joi

28 martie, 2024

Dicționar Economic

CURBA CERERII

joi, 16 ianuarie, 2014

reprezentare grafică a relaţiei dintre modificările intervenite în nivelul preţului unui bun, factor de producţie etc. şi cantitatea cerută, într-o perioadă determinată. De regulă, cantitatea cerută este înscrisă pe axa orizontală a graficului, iar nivelul preţului pe axa verticală. În general, c.c. are o pantă negativă. Aceasta înseamnă că, exceptând cazurile de cerere atipică, o majorare (micşorare) a preţului are ca efect reducerea (creşterea) cantităţii cerute, presu- punând că ceilalţi factori rămân neschimbaţi. Pe o anumită piaţă, c.c. poate reflecta cererea efectivă a unui cumpărător – c.c. individuale sau a tuturor consumatorilor – c.c. pieţei sau totale. Aceasta este reprezentată de suma pe orizontală a c.c. individuale, aşa cum apare în figura de mai jos. C.c. pieţei (Cp) rezultă din însumarea pe orizontală a curbelor individuale (C
1  şi C2). De exemplu, când nivelul
preţului este P0, cantitatea totală cerută (QT) = Q
1 +
Q
2. Deoarece cantitatea cerută se află în relaţie inversă
cu schimbarea preţului,  c.c.  pieţei este o sumă  a efectelor modificării preţului asupra tuturor cumpărătorilor. Efectul schimbării preţului este redat de punctele situate de-a lungul c.c. La acelaşi nivel al preţului, c.c. poate avea diferite poziţii ca urmare a modificărilor intervenite în condiţiile cererii: venitul şi preferinţele consumatorului, preţul bunurilor com- plementare şi substituibile etc.
Deplasarea în spaţiul bidimensional al graficului c.c. spre dreapta (stânga) echivalează cu creşterea (reducerea) cererii. Nivelul de echilibru al unei pieţe este dat de punctul intersecţiei între c.c. şi curba ofertei (v. Cerere; Funcţia cererii; Legea generală a cererii).



analize cursdeguvernare

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: