cartelă magnetică de plastic, de uz personal, emisă de o agenţie, bancă sau altă instituţie. Societăţile emitente, în limita unui plafon de credit, permit posesorilor c. de c. efectuarea diverselor cheltuieli. Vânzătorul urmează să recupereze contravaloarea mărfurilor de la emitentul cărţii (din care se deduce valoarea comisionului), iar cumpărătorul (posesorul c. de c.) plăteşte emitentului contravaloarea datoriei pe baza extraselor înmânate de bancă în fiecare lună. Chiar dacă, aparent, c. de c. sunt asimilate banilor, în realitate acestea nu reprezintă decât o modalitate de concentrare a plăţilor într-o anumită perioadă de timp şi, astfel, permite posesorului să evite deţinerea unor cantităţi mari de monedă.
