vineri

29 martie, 2024

Dicționar Economic

DEBREU

joi, 16 ianuarie, 2014

 GERARD (n. 1921), economist american de origine franceză. A studiat, mai întâi, la Şcoala Normală Superioară din Paris, apoi la Universitatea Sorbona, unde şi-a susţinut teza de doctor în economie (1946). În paralel, urmează cursurile Facultăţii de Matematică, la aceeaşi universitate. În 1956, revine la Paris şi susţine teza de doctor în matematică. În perioada 1948-1950, a beneficiat de o bursă Rockefeller. După încheierea studiilor pe baza acestei burse, a devenit cercetător la Universitatea din Chicago. În anii 1955-1961, a predat la Uni- versitatea americană Yale. Începând cu anul universitar 1962/63, a funcţionat ca profesor la Universitatea Berkelley din California. În anul 1983 i s-a atribuit Premiul Nobel pentru Economie, pentru “introducerea noilor metode de analiză în teoria economică şi pentru reformularea riguroasă a teoriei echilibrului general”. Aprofundând problemele analizate de economiştii-matematicieni L. Walras şi
V. Pareto, G. debreu a publicat, în anul 1959, lucrarea “Teoria valorii. O analiză axiometrică  a echilibrului economic”, care a reprezentat pentru specialiştii vremii o mare revelaţie. S-a susţinut că lucrarea este clasică atât pentru universalitatea sa, cât  şi pentru abordarea sa analitică elegantă. În această lucrare, G. debreu a răspuns la două întrebări suplimentare cu privire la preţurile de echilibru şi la modul în care un sistem de piaţă cu concurenţă pură poate asigura coordonarea compor- tamentelor individuale. În primul rând, el a stabilit condiţiile în care “mâna invizibilă” a economiei de piaţă libere va conduce la o alocare eficientă a re- surselor. G. debreu consideră că într-o economie bazată pe diviziunea muncii, producătorii  şi consumatorii iau decizii independent unii de alţii, după scări de valori subiective. Aceste numeroase decizii individuale trebuie să conducă la un echilibru general al pieţelor, preţurile având rolul de a asigura coordonarea şi folosirea eficientă a resurselor. În al doilea rând, el a examinat problema constantei echilibrului unei economii de piaţă, demonstrând că acest echilibru vine oarecum de la sine, într-o economie cu numeroşi participanţi, relativ egali ca putere economică. G. debreu a simplificat prea mult viaţa economică, a exclus din modelul său unele elemente importante, cum sunt bunurile publice. În acelaşi model general de echilibru, G. debreu integrează  şi o teorie interesantă a capitalului economic, privit în legătura sa cu incertitudinea alegerii agenţilor economici. Op.: “Existence of an Equilibrium for a Competitive Economy” (Existenţa unui echilibru pentru o economie concurenţială, coautor 1954); “Theory of Value, an Axiomatic Analysis of Economic Equilibrium” (1959), “Mathematical Economics” (Ştiinţa economică matematică, 1983); “Existence of an Equilibrium Secvential” (1984).



analize cursdeguvernare

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: