.

Ar fi, astfel, aduse sub control suspiciunile de lobby ascuns sub contracte de consultanță din zona privată, sau chiar trafic de influență cu instrumente sofisticate.

c-, Legiferarea și reglementarea (înțelegând prin asta inclusiv modul de interpretatare si implementare a legislației) fac parte din strategia, mai largă, de consolidare și modelare a economiei și societății românești.

În acest context, e important de știut dacă reglementările de orice fel favorizează sau nu favorizează anumite companii private, dacă aceste reglementări sunt/sau nu în acord cu necesitatea păstrării echilibrelor macro ale economiei, dacă aceste reglementări sunt/sau nu în acord cu păstrarea în piețe a brumei de concurență de care are nevoie o economie funcțională de piață.

Altfel, expertiza înaltă a analizelor, prognozelor, propunerilor și viziunilor unei armate de economiști de top riscă să fie compromise de interesele punctuale ale unor companii private care au interfață cu procesele de legiferare și reglementare.

d-, în acest proces de transparență a implicării companiilor private în contracte de consultanță cu efect legislativ/reglementare se pleacă de la buna credință a tuturor părților : tocmai de aceea nu ar trebui să existe impedimente pentru a face publice, prin informații directe și prompte, numele, sumele, precum și actele normative de orice fel ale companiilor de consultanță care influențează, într-un fel sau altul, procesele legislative/reglementare.

2-, Clarificarea – și facerea publică a rezultatelor, relațiilor ambigue dintre Camera Consultanților Fiscali (CCF) și salariații ANAF – îndeosebi a celor cu funcții pe diverse poziții în ANAF.

Explicație :

a-, există temeri (iar pentru investitori orice temere este legitimă câtă vreme angajează bani, locuri de muncă și proiecte de dezvoltare) că statutul de membru al CCF îi influențează activitatea și după numirea unuia/unora dintre membri la ANAF :

un exemplu în acest sens este cazului Dlui. Daniel Chițoiu, în privința căruia multă vreme a planat confuzia dacă vorbește în numele CCF (unde era președinte) sau în numele ANAF pe care o conducea.

b-, Există temeri (legitime, pentru investitori) că relațiile cu interes economic/comercial cu companii din mediul privat ale unor funționari de stat sunt influnțate de schimbarea vremelnică a statutului acestora din urmă, aceștia având acces la informații confidențiale într-o calitate reglementată la nivel formal (pe de o parte), dar foarte ambiguă la nivel real (pe de altă parte).

Argumente :

a-, O clarificare a acestui tip de relații ar putea demonta mitologia potrivit căreia, dacă o companie care are contracte cu anumiți membri din conducerea CCF, ea poate beneficia de un tratament preferențial din partea ANAF.

b-, Se pleacă, și în acest caz, de la buna credință a tuturor părților implicate : O evaluare detaliată a acestei relații ambigue și facerea publică a rezultatelor acesteia ar putea scădea costurile produse de neîncredere, iar mediul de afaceri s-ar putea concentra pe fișa postului său: dezvoltarea afacerilor, la adăpostul garanției că instituțiile statului îi asigură un mediu concurențial corect.

***

Un alt exemplu : o situație în dezbatere

Acest gen de informații ar putea aduce la lumină într-un mod ușor (adică util) anumite situații care ar putea influența benefic lupta cu starea de suspiciune în care companiile din România își desfășoară activitatea.

Un atare act de transparență ar fi un pas înainte în combaterea unei forme de comunicare nocivă : cea prin zvonuri, informații trunchiate, argumentarea unor decizii oficile care contravin interesului economic și social general prin favorizarea unor entități punctuale.

Cel mai recent exemplu pentru argumentațiile de mai sus se referă la cazul în dezbatere privind Legea dării în plată :

La această oră nu este foarte clar un lucru : Legea dării în plată a fost inițiată și realizată (ca formă de reglementare principială și ca manieră de abordare tehnică) de autoritățile române, în acord cu Directiva Europeană, sau a fost sugerată și influențată de consultanți sau inițiatori din mediul privat, care acționează în numele unui număr retsrâns de clienți pentru care legea reprezintă o miză mare :

Persoanele deafvorizate la care face referire legea sunt principalii beneficiari ai acesteia, sau sunt numai pretextul pentru care un număr restrâns de clienți (din ”mafia imobiliară” care a înregistrat pierderi în bula speculativă) devin marii beneficiari ai legii, cu toate conscințele care pot decurge de aici : deformarea pieței creditelor imobiliare, dificultăți pentru creditarea din anii următori, sau chiar proceduri de infringement pentru maniera în care va opera legea ?

Aceleași întrebări pot fi puse în mod legitim și în cazurile de mai sus, iar interesul general din economie cere transparență, cu atât mai mult cu cât se apropie elaborarea normelor metodologice la noul Cod fiscal (cu implicații pe întreg mediul de afaceri), rediscutarea legii redevențelor (cu implicații în sectorul energiei), stabilirea prețurilor și a ”brandurilor” în decontările la medicamentele compensate (cu implicații pe o piață a cărei reglementare e influențată de ani de zile de relația dintre politic și industrie) etc, etc.

NOTE: 

1-Acest gen de transparență Nu se referă la procesul firesc de consultare publică cu mediul de afaceri și cu segmentele din societate interesate de o decizie legislativă sau alta. Ci la influențarea, pe bani publici, a procesului legislativ într-un interes diferit de cel general, în condițiile în care toți jucătorii de bună credință implicați navighează printre suspiciunile celorlalți.

2-Confidențialitatea sau regimul semiconfidențial al colaborărilor de acest gen are sens numai atunci când entitățile care relaționează sunt din zona privată. Atunci când o atare relație se face prin contracte finanțate din bani publici, este esențial ca acestea să fie cunoscute.