vineri

29 martie, 2024

Dicționar Economic

BARIERE ECONOMICE LA INTRARE

joi, 16 ianuarie, 2014

factori
care plasează o unitate economică, ce se lansează într-o
activitate nouă pentru ea, în situaţia de a avea
dezavantaje relative de cost faţă de firmele existente
mai demult în activitatea respectivă. Unităţile
economice implantate anterior pot să-şi vândă pro-
dusele la preţ minim, pentru că, pe termen lung, costul
lor a atins nivelul care le asigură totuşi un profit destul
de mare astfel încât să nu se teamă de noii concurenţi.
Sursele b.e. la i. sunt: avantajele absolute de cost,
economiile de scară, mărimea minimă a capitalului
iniţial, diferenţierea produselor, drepturile de
 proprietate industrială (invenţie) şi al mărcilor de
fabrică etc. Reducerea (diminuarea) sau depăşirea b.e.
la i. accentuează concurenţa şi contribuie la scăderea
preţurilor. Mărimea investiţiei este un obstacol la
intrarea în orice activitate, nu numai prin dimensiunile
efortului financiar pe care-l presupune, dar şi pentru
faptul că noua unitate economică are nevoie de timp
şi deci de cheltuieli pentru a realiza o anumită
reputaţie a produsului său. Dacă cota de piaţă a
produsului noii unităţi economice este mică, aceasta
nu va putea să-şi acopere costurile cu atât mai mult
cu cât nu va putea practica nici preţuri mult mai mari
faţă de cele ale firmelor preexistente în domeniul
respectiv. Atât timp cât cota nu va atinge o
dimensiune, evident mai mare, noua unitate
economică va avea pierderi şi nu se va putea echilibra.
Este dificilă pătrunderea într-o activitate în care
nivelul minim al producţiei este ridicat, adică acolo
unde volumul producţiei pentru a obţine costuri
comparabile cu ale celorlalţi producători (preexis-
tenţi) şi deci costuri concurenţiale este ridicat. Acest
nivel nu are o mărime general valabilă, ci diferă, după
natura activităţii, pe ramuri. În unele ramuri precum
industria siderurgică, electronică sau electrotehnică
nivelul minim este mai mare, în timp ce în domeniul
serviciilor este în general mai mică. Lipsa experienţei
şi reputaţiei noilor firme care pătrund într-o anumită
activitate sunt alte forme de b.e. la i. care le determină
să-şi folosească numai parţial capacitatea de producţie
şi să nu poată realiza decât profituri inferioare mediei
sau pierderi. Beneficiind de economiile de scară,
firmele preexistente pot să ridice noi b. la i. prin
stabilirea unor “preţuri limită”, mai mici decât în mod
obişnuit, profitabile totuşi pentru ele, dar generatoare
de pierderi pentru noile firme, întrucât sunt inferioare
preţului la care acestea ar putea obţine profit. B. la i.
reprezintă şi măsurile de protecţie a producătorilor
naţionali împotriva concurenţei străine. Unele dintre
acestea decurg din specificul diferitelor activităţi care
impun standarde şi caracteristici greu de realizat;
altele precum taxele vamale şi contingentările sunt
artificiale. Există însă şi b. la i. pe piaţa altor ţări
care au caracter obiectiv – distanţa şi costurile de
transport (v. Concurenţă, Marcă a fabricii, Marcă de
comerţ).



analize cursdeguvernare

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: