obstacol constând dintr-un
sistem de măsuri şi instrumente prin care statul
urmăreşte să apere, să protejeze propria economie
naţională de concurenţă străină. Sorgintea b.v. o
identificăm la mercantilişti, iar bazele teoretice ale
acesteia au fost puse de economistul german Friedrich
List prin lucrarea “Sistem naţional de economie
politică” (1841). În această lucrare este fundamentată
concepţia potrivit căreia economia politică este o
ştiinţă care trebuie să aibă şi rolul de a facilita naţiunii
cunoaşterea propriilor interese şi căile prin care
aceasta poate prospera. B.v. se înscrie în curentul larg
al politicilor protecţioniste şi în mod direct în cadrul
protecţionismului vamal. Principalele instrumente
prin intermediul cărora se instituie b.v. sunt taxele
vamale, contingentarea importurilor, licenţele pentru
import şi export, restricţiile valutare, protecţionismul
indirect (măsuri sanitaro-veterinare impuse la
importul unor produse), îngreunarea formalităţilor
vamale, precum şi tarifele vamale. Taxa vamală este
un impozit indirect perceput de către stat asupra măr-
furilor atunci când ele trec graniţele vamale ale ţării
respective. Taxele vamale (ca orice impozit indirect)
sunt suportate în final de către consumatori. B.v. se
instituie, în primul rând, prin intermediul taxelor
vamale protecţioniste. Acestea sunt taxe care au ca
principal scop crearea unei bariere pentru mărfurile
străine, barieră prin intermediul căreia se urmăreşte
înlăturarea concurenţei străine pe piaţa ţării respective
şi realizarea unei expansiuni (atunci când e posibil)
pe pieţele externe. B.v. fac parte din mijloacele de
bază ale politicii comerciale. Pentru a asigura
succesul promovării b.v. se impune o analiză
competentă şi responsabilă a unor factori economici
generali şi conjuncturali precum: gradul de dezvoltare
economică a ţării respective, capacitatea de absorbţie
a pieţei interne, gradul de dependenţă faţă de pieţele
externe, nivelul şi gradul de dezvoltare a diferitelor
pieţe externe de mărfuri etc. În condiţiile
contemporane, ale amplificării procesului de integrare
economică, la diferite niveluri şi pe diferite meridiane,
b.v. nu mai au în vedere numai o singură ţară, ci o
uniune de ţări (de exemplu, Uniunea Europeană,
Acordul de Liber Schimb Nord-American ş.a.). Pe
de altă parte, ele urmăresc definirea unui sistem
uniform de protecţie, faţă de concurenţii din alte ţări,
aplicabil la frontierele comunităţii (v. Bariere
netarifare, Protecţionism, Taxă vamală).
