Potrivit datelor comunicate de Eurostat, România a înregistrat în aprilie 2019 un rezultat mai slab al contului curent decât cel cumulat pentru întreg primul trimestru al anului în curs.
Mai mult, datele pe ultimele opt trimestre arată valori permanent negative ale soldului din balanţa de plăţi, spre deosebire de toate celelalte state membre UE din regiune.
Deteriorarea situaţiei pe un parametru macroeconomic foarte important apare, astfel, nu doar cronicizată ( trimestru de trimestru, pentru că alte state au avut şi ele perioade mai bune şi perioade mai slabe), dar şi îngrijorătoare ca trend, cu o amplificare constantă a rezultatelor negative pe 2019.
Rolul cel mai important în această evoluţie l-a jucat deficitul major înregistrat pe partea de mărfuri, unde creşterea producţiei interne nu a reuşit să acopere cererea internă, crescută exagerat în raport cu potenţialul economiei. cerere care a condus la creşterea PIB, dar pe bază de consum masiv din import.
Practic, în pofida sumelor de bani venite pentru echilibrarea balanţei externe pe calea serviciilor furnizate ( majoritatea fiind cele de transport internaţional) şi din ce au trimis acasă persoanele care lucrează în străinătate, România a depăşit anul trecut limita de avarie tehnică de -4% din PIB în 2018 şi se îndreaptă cu paşi repezi spre reeditarea acestei contraperformanţe în 2019.
Faptul că ceva nu este în regulă cu noi în context regional şi că suntem originali la modul nedorit se poate discerne uşor dacă se face raportarea la cifrele publicate pentru ţări precum Bulgaria, Ungaria, Polonia sau Cehia. Toate, cu rezultate mult mai bune în balanţa de plăţi şi cu grijă în a rămâne pe plus la finele socotelilor pe fluxuri de bani care intră şi ies din ţară.
De luat aminte, aceste evoluţii s-au produs deja înainte ca peste cinci milioane de români (pensionarii) să-şi vadă veniturile ( mici, dar multe) majorate cu 15% în ultima treime a anului. Efectele pe cererea internă deja inflamată de creşterile salariale trecute şi ele peste o altă cotă tehnică de avarie ( pragul de +12% a fost trecut constant în fiecare trimestru din ultimii trei ani) sunt uşor de prevăzut.
Iar toate se profilează oarecum discret, pe perioada verii, într-un moment în care cursul de schimb al leului are o tendinţă de apreciere. Ceea ce nu e recomandabil din perspectiva ţinerii sub control a deficitului extern, deoarece face mărfurile importate şi mai competitive, în timp ce le scumpeşte relativ pe cele exportate.
Bobocii vor fi numărați chiar în această toamnă.
