soldul negativ al bugetului public între veniturile încasate şi cheltuielile efectuate până la încheierea execuţiei bugetare. El reflectă acea stare a bugetului public în care cheltuielile depăşesc veniturile. Atunci când d.b. înregistrează dimensiuni mari sau se cronicizează, are urmări nefavorabile, determinând creşterea datoriei publice. Prin teoria
bugetelor “ciclice” se admite deficitul numai în cazul bugetului plurianual, conform căreia, deficitele din perioadele de recesiune economică sunt echilibrate de excedentele din anii de expansiune. În concepţia keynesistă, dezechilibrarea bugetului de plată devine un instrument de intervenţie a puterii publice în stimu- larea investiţiilor, ocupării, restabilirii sau menţinerii echilibrului economic. Concepţia neoliberală critică deficitele bugetare persistente, deoarece ele duc la perturbaţii constituind surse de îndatorare publică, de inflaţie (v. Buget de stat, Buget public).
