Gabriel Biriș / Despre motorină, monopol și legi cu dedicație

Miercuri, 2 septembrie, a trecut prin Camera deputaților la foc automat o lege care pur și simplu elimină din piață vreo 900 de companii plătitoare de impozite și taxe, și un număr de aproape 10.000 de angajați. Este vorba de imensa majoritate a comercianților en-gros de motorină care nu au propriile depozite, creând astfel un oligopol, pe piața distribuției de motorină rămânând doar câțiva jucători. Știm ce se întâmplă când concurența nu există.

Traseul acestei legi inițiată de câțiva deputați PMP la începutul pandemiei (când oamenii aveau alte griji) și cosemnată atât de liderul deputaților PSD, cât și de liderul deputaților PNL (care ulterior și-a retras semnătura), este cel puțin ciudat.

A fost inițial respinsă la Senat de unde a ajuns la Camera deputaților cu aviz negativ de la Guvern. A primit aviz negativ și de la Comisia de politici economice și a fost parcată prin sertare pentru câteva săptămâni. Imediat după moțiune, când deputații erau mai puțin vigilenți – unii chiar plecați prin țară în campanie – șeful Comisiei de buget finanțe din Cameră a suplimentat ordinea de zi, a trecut-o rapid ajutat și de abținerea PNL și, imediat a pus-o și pe ordinea de zi la vot, unde a trecut cu votul PSD, Pro-România, ALDE, UDMR și PMP. Deputații PNL s-au abținut (cu excepția deputatului Adrian Oroș, care este și ministrul agriculturii), iar deputații USR au fost vehement împotrivă. Legea a fost atacată la CCR de USR, cu susținere și de la PNL.

Am mai văzut acest modus operandi din partea PSD, și când au aprobat legea offshore (care a dus la blocarea exploatării gazului din Marea Neagră), și când au introdus infama OUG 114/2018. În ciuda tuturor și-au servit impecabil sponsorii…

De ce fac această afirmație? Voi explica.

• ARP – asociația producătorilor mari (OMV Petrom, Rompetrol, MOL, NIS) a adresat Parlamentului un apel să nu aprobe această lege, explicând de ce această lege este nocivă pentru piață, putând afecta inclusiv aprovizionarea cu motorină a unor entități publice;
• ADPP – asociația distribuitorilor (Unicom, Artoil, Tinmar, JT Group și alții) a trimis și ea o amplă argumentație împotriva acestei măsuri, propunând și câteva alternative;
• Consiliul Concurenței a exprimat o opinie negativă împotriva măsurii, arătând că afectează grav concurența;
• Guvernul României a dat și el aviz negativ, din multiple motive.

Nu am găsit poziții publice care să susțină această măsură.

Care au fost argumentele inițiatorilor?

Evident, combaterea evaziunii a fost principala motivație din spatele acestei inițiative… Că doar nu erau să spună că cineva nu mai vrea concurență? Pentru a crea o aparență cu privire la bunele lor intenții, inițiatorii au construit o poveste despre păcură și motorină (care nu prea pot fi amestecate), despre accize și altele asemenea. Povestea lor nu are niciun sens pentru cei care înțeleg subiectul.

Poate să existe însă fraudă la plata accizelor (și TVA) de către comercianții en-gros de motorină, astfel încât să se justifice “curățarea” pieții de firme care nu au depozite (și astfel ar putea să fenteze mai ușor plata accizelor), așa cum se făcea prin 2009, 2010?

Răspunsul este ”cristal clear”: NU! Motivul este unul cât se poate de simplu: la comerciantul en-gros motorina ajunge cu acciza plătită integral de către antrepozitar (producător sau importator). În plus, și TVA este colectat de către antrepozitar pentru întreg prețul de producție (sau de import) al motorinei, plus acciză.

Pentru a înțelege mai ușor am făcut și o reprezentare grafică a fluxului:

Se vede cât se poate de clar cum se strâng accizele și TVA pe lanț. Dacă riscul fiscal este atât de mic (sub 1% din total taxe), de ce atâta agitație să “combați” o evaziune care nu prea poate exista? O fi oare altceva? O fi o operațiune de curățare a pieței pentru face/lăsa loc pentru câțiva comercianți (foarte puțini!) care au deja depozite?

Nu știu, nu am capacitate de a analiza astfel de teorii, avem însă instituții care ar trebui să o facă. Mai ales că aici vorbim nu numai de posibila blocare a campaniei agricole de toamnă (fermierii vor trebui să își găsească rapid alți furnizori, să negocieze termene de plată, să depună garanții de plată, etc.), dar și de livrările de combustibil către armată, poliție sau alte instituții publice.

De ce însă nu au comercianții en-gros nevoie de depozite?

Pentru că nu au nevoie. Ei cumpără motorină de la rafinărie, o iau cu cisterna și o duc direct la client. Nu e nevoie să adauge costuri cu încărcarea/descărcarea/depozitarea. Duc una sau mai multe cisterne, sau doar o parte dintr-o cisternă, în funcție de cât vrea clientul. Clienții acestor comercianți nu sunt persoane fizice, sunt companii din agricultură, transporturi, construcții, dar și instituții publice (armata, poliția, pompierii, etc.), care au propriile depozite de unde își alimentează mașinile.

De ce însă nu cumpără clienții direct de la rafinărie sau de la pompă?

• Pentru că nu tot timpul au bani să plătească atunci când alimentează. Creditul comercial funcționează în special prin intermediul comercianților en-gros.
• Pentru că prețul ar fi mai mare (en-grosistul cumpără foarte mult, poate negocia discounturi chiar mai mari decât marjele lui).

Mai sunt și alte motive, dar acestea sunt principalele două. Atât consumatorii cât și rafinăriile au nevoie de comercianții en-gros, atât pentru a asigura finanțarea, cât și pentru a asigura logistica. Comerciantul en-gros este lanțul de transmisie de la producător la consumator.

Cum a apărut însă această idee promovată de un grup de 11 deputați și senatori, niciunul dintre ei cunoscut pentru vreo altă inițiativă în domeniul fiscal?

Din păcate, cei 11 au preluat o idee mai veche, idee ce s-a încercat mai întâi a fi promovată într-o altă formă, și anume prin OPANAF (ordin de președinte ANAF) dat în aplicarea Codului fiscal.

Nu a fost doar o tentativă, au fost 3 astfel de OPANAF, plus un proiect de OUG!

Prima încercare a fost în 2016, prin OPANAF 1849/17.06.2016 (publicat pe 24.06.2016), ordin care cumva a trecut și pe sub radarul meu (atunci secretar de stat la MF/legislație). Președintele ANAF a înțeles problema și a susținut modificarea ordinului înainte să producă efecte (intra în vigoare în 90 de zile). După multe discuții cu vicepreședinți și directori din ANAF (care s-au opus din răsputeri!), am reușit să corectăm OPANAF 2329/05.08.2016 (publicat pe 16.08.2016), astfel încât am reușit (i) să nu perturbăm lanțul de distribuție (riscam inclusiv să blocăm campania agricolă de toamnă!) și (ii) să nu încărcăm instanțele cu procese împotriva unui act administrativ ce era evident nelegal (adaugă la codul fiscal), așa cum s-a văzut ulterior.

A doua încercare a fost în 2018, prin OPANAF 1960/06.08.2018 (publicat pe 10.08.2018), care avea un text identic cu cel din OPANAF 1849/2016. Președintele ANAF era atunci Ionuț Mișa, dar era clar că autorul nu este domnia sa. Cu 2-3 zile înainte de a apărea acest ordin, Darius Vâlcov m-a atacat în direct la România TV (la Ciutacu) spunând că din cauza mea sunt 1.000 de comercianți en-gros care fac evaziune (!!!), deci era cât se poate de clar cine era interesat să promoveze o măsură prin care cei 1.000 ar fi dispărut ca să facă loc în piață.

Acest OPANAF a fost atacat în contencios administrativ de foarte mulți comercianți și în paralel s-a cerut instanțelor suspendarea aplicării lui până la judecarea fondului. Curțile de apel au pronunțat rând pe rând suspendarea. Au apărut comunicate de presă de la ANAF care susținea că deciziile instanțelor sunt aplicabile doar companiilor care le-au obținut, nu tuturor, deși motivul suspendărilor era cât se poate de clar: NELEGALITATEA ordinului (pentru că adăuga la Codul Fiscal). “Capacul” a fost pus de CA Pitești, care a decis suspendarea erga omnes a ordinului, pe motiv că altfel s-ar crea discriminare între cei care au obținut și cei care nu au obținut/nu au cerut instanțelor să suspende ordinul.

O ultimă încercare, a treia – cu elemente clare de abuz în serviciu – a fost făcută tot sub semnătura lui Ionuț Mișa, la sfârșitul lui 2018, când cu – OPANAF 1960 suspendat pe motiv de nelegalitate – dl. Mișa a semnat un altul, OPANAF 3236/27.12.2018 (publicat a doua zi, pe 28.12.2018) prin care a abrogat OPANAF 1960, dar care conținea exact aceleași prevederi ca OPANAF 1960 (deja suspendat erga omnes pe motiv de nelegalitate). Evident și acesta a fost atacat, iar prima Curte de apel care a judecat cererea de suspendare a constatat că și acesta era suspendat de drept, având același conținut ca cel anterior… După asta, nu au mai avut ce face și l-au modificat din nou, renunțând la condiționarea înregistrării de proprietate asupra spațiilor de depozitare, prin OPANAF 508/28.02.2019, sub semnătura dnei. Triculescu.

De precizat că în această perioadă (toamna lui 2018) a existat și o tentativă de a modifica codul fiscal (exact în sensul acesta se vrea acum modificarea prin lege), prin OUG. Interesant este că justificarea urgenței era făcută “prin nevoia de a evita atacarea actelor subsecvente în instanțe, de către contribuabili”. Adică, așa cum am arătat în vreme, OUG dată ca să împiedice acțiunile contribuabililor împotriva normelor de aplicare aprobate prin OPANAF (care adăugau la lege), modificând legea, pentru a nu mai fi nevoie să se adauge la lege prin OPANAF-uri ce puteau fi atacate și suspendate în instanță.

Acum, sponsorii acestei inițiative au reușit să treacă legea printr-un Parlament amorțit de campaniile electorale, obosit de agitația generată de moțiune și anxios de apropierea sfârșitului mandatului.

Pentru ca votul remarcabil de scandalos dat în Cameră miercuri să producă efectele dorite de sponsori mai trebuie cucerite două redute: Curtea Constituțională și Președinția.

Apropo’ – mai avem instituții care să protejeze statul? Se uită și ele la interesele din spatele acestei măsuri? Nu cumva avem elemente care pot afecta sever siguranța națională? Că doar aici e vorba de energie…

Legea a fost atacată la CCR, iar argumentele sunt solide. Dacă CCR admite excepția, legea se va întoarce la Parlament și probabil va muri. Dacă CCR respinge excepția, legea va ajunge la promulgare la Președinte, care are posibilitatea să o trimită înapoi Parlamentului. Pur și simplu nu îmi pot închipui că o va promulga din prima… Există deci o bună probabilitate ca această mizerie de lege să nu ajungă totuși în Monitorul Oficial prea curând. Iar dacă nu ajunge anul acesta, avem șansa să nu mai ajungă niciodată, această rușine de Parlament va fi înlocuit în decembrie cu un altul, sper de o cu totul altă factură…