De ce importăm alimente: fracturile lanțurilor de aprovizionare dintre fermieri și procesatori – mai vizibile în criza Covid-19

Criza coronavirusului Covid-19 ameninţă legumicultura şi funcţionarea industriei de procesare a producţiei de legume și scoate în evidență și mai mult ruptura deja existentă a lanțului de aprovizionare dintre majoritatea producătorilor şi procesatori.

Absenţa unor măsuri coerente și eficace de susținere a domeniului agravează situația, potrivit reprezentanților fermierilor şi procesatorilor, consultați de cursdeguvernare.ro.

Fermierii și procesatorii se plâng unii de alții:

Fermierii se tem că nu vor mai putea înfiinţa la timp culturile şi că reglementările actuale nu stimulează asocierea în cooperative puternice.

Pe de altă parte, procesatorii se plâng că fermierii, mici în marea lor majoritate, nu respectă standardele tehnologice şi nu le livrează marfă conform necesităţilor liniilor lor de producție.

Mai ales fermierii, dar și procestorii se plâng de insuficiența stimulentelor financiare ale statului, inclusiv prin ajutoare de stat, linii de credite și garanții ale acestora.

Falia pe lanțul de producție – desfacere / procesare este semnalată și de fermieri și de procesatori.

„Producţia haotică” şi cifrele oficiale

Legumicultura nu suferă deocamdată de restricţiile de circulaţie, fiind încă în prima fază a ciclului anual, cea a legumelor timpurii, „dar dacă problemele vor continua, fermierii vor fi descurajați să mai continue cu banii care le-au mai rămas din producția de anul trecut. Iar pentru anul viitor  – nici atât, fără un program național care să refacă sistemul de producție- desfacere/procesare”, a declarat Adrian Rădulescu (foto), preşedintele Asociaţiei Fermierilor Români (AFR).

Una din problemele principale ale fermierilor este cea a depozitelor, „care sunt mici şi nu mai multe de 30 – 40 în toată ţara şi nu acoperă mai mult de 10% din producţia de legume a României”, spune președintele AFR.

România a produs 3,5 milioane de tone de legume în 2019, mai puţin decât în 2018 (3,8 mil. tone) şi decât în 2017 (3,64 mil. tone).

(Citiți și: „Cartofii şi legumele – marile probleme ale pieței românești: Producția vegetală pe 2019 – în scădere”)

„Statisticile oficiale privind producţia de legume nu sunt adevărate”, câtă vreme nu includ şi criteriul calităţii producţiei, „astfel încât materia primă pentru fabricile de conserve şi marfa pentru supermarketuri să respecte standardele necesare”, spune la rândul lui Aurel Tănase (foto), preşedintele patronatului din industria de conserve Romconserv.

Fabricile de conserve din România au o capacitate de prelucrare 300.000 de tone de materii prime anual, dar producţia sub standardele necesare procesatorilor îi obligă pe aceştia să facă importuri, chiar şi la tomate, unde importurile pot depăşi jumătate din necesar, potrivit preşedintelui Romconserv.

Faptul că „producţia haotică, neplanificată în funcţie de cerinţele pieţei” este unul dintre „factorii generatori de criză în piaţa fructelor şi legumelor”, este remarcat și într-o strategie națională în domeniu a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), veche din 2017 și încă neactualizată transparent.

Explicații pentru lipsa de apetit a fermierilor pentru asociere

„Cum să se asocieze 10 fermieri săraci într-o cooperativă, tot săracă, pentru a investi într-un depozit conform standardelor, sau chiar într-o fabrică de conserve de 10 – 15 milioane de euro, sau să vândă în lanțurile de retail?”, se întreabă, retoric, Adrian Rădulescu.

Cea mai mare pondere a exploatațiilor legumicole o au cele fără personalitate juridică, cu suprafeţe cuprinse între 2-5 ha, iar totalul suprafeţei exploataţiilor de acest tip îl depăşeşte de circa 3 ori pe cel al suprafeţei exploataţiilor cu personalitate juridică, potrivit datelor MADR.

În România erau înregistrate 51 de grupuri de producători de legume, dar la 34 dintre acestea li se retrăsese avizul de recunoaştere, potrivit datelor MADR, actualizate în 4 martie 2020.

Nici concentrarea mai multor fermieri în jurul a unuia sau doi mai puternici nu ar fi o formulă fezabilă, atâta vreme cât niciunul nu poate avea o proporție de participare la asociație mai mare de 20%, conform legii – mai spune fermierul citat.

„Ca să fie încurajaţi să se asocieze în cooperative şi chiar în asociaţii de cooperative suficient de puternice, fermierii ar trebui să fie convinşi de un program multianual, serios şi credibil, făcut de specialişti şi nu de politruci, prin care să li se asigure credite şi garanţii de credite pentru investiţii şi activitatea curentă”, spune preşedintele AFR.

Nevoia de bani şi soluţii de urgenţă

Nevoia de finanţare în domeniu este invocată şi de procesatori, inclusiv în privinţa ridicării standardelor de producţie ale fermierilor.

Pentru a evita problemele privind blocarea circuitului producţie – desfacere / procesare, „este nevoie ca statul să stimuleze investiţia în depozite de tranzit, uşor de ridicat, în care să se primească şi să se sorteze materia primă pentru livrare spre fabricile de procesare sau spre supermarketuri”, propune Aurel Tănase, preşedintele Romconserv.

Reprezentantul procesatorilor a solicitat garantarea de cătra stat a unor linii de credit pentru construirea unor astfel de depozite și urgentarea procedurilor privind racrodarea la utilități.

Un astfel de depozit, „cu o suprafaţă utilă de 240 de metri pătraţi, pentru circa 20.000 de tone pe ciclu, s-ar ridica într-o săptămână şi ar costa nu mai mult de 100.000 de euro. Cu 10 astfel de depozite s-ar crea fluxul necesar şi pentru evitarea eventualelor probleme apărute la import din cauza coronavirus” a mai spus preşedintele Romconserv.

Finanţarea legumiculturii are probleme şi pe partea subvenţiilor din fonduri europene, care au fost diminuate la mai puţin de jumătate din cele 24 de milioane de euro anual, cerute pentru exerciţiul 2014 – 2020.
„Ceva trebuie pus în loc”, potrivit lui Aurel Tănase. Suma a fost dedicată producţiei de legume destinate industrializării şi a celei pentru consum realizată în spaţii protejate.

Pe de altă parte, pe circuitul de avizare se află un proiect de hotărâre de guvern care să precizeze criterile de acordare a subvenţiilor conform programului privind tomatele, în funcţie de respectarea standardelor şi tehnologiilor de producţie.