Autoritățile elvețiene au ținut să liniștească populația și mediul de afaceri în urma șocului provocat de abandonarea de către Banca Centrală a plafonului de 1,20 franci/euro. Măsura fusese luată pentru a preveni consecințele programului de cumpărare masivă de obligațiuni de anunțat de Banca Centrală Europeană pentru a relansa creșterea economică și a stopa tendința de deflație.
Pentru moment, cetățenii profită de creșterea relativă a veniturilor dar pe termen mediu și lung se conturează spectrul unei scăderi a producției și diminuării salariilor. Cam jumătate din schimburile externe ale țării se fac cu UE iar balanța comercială ar putea fi serios dezechilibrată de noul raport de schimb. Asta chiar în condițiile în care aprecierea dolarului ar mai atenua fenomenul pe jumătatea cealaltă.
Potrivit Reuters, ministrul de Finanțe, Eveline Widmer-Schlumpf, a declarat că se așteaptă la o stabilizare a ratei de schimb în raport cu euro la o valoare de circa 1,10. În opinia ei, la acest nivel, firmele elvețiene orientate către export ar putea să absoarbă consecințele scăderii de competitivitate prin majorarea prețurilor pe terțe piețe.
”Sunt încrezătoare că econonomia va reuși să se acomodeze cu această decize ( decizia Băncii Centrale a Elveției de a nu mai apăra pragul de 1,20 franci pentru un euro – n.r.). Companiile sunt într-o situație cu mult mai bună decât în anul 2011, când a foat luată decizia introducerii pragului” a declarat ea ziarelor SonntagsBlick și Schweiz am Sonntag.
Decizia de a lăsa francul să se aprecieze va duce la o scădere a profiturilor , mai ales pe segmentele produselor de lux, industriei și turismului. Mai mult, cu o inflație ajunsă deja la nivelul de -0,3% în termeni anualizați, Elveția riscă să importe deflație dacă nivelul ridicat al francului în raport cu euro se va menține în continuare.
Din datele prezentate, rezultă că autoritățile elvețiene vor încerca să realizeze un echilibru care să rezolve de o manieră satisfăcătoare simultan toate aceste probleme. Ori, așa cum au arătat de la impunerea pragului de 1,20 franci/euro în septembrie 2011 și până la mijlocul lunii 2015, acolo unde există voință s-au găsit și mijloace de a o impune.
În această eventualitate, din perspectiva României (plasată din perspectiva investitorilor internaționali alături de Polonia și Ungaria), rezultatul ar fi un curs situat undeva în apropierea cotei de 4,10 lei/franc elvețian. Destul de plauzibil, odată ce va începe marcarea consistentă a profiturilor de către cei care au mizat pe creșterea monedei helvete.
