cost determi- nat pentru orice nivel al producţiei ca sumă a costului variabil mediu şi o marjă de profit brut. Acest concept a fost utilizat în cadrul unei teorii a preţurilor, avansată de Hall şi Hitch la Oxford în 1938, ca o replică la principiile marginalismului. Teoria s-a bazat pe obser- vaţii asupra regulilor de stabilire a preţurilor de către firme. Astfel, s-a constatat că preţurile se calculează
ca sumă între costul variabil mediu şi o cotă procen- tuală de profit brut (din care se acoperă costul fix mediu) sau între costul total mediu şi o cotă procen- tuală de profit net. Aceste reguli se pot aplica atunci când firmele au o poziţie dominantă pe piaţă (piaţă de monopol sau de oligopol), iar preţurile astfel determinate au caracter de preţuri administrate. Dacă în economie există un grad ridicat de concentrare a producţiei şi se foloseşte pe scară largă această metodă de calcul al preţurilor, orice creştere a costurilor medii, în condiţiile menţinerii cotei procentuale de profit, conduce la o creştere proporţional mai mare a preţurilor.
