(1819-1852), patriot
român, militant pentru democraţie şi pentru
emanciparea economică, socială, politică şi naţională
a românilor. Figură marcantă a Revoluţiei de la 1848.
Ideea progresului ca legitate obiectivă se întâlneşte
în întreaga sa operă. Prin această prismă priveşte
N. Bălcescu locul istoric al feudalismului, evoluţia
formelor de proprietate, soluţionarea problemei
agrare, structura economică a societăţii româneşti,
etapele revoluţiei, organizarea puterii politice etc. Cu
toate că în centrul preocupărilor lui N. Bălcescu a
stat chestiunea agrară, el acordă atenţie şi altor sfere
ale economiei inclusiv “industriei manufacturiere”.
În lucrările sale “Reforma socială la români” (1850),
“Românii supt Mihai Voievod Viteazul” (1878),
“Mersul revoluţiei în istoria românilor”, N. Bălcescu
întreprinde o analiză complexă a situaţiei economice,
sociale şi politice a Principatelor Române, subliniind
identitatea tradiţiilor şi unitatea aspiraţiilor românilor.
