În luna mai 2017, efectivul salariaților din România a revenit la nivelul înregistrat în momentul considerat începutul marii recesiuni – septembrie 2008.
De la declanșarea crizei, România a pierdut aproape 740.000 de locuri de muncă, până în mai 2011, luna cu cele mai restrânse efective de salariați – 4,095 milioane angajați cu contract de muncă (pe perioadă determinată sau nedeterminată).
(Citiți și:”PIAROM: Tabloul salariaților – economia lunecă spre domenii necompetitive. Dezechilibrele regionale care îngrijorează”)
Recuperarea joburilor s-a făcut diferit, pe activități economice, analiza arătând că înființarea unor noi locuri de muncă a fost mai accelerată pe segmentele legate de consum (comerț, hoteluri și restaurante), decât în industrie.
De altfel, în comerț, hoteluri și restaurante, domenii cu joburi slab plătite și foarte nesigure (primele care dispar într-o eventuală nouă criză), recuperarea a fost per total integrală, în timp ce în industrie încă nu s-a ajuns la numărul de salariați din precriză.
Industria prelucrătoare
În septembrie 2008, în industria prelucrătoare erau angajate, conform datelor INS, 1,283 milioane de persoane. Până în mai 2017 nu se reușise revenirea la același număr de salariați – lucrau în domeniu 1,178 milioane persoane.
S-au înregistrat câteva creșteri semnificative de personal în activități importante, cu valoare adăugată mare, din industria prelucrătoare:
- fabricarea calculatoarelor si a produselor electronice si optice – numărul salariaților a crescut de la 25.900 la 34.200 persoane
- fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor si semiremorcilor – de la 126.800, la 197.600 salariați
- fabricarea echipamentelor electrice – numărul angajaților din mai 2017, îl depășea pe cel din 2008 – 48.100 persoane, față de 38.600
- foarte ușor a crescut și numărul celor din domeniul fabricării produselor farmaceutice de baza si a preparatelor farmaceutice – de la 9.000, la 10.700 angajați
În rest, însă, au crescut efectivele din:
- industria alimentară – de la 158.900, la 164.500 persoane
- domeniul fabricării produselor textile (de la 32.300, la 38.400), dar insuficient pentru a acoperi pierderile de personal din domeniul fabricării de îmbrăcăminte (de la 205.100, la 124.800 persoane)
Activități din industria prelucrătoare unde nu au fost recuperate joburile pierdute în criză:
- fabricarea de masini, utilaje si echipamente n.c.a. – de la 65.700 joburi în 2008, în mai erau doar 52.400
- Industria constructiilor metalice si a produselor din metal, exclusiv masini, utilaje si instalatii – de la 99.700, a scăzut la 76.900 persoane
- fabricarea de mobilă – 70.200 persoane, în 2008, comparativ cu 61.200 în 2017
- fabricarea substantelor si a produselor chimice – a înregistrat o reducere a numărului de angajați de la 35.200, la 25.400 persoane
Creșterile: în Comerț, hoteluri și restaurante
În timp ce industria prelucrătoare mai are încă de recuperat ce-a pierdut în perioada de criză, aceste două domenii, comerțul și HORECA, au depășit împreună numărul de salariați pe care-l însumau în 2008.
Astfel, în septembrie 2008, în comerț existau 774.600 de angajați, iar în HORECA – 117.000 persoane, adică un total de 891.600 salariați.
La sfârșitul lunii mai 2017, efectivul de salariați arăta:
- 768.300 angajați în comerț
- 189.200 de persoane în industria de hoteluri și restaurante
Adică 957.500 angajați, mai mulți decât în precriză.
Tot legat de creșterea consumului, a urcat și numărul din activități de spectacole, culturale și recreative – de la numai 39.800 salariați, în septembrie 2008, la 65.100, în mai 2017.
Evoluția efectivului de salariați în alte domenii:
- a urcat ușor numărul angajaților din sănătate și asistență socială – de la 363.800, la 369.000 persoane
- construcțiile, domeniul cu cea mai abruptă cădere (de la 424.600 de salariați în septembrie 2008, a ajuns la numai 288.400, în ianuarie 2011), a ajuns în mai 2017 la un efectiv de 388.500 salariați.
- de asemenea, sunt mai mulți salariați și în agricultură, vânătoare și servicii anexe – efectivul acestora a crescut de la 74.200, la 82.900 persoane
Urmărește-ne pe Google News
2 răspunsuri
1.Asa cum arata autorul, putem constata 10 ani de STAGNARE economica si industriala, datorata lipsei de distinctie dintre „administrarea curenta” si administrarea „dezvoltarii economice si industriale” a tarii (si inexistentei celei de a doua).Dezvoltarea economice si industriala este un proces (strict) national, care nu se „importa”, nu este adus de integrarea in NATO sau UE si mai ales, nu se produce singur (de la sine)!Dezvoltarea solicita organizarea acestui proces (national), printr-un proiect adecvat, asemanator celui realizat de „tigrii asiatici”!
2.D-l Adrian Nastase afirma pe drept cuvint (in unica lucrare ideolgica nationala „Romania Europeana”!), existenta unor tari „inovative economic si industrial” care cunosc un decolaj economic puternic, iar altele non-inovative – ca Romania, care stagnaza si integrata in UE, la toate capitolele.Tot dumnealui afirma ca principalul obiectiv al restructurarii Romaniei trebuie sa-l constituie Reindustrializarea, lucru pe care „urmasii” sai la guvernare nu l-au urmat dupa integrare.
2.Inovatia in dezvoltare economice presupune o receptivitate marita a guvernelor pentru cunoasterea, evaluarea si promovarea proiectelor de dezvoltare industriala, indiferent de provenienta lor.In lipsa lor, simpla „administrare curenta” a economiei nationale, n-a produs in 10 ani dezvoltare economica si industriala.Din contra joburile existente azi dovedesc „deprecierea” economica, prin scaderea ocupatiilor din domeniul industrial si cresterea lor in domeniul comercial – neproductiv, consumatorist.
3.Fac aceasta revenire (la comentariul editorialului d-lui Grosu) ca urmare a anuntarii cu mare „pompa” a venirii in Romania a sute de oameni de afaceri americani, dornici sa investeasca in Romania, la chemarea ambasadorului roman in S.U.A.In lipsa unui PROIECT DE TARA, care sa administreze Romania pe cele doua registre aratate, incit masurile de administrare curenta si cele de „dezvoltare industriala” sa aiba coerenta si stabilitate, vizita oamenilor de afaceri ramine una politica” (neurmata de nici o investitie majora) – asa cum s-a intimplat pe vremea lui Ponta!
4.Daca P.S.Democrat si guvernul Dragnea nu vrea sa invete si urmeze ceeace in mod corect a considerat ca necesar economiei unul din P.M. (de valoare ai) partidului, atunci exista speranta ca macar P.N.Liberal sa ia in seama oferta proiectului de REINDUSTRIALIZARE propusa direct si personal presedintelui P.N.Liberal.In caz contrar, la intilnirea cu grupul de oameni de afaceri americani, cu ce vor iesi liberalii in întimpinarea intentiei investitionale a acestora?Cu setul de mariri salariale, pe care l-a sustinul si partidul liberal in lipsa oricaror proiecte care sa-l faca sustenabil?
Dle Caliman, industrializarea de care vorbiti, cred eu, se poate face in doua moduri :
1. Inchizi granitele (sa nu ai concurenta) si faci fabrica de masini. Lăstun. Zici ca-i cea mai prim. Televizoare alb-negru. Zici ca-s cele mai sanatoase. Motoreta Mobra. Cea mai rapida. Fabrica de avioane – cele mai sigure. Si otel, cat mai mult otel, pe care-l plimbi de la fabrica A la B si invers pana rugineste.
2. Faci si modernizezi infrastructura. Autostrazi, cai ferate, cai rutiere, comunicatii. Invatamant si sanatate de calitate. Cultul muncii, nu cel cu mana-ntinsa la soare. Diminuarea coruptiei. Stabilitate fiscala. Profesionalism in toate cele.
Asa or sa vina Mercedes la noi sa faca masini. Samsung sa faca televizoare. Siemens – electrice, Bayer – medicamente etc.
O sa spuneti ca trebuie sa facem produse cu valoare adaugata mare. Ceea ce-i corect. Numai ca niciodata nu o sa inventam noi apa calda. Poti face produse complexe integrand componente pentru care s-au specializat marii fabricanti. Se pot da exemple.
E mult de discutat pe aceasta tema, insa a vorbi despre industrializare fără a conștientiza coordonatele spatiu-timp in care ne aflam, e ca si cum am urma sfaturile marelui filozof in viața, Gheorghe Hagi : ” să fie bine, ca să nu fie rău”.