reuneşte ansamblul
costurilor antrenate de investiţia în educaţie
(variabilă-cheie în modelele de analiză a deciziei de
a investi în capitalul uman). Costul educaţiei cuprinde
atât costurile directe (taxele de şcolarizare, cărţi,
cursuri etc.), cât şi pe cele indirecte. Costurile
indirecte sunt privite în termenii costurilor de
oportunitate (în sensul că acestea din urmă relevă
câştigurile pe care individul scontează că le-ar fi putut
obţine dacă ar fi optat pentru intrarea pe piaţa muncii
în locul deciziei de continuare a studiilor). Acest mod
de abordare a deciziei de a investi în capitalul uman
este ilustrat în figura de mai jos.
C
C’
H’
Fig. 1. Profiturile vârstă-câştiguri cu şi, respectiv,
fără instruirea universitară
Curba HH’ reprezintă evoluţia câştigului corespun-
zător deciziei de a nu fi continuate studiile (ceea ce,
practic, echivalează cu decizia de a intra pe piaţa
muncii imediat după terminarea liceului). Curba CC’
este cea corespunzătoare deciziei de a fi continuate
studiile cu încă 4 ani universitari înainte de a intra pe
piaţa muncii. Aria 1, aflată sub axa absciselor,
reprezintă costurile directe (ilustrate ca venituri
negative) implicate de continuarea studiilor, în timp
ce aria 2 reflectă costurile indirecte (de
oportunitate), respectiv, veniturile la care se renunţă
atunci când se decide continuarea studiilor. Suma în
modul a celor două arii (1 şi 2) relevă totalul
costurilor, respectiv, totalul sumelor investite în
învăţământul universitar. Aria 3 relevă, în schimb,
creşterea brută a veniturilor pe care se scontează prin
obţinerea unei diplome universitare. Ea arată cât venit
suplimentar este posibil să se realizeze de-a lungul
vieţii active, ca urmare a obţinerii diplomei
universitare, comparativ cu cel aferent diplomei de
liceu. Pentru adoptarea unei decizii raţionale din
punct de vedere economic, vor trebui comparate
costurile (aria 1 + aria 2) cu beneficiile (aria 3).
