Diagnostic: Nesiguranță. Banii românilor și banii de investiții: Zeci de miliarde zac în depozite de peste 100.000 de euro, fără să miște și fără să construiască nimic

Între economiile românilor și creșterea forței de investiție a capitalului autohton se interpune încă o fractură semnificativă, adâncită de politicile publice.

Atât cât există, politicile publice privind investițiile personale nu au stimulat apetitul popular pentru acestea și nici nu au încurajat mecanismele bursiere de transfer al investiţiilor personale spre capitalizarea companiilor, potrivit analiștilor consultați de cursdeguvernare.ro.

Ar fi de așteptat o deschidere mai mare pentru investiții măcar de la cele aproximativ 28.000 de persoane fizice care au cel puţin echivalentul a 100.000 de euro într-unul sau mai multe depozite bancare.

Realitatea este contrară așteptărilor: nici măcar banii negarantaţi de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB) nu sunt canalizați către investiții. Nici faptul că dobânzile sunt la minime istorice de câţiva ani pare să nu conteze.

Cultura investiției personale este suferindă, deși în  progres din anul 2000 încoace.

O parte foarte mică din economii se îndreaptă spre cel mai elementar instrument de investiți personale, fondurile mutuale, deși o valoare de 82,8 miliarde de lei era neacoperită, la 30 iunie 2017, de FGDB pentru că depășea pragul de garantare de 100.000 de euro.

Doar circa 20% din valoarea totală a depozitelor bancare de peste 100.000 de euro (104, 7 miliarde de euro) erau acoperite de FGDB, la 30 iunie, potrivit datelor acestuia.

De la sfârşitul lui 2015 şi până în prezent, numărul depozitelor de peste 100.000 de euro a crescut cu 5.182 de la sfârşitul anului 2015, până în 30 iunie 2017

Românii aveau în bănci 244,5 miliarde de lei la 30 iunie, potrivit FGDB.

În schimb, fondurile mutuale aveau active nete de peste 22,58 miliarde de lei la 30 iunie 2017, iar subscrierile nete în fondurile mutuale abia s-a ridicat la 560 de milioane de lei (123,5 mil. euro), în prima jumătate a anului 2017.

Situaţia este şi mai dramatică la nivelul companiilor, care nu au deprins tehnica investiţiilor de trezorerie şi, în ciuda câtorva situaţii exemplare din ultimi doi ani, fie că nu pot, fie căp nu vor să apeleze la piaţa de capital pentru finanţare.

Ce lipseşte?

Dincolo de deficitul perpetuu de educaţie financiară, de care se plânge toată lumea, lipsesc tocmai politicile publice de stimularea a investiţiilor personale, pentru ca acestea, prin intermediul administrării profesioniste, ar putea fi puse la dispoziţia companiilor în căutare de resurse de finanţare.

Aparent, avem aproape tot ce ne trebuie: „Avem Pilonul II pensii (obligatoriu), avem Pilonul III (opțional dar cu deductibilitate fiscală) și avem fonduri de investitii (opțional și fără deductibilitate). Ca si produs pentru economisirea pe termen lung, probabil ca lipsesc doar pensile ocupationale. Bineînțeles, se poate discuta despre modalitatea cum sunt ele construite, despre nivelul contributiilor, al deductibilitatilor, dar important este ca avem o paleta larga de optiuni”, amintește Mihai Purcărea, director general al BRD Asset Managament, unul dintre cei mai mari administratori de investiții din România.

Desigur, avem și bursă, dar aici lucrurile se complică, în ciuda marilor succese de listare a unor mari companii private (MedLife șI DIGI Communication) din ultima vreme.

Ce lipsește din politicile publice de stimulare a investițiilor personale și de canalizare a acestora spre capitalizarea companiilor românești? – a întrebat CursdeGuvernare.ro.

„Lipsesc chiar politicile publice de stimulare a investițiilor personale. În condițiile in care statul a operat majorări de salarii și de pensii, majorari, în mare parte direcționate catre consum, se regăsesc cu greu în spațiul public recomandări de a investi în companii românești, (potențial) beneficiare ale acestui val de creștere economică”, spune Adrian Anghel, director de vânzari al OTP Asset Management România.
Subminarea încrederii

Mai rău, autoritățile fac exact opusul stimulării investițiilor personale și, prin comportamentul și deciziile oficiale, distrug în loc să consolideze încrederea în canalele de investiții, în loc să o încurajeze.

„Nu trebuie decât sa continuăm drumul pe care am pornit. Și anume cel de dezvoltare de canale de finantare alternative la sistemul bancar. Din păcate, atacul la care este supus sistemul de pensii private este un pas în directia opusă”, spune Radu Crăciun, un veteran al pieței financiare.

După ce fondurile de pensii au constituit „instituția ce a permis cea mai rapidă agregare a capitalului autohton, în urma dispariției sau a slăbirii sale, nu va exista nici un alt proces capabil să producă rezultate de o anvergură similară”, spune Radu Crăciun.

„Lupta dusă în prezent împotriva administratorilor de fonduri de pensii riscă să distrugă orice șansă de a stabili încrederea între populație și sectorul fondurilor de investiții, făcându-i pe români cât și economia dependenți exclusiv de sectorul bancar”, spune expertul citat.

Pe de altă parte, activele fondurilor deschise de investiții s-au dublat în ultimii patru ani, numarul de investitori la bursă este în creștere, din ce în ce mai mulți oameni participă la ofertele publice de listare. „Ceea ce a început să meargă bine nu ar trebui stricat”, spune Cristian Tudorescu, managing partner al companiei de consultanță Explore Asset Management .

Ce sau cine ar putea strica evolutia? „De exemplu, măsurile împotriva pietei financiare, care reduc încrederea care s-a dobândit”, amintește și Cristian Tudorescu, referindu-se la „atacul repetat asupra fondurilor de pensii administrate privat.

Fondurile de pensii nu sunt numai depozitare unei părți din activele financiare ale românilor, ci și „un stabilizator pe termen lung al pieței. Este stupid să nu încurajezi capitalul românesc atunci când el se acumulează în fondurile private, ca apoi să strigi după el, în momentul în care s-ar disipa în mai multe direcții”, mai spune expertul citat.

În schimb, „un mediu instituţional mai puţin arid ar fi de dorit. Am auzit, de exemplu, destul de frecvent în ultima vreme că este mai simplu să deschizi o unitate de producţie în Germania decât în România. Sper că este o exagerare, dar mi-e teamă că toate nivelurile de control, de birocraţie, care apasă asupra antreprenorilor ne fac rau tuturor, nu doar companiilor”, spune la rândul lui Ovidiu Dumitrescu, director general adjunct al casei de intermedieri Tradeville.

Fiscalitate echilibrată

Fiscalitatea ar putea fi un instrument de încurajare a apetitului pentru acea convertire a economisirii în investiții acumulate și puse la dispoziția cererii companiilor, prin administrare profesionistă. Cu condiția unui echilibru durabil al politicii fiscale.

Dacă politica fiscală „încurajează” distribuirea de dividende, „pe termen mediu nu avem deloc o încurajare a capitalizării companiilor românești” (…) „Coborârea fiscalităţii trebuie să se producă în alte zone, de exemplu pe muncă, pentru a lasa resurse mai multe la dispoziţia companiilor, resurse care sa fie investite în creştere”, potrivit Cristian Tudorescu.

Totodată, „sprijinirea economisirii pe termen lung prin deduceri fiscale poate fi un pas important făcut de Statul Român, pas care să contribuie în mod decisiv la creșterea averii cetățenilor acestei țări”, crede Adrian Anghel.

În final, având în vedere că acumulările de capital de la nivelul fondurilor de investiții se îndreaptă spre cererea de capital de la Bursă, „Statul Român poate fi beneficiarul unui Burse regionale puternice, dacă înțelege să promoveze o politică fiscală avantajoasă dezvoltării investițiilor pe termen lung”, spune directorul de la OTP Asset Management.

„Implicarea Statului prin deduceri fiscale în vederea sprijinirii conceptului de economisire pe termen lung este foarte importantă”, mai spune Adrian Anghel.

Pe de altă parte, „mai degrabă decât deduceri fiscale cred că ar trebui să existe o rată de taxare preferenţială pentru dividendele firmelor care sunt listate şi au un free-float (proporția acțiunilor în circulație liberă) de peste 40%”, consideră Ovidiu Dumitrescu, de la Tradeville.

Răni greu de vindecat

La 17 ani de la relansarea industriei fondurilor de investiții, administratorii acestora nu sunt unanimi privind vindecarea rănilor produse în primul deceniu de tranziție la economia de piață.

Unii dintre experții consultați cred că încă se mai fac simțite efectele îngăduinței cu care autoritățile au tratat fraudele din anii ’90.

„Încă exista un filon adânc de suspiciune şi, în plus, o lipsă de informaţii care îi conduce pe oameni la idei ce, teoretic, sunt bizare cum ar fi, de exemplu, că un plasament imobiliar este mai sigur decat unul bursier”, spune Ovidiu Dumitrescu.

„Am pierdut probabil 10-15 ani din dezvoltare din cauza acelor evenimente, dar acum am depăşit acea nefastă moştenire. Marea majoritate a companiilor active acum în domeniu sunt parte a unor grupuri bancare solide şi cu o bună reputaţie, crede Mihai Purcărea, directorul BRD Asset Management.

Totodată, firmele independente de administrare care au rămas pe piaţă, s-au consolidat la rândul lor.

„Având în vedere că vorbim de o penetrare în rândul populației la Bursă și în fonduri de investitii de sub 2%, considerăm că cifrele vorbesc de la sine. (…) Este și de datoria noastră, a celor din industria financiară să spunem oamenilor că lucrurile s-au schimbat complet față de anii ’90, că industria de asset management din România funcționeaza la standarde europene, că exista un întreg sistem de control și verificare”, consideră Adrian Anghel.

Pe de altă parte, statul a ratat efectul pe care ar fi trebuit să îl aibă „acele programe de privatizare în masă prin care populaţia a devenit acţionară la un moment dat (…), nu a susţinut în mod activ educaţia financiară şi nu a explicat avantajele de a fi acţionar sau investitor”, adaugă directorul de la OTP Asset Management.

Dimpotrivă, privatizarea în masă nu a fost, în final, decât un mijloc de acumulare de acţiuni, în vreme ce guvernele României au preferat privatizările bazate pe negocieri bilaterale, netransparente şi nu prin bursă.

Cerere dezechilibrată

Unul dintre rezultatele absenţei unei politici coerente de stimulare a investiţiilor pe piaţa de capital: dezechilibrul dintre apetenţa redusă companiilor pentru finanţare de pe piaţa de capital şi concentrarea resurselor în bănci, dezechilibru care a stârnit şi îngrijorarea Băncii Naţionale.

„În sectorul companiilor de stat proiectele finanţabile iau naştere foarte greu, aşadar nici instrumentele pe orizont lung nu au cum să se dezvolte”, spune Cristian Tudorescu.

În sectorul privat, „mediul de business este foarte polarizat. Sunt câștigatorii, care au acces facil la finanțare sau nu au nevoie de finanțare, iar la celălalt capăt sunt companiile necapitalizate sau cu probleme. În România nu avem o pătură consistentă a companiilor de mijloc, cele care să aibă nevoie de finanțare și să stea decent pe indicatorii financiari”, adaugă Partenerul de la Explore Asset Management.

„În general, firmele româneşti sunt mai degraba subcapitalizate, accesează produse de creditare şi sunt mai crurând orientate către creştere organică, către creşterea capacităţilor de producţie. Capacitatea de economisire pe termen lung a companiilor cu capital românesc este încă intr-un stadiu incipient”, arată Adrian Anghel.

Totuşi, „am sesizat din ce în ce mai multe companii care au început să îşi optimizeze fluxurile de numerar utilizand fonduri de investiţii monetare sau de obligaţiuni cu durata scurta. Acestea sunt folosite în special pentru procesul de cash-management în conditiile în care au un nivel de risc foarte scăzut şi genereaza randamente net superioare depozitelor over-night sau conturilor de economii”, adaugă directorul de la OTP Asset Management.

Educaţia

„Principala barieră de care ne lovim este legată de educaţia financiară, de cultura economisirii şi a investitirii. În ultimii ani avem una din cele mai mari creşteri economice din Europa. Putem beneficia în mod direct prin creşteri ale salariilor dar şi prin participarea la capital prin investirea în companiile care generează această creştere economică. De cele mai multe ori, din păcate, a doua variantă este necunoscută”, spune Mihai Purcărea.

„ Cred că ar fi de dorit încurajarea românilor să investească prin intermediul profesioniştilor care administrează fonduri de pensii sau fonduri de investiţii, având astfel un portofoliu care să corespundă gradului de risc pe care fiecare şi-l doreşte. Ar fi un alt mod prin care mul mai mulţi români ar fi prezenţi pe piaţa de capital”, aminteşte Radu Crăciun.