(1) determinarea cursului
(preţului) la care se fac tranzacţiile pe piaţa bursieră.
(2) Înscrierea la cota bursei a unui curs care s-a format
pentru o valoare (titlu) admisă la bursă. Determinarea
cursului unei valori mobiliare este în funcţie de
ansamblul elementelor care stau la baza cererii şi
ofertei valorii respective. C. la b. este o operaţie care
se realizează prin diferite procedee şi tehnici, prin
care, pornind de la cererea şi oferta pentru un titlu,
se ajunge la un curs exprimat în bani, semnificativ
pentru vânzarea-cumpărarea titlului respectiv. Există
mai multe modalităţi de c. la b.: a) cotaţia prin
strigare – constă în reunirea agenţilor de bursă
(brokeri) în sala de tranzacţii unde se confruntă
ordinele de vânzare şi cumpărare oral şi prin ridicarea
de mână. Se încep tranzacţiile, de obicei cu ultimul
curs din ziua precedentă pentru care agenţii din ring
exprimă ordinele primite. Dacă numărul titlurilor care
se cer este mai mare decât al celor care se oferă, cursul
trebuie să crească; dacă însă situaţia este inversă,
cursul scade. Se procedează astfel până când cererea
şi oferta se egalează sau diferenţa dintre ele este cea
mai mică. Cursul la care cererea şi oferta sunt egale
sau cu cea mai mică diferenţă între ele este noul curs.
Variaţia cursului în cadrul acestei operaţii nu are loc
întâmplător, ci pe baza unei raţii care diferă pe
categorii de titluri; b) cotaţia prin opoziţie – constă
în înscrierea într-un registru deschis pentru fiecare
COTARE LA bursĂ
titlu a tuturor ordinelor. “Opoziţia” semnifică faptul
că agenţii care au primit ordinele respective se opun
unei cotaţii care nu le-ar permite să găsească contra-
partidă pentru ordinele de vânzare şi cumpărare pe
care trebuie să le realizeze. Această cotare o face un
specialist care suprapune cererea şi oferta
corespunzătoare titlului respectiv şi stabileşte cursul
pe baza celor indicate în ordinele cu curs determinat
(precizat). Cursul respectiv trebuie să permită
realizarea celui mai mare volum de vânzări şi
cumpărări. Acest curs permite executarea numai
parţială a ordinelor de vânzare-cumpărare primite la
bursă pentru ziua respectivă. Toate ordinele de
cumpărare care au indicat cursuri egale sau mai mari
decât cursul stabilit, precum şi toate ordinele de
cumpărare “la cel mai bun curs” vor fi executate, iar
celelalte, nu. Toate ordinele de vânzare care au indicat
cursuri egale cu cursul stabilit sau mai mici precum
ordinele de vânzare la cel mai bun curs vor fi, de
asemenea, executate, iar celelalte nu. Rămân
neexecutate cumpărările la cursuri mai mici decât cel
care s-a format şi vânzările – comandate la cursuri
mai mari; c) cotaţia prin fişier (colector) – are
caracter deosebit pentru că este rezervată unor situaţii
excepţionale precum oferta publică (de cumpărare-
vânzare), un titlu anume care este foarte solicitat la
vânzare şi la cumpărare, când se urmăreşte
diminuarea variaţiei cursului de la o şedinţă la alta.
Este cea mai strict supravegheată cotare. Prin fişier
se colectează ordinele ce trebuie executate şi apoi se
procedează într-un mod similar cotaţiei prin opoziţie.
Pentru a evita şocurile cursului, se poate interveni,
când cursul creşte sau scade prea mult, prin
diminuarea ordinelor de cumpărare sau de vânzare.
Dacă cursul creşte prea mult faţă de şedinţa
precedentă sunt eliminate din procedură ordinele care
indică vânzare sau cumpărare la un curs mai mare
decât cursul cotat, iar dacă scade alarmant sunt reduse
ordinele care indică cursuri inferioare celui cotat. În
felul acesta se “tund” vârfurile cursurilor. Dacă nici
după această ajustare (prin reducerea cererii sau
ofertei) nu se ajunge la atenuarea creşterii sau scăderii
cursului faţă de cel din şedinţa precedentă, cotaţia îşi
pierde valabilitatea şi dobândeşte caracter pur
infirmativ sau indicativ; d) cotaţia automată sau
informatizată – care permite confruntarea perma-
nentă a tuturor ordinelor date la bursă şi înregistrate
electronic. Este foarte bună pentru tranzacţionarea
unui volum mare de ordine, este cea mai nouă
modalitate care permite delocalizarea spaţială a pieţei.
În S.U.A. există o bursă cu cotaţie automată.
Modalităţile de c. la b. se realizează de regulă în
variante şi nuanţe diferite de la ţară la ţară şi de la o
bursă la alta. O bursă poate practica o singură
modalitate de cotaţie sau mai multe. C. la b. poate fi
clasificată şi după caracterul său: a) cotare continuă
sau deschisă – în cadrul căreia cursul se poate
modifica de la un moment la altul în funcţie de
evoluţia cererii şi ofertei pentru fiecare titlu. Cotaţia
automată, aşa cum se realizează în prezent, are
caracter continuu, iar cotaţia prin strigare poate fi
organizată cu caracter continuu sau nu; b) cotaţia
fermă sau închisă – în cadrul căreia se formează un
singur curs la fiecare şedinţă. În ţările dezvoltate,
pentru a se corela şi adapta tehnicile de c. la b. la
volumul tranzacţiilor s-au constituit categoriile de
cotare – clasificarea pe două sau mai multe grupe
ale valorilor care participă la piaţa bursieră după
volumul tranzacţiilor. În aceste împrejurări, c. la b.
se face pe categorii de cotare, fiecare categorie
reprezentând o piaţă bursieră distinctă (v. Bursă de
Valori).
