(lung, secular), fun-
damentat de economistul rus Nicolas Kondratieff
(1892-1930); el a pus în relaţie evoluţia a o serie de
indicatori (preţurile cu ridicata, producţia industrială,
agricolă, comerţul exterior etc.) pe perioade lungi şi
pentru principalele economii naţionale, relevând, în
1922, o primă mare sinteză privind existenţa unor
evoluţii ciclice pe termen lung (secular). C.K. are
faze alternative de creştere şi de scădere a preţurilor,
producţiei, ocupării, eficienţei agregate (faza A,
respectiv, B). Fiecare fază are o durată de circa un
sfert de secol, iar un ciclu global se derulează pe o
perioadă de 50-60 ani. Pe deasupra unor deosebiri
de opinii, au fost puse în evidenţă trei c.K.: 1798
(1793)-1848 (1850); 1848 (50)-1896; 1896-940 (45).
Puternica creştere care a urmat celui de-al doilea
război mondial ar corespunde unei noi faze A a c.K.,
al cărei punct de cotitură s-ar situa în 1973-1974,
inaugurând faza B, până în jurul anilor 2005. Evoluţia
economică în ultimele două secole, din perspectiva
c.K., se prezintă astfel:
1920
A
1873
1814-(16)
A
B
B
A
1896
1973(74)
A
B
1940(45)
B
1848(50)
Analiza pe termen lung (c.K.) şi cea pe termen
mediu (ciclul Juglar) se completează: un c.K.
cuprinde în medie şase cicluri medii. În faza A a
c.K., ciclurile Juglar se caracterizează prin
expansiuni viguroase, prelungite, cu recesiuni şi
manifestări de criză de mică profunzime şi durată.
În faza B a c.K., expansiunile Juglar sunt de mică
amplitudine şi durată, de regulă incerte, ele
coexistând cu un şomaj persistent, restructurări de
amploare, în numeroase ramuri şi inflaţie viguroasă.
În schimb, recesiunile sunt persistente, de lungă
durată, ramuri întregi cunosc scăderi ample ale
producţiei reale, investiţiile vizează în special res-
tructurarea factorilor de producţie. Au fost avansate
mai multe explicaţii privind c.K. Explicaţiile prin
monedă (fundamentate de Kondratieff) stabilesc o
legătură între cantitatea de monedă (şi oferta de aur)
şi dinamica economică; au la bază teoria cantitativă
a banilor. Descoperirea şi atragerea în producţie a
unor zăcăminte de metale preţioase generează
creşterea preţurilor şi o lungă undă de expansiune a
activităţii de ansamblu. Fazele B ale c.K. se produc
în perioadele de reducere a preţurilor generate de
micşorarea cantităţii de monedă şi scumpirea
relativă a aurului. Explicaţiile prin progres tehnic,
fundamentate de Schumpeter, după care fazele
ascendente (A) ale c.K. au la bază aplicarea în
economie a unor inovaţii majore, grupate în buchete
de inovaţii conexe, concretizate într-o schimbare
radicală a combinării factorilor de producţie,
structurii producţiei şi consumului, schimbare care
se constituie într-un salt revoluţionar în economie.
Fiecărui nou c.K. îi corespunde o mare familie de
inovaţii: în textile şi metalurgie pentru primul c.K.;
căile ferate şi siderurgie pentru cel de-al doilea,
automobil, electricitate şi chimie pentru cel de-al
treilea; electronică, robotică, telematică, biotehno-
logii, atom, informatică, pentru cel actual. Prin
speranţele de profit pe care le generează aceste
inovaţii majore, stimulează investiţiile şi favorizează
punerea în funcţiune a unor noi structuri de
producţie, de calificare profesională, de
management etc., concomitent cu devalorizarea
celor vechi, după un scenariu implacabil de “distru-
gere creatoare”. Punctul superior de cotitură, de
trecere de la faza A la B, se explică prin fenomenul
de saturaţie şi epuizare a posibilităţilor de
expansiune, fundamentate pe anumiţi factori de
producţie. Faza B, în care dificultăţile economice
sunt preponderente, marchează o etapă de ample
cercetări pentru noi străpungeri în domeniul
cunoaşterii şi aplicarea lor în producţie şi consum;
este perioada unei crize structurale, cadrul unor
modificări fundamentale în tehnicile şi tehnologiile
de fabricaţie, în locul şi rolul omului în activitatea
economică, în structura pe ramuri şi subramuri a
economiei, în comportamentul şi acţiunile agenţilor
economici care se impun în locul celor care şi-au
epuizat potenţialul de eficienţă. Explicaţiile prin
cauze complexe: pregătirea şi ducerea războaielor,
evoluţia raporturilor dintre economiile dominante
şi cele dominate, descoperirea unor noi pieţe ş.a. În
stadiul actual al cunoaşterii este dificilă prezentarea
unei explicaţii pe deplin raţionale fluctuaţiilor
ciclice de lungă durată (v. Cicluri economice).
