Datoria publică a României – nivel şi evoluţii

Care este datoria publică a României? Serviciul datoriei publice guvernamentale pe anul 2019 va depăşi cu siguranţă nivelul din 2018, potrivit proiecţiei făcute de Ministerul Finanţelor pe baza datoriei deja contractate şi a cursurilor de schimb la data de 31.03.2018.

El ar urma să fie de 53.635,5 milioane lei faţă de 53.580,5 milioane lei în acest an şi față de mai puţin de 50 de miliarde de lei în 2017.

Nivelul ratelor de capital ( al sumelor care trebuie rambursate pe parcursul anului) va creşte de la 42.456,3 milioane lei la 43.599,0 milioane lei, în timp ce banii achitaţi în contul dobânzilor şi comisioanelor aferente datoriei apar în scădere, de la 11.124,2 milioane lei la 10.036,5 milioane lei (la care, desigur, în lunile următoare se vor mai adăuga sume în plus).

De fapt, proiecţia este făcută de Ministerul Finanţelor până în anul 2024, dar sumele prezentate sunt cu atât mai puţin relevante cu cât termenul este mai îndepărtat şi nu se cunoaşte cum va evolua contractarea de noi credite, care va fi modul lor exact de împărţire între piaţa internă şi piaţa externă, la care se adaugă şi incertitudinile legate de cursul de schimb (văzut, în mod discutabil, în scădere spre 4,58 lei/euro până în 2024 de către Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză).

Important de reţinut ar fi faptul că în 2017 am beneficiat de un minim local de obligaţii de plată în contul datoriei publice iar nivelul dobânzilor şi comisioanelor a fost păstrat sub pragul de 10 miliarde de lei. Ceea ce nu se va mai repeta în 2018 şi 2019 şi va pune presiune pe finanţele publice.

Totodată, se conturează o creştere semnificativă a dobânzilor şi comisioanelor, după ce acestea stagnaseră în 2017 la nivelul din 2016.
La intern, problema este localizată la nivelul acestora, iar la extern vor trebui „rostogolite” în acest an rate de capital semnificativ mai mari ( peste 70% în plus faţă de anul precedent).

Reamintim că „rostogolirea” presupune contractarea unor credite echivalente cu sumele scadente pentru achitarea acestora şi, practic, mutarea termenului de rambursare în viitor dar la o nouă dobândă de piaţă, cea de la momentul contractării noilor credite.

De aceea, ar fi esenţial pentru plăţile pe care România şi le va asuma pentru următorii ani ca această dobândă ( care depinde de percepţia pieţelor de capital) să fie cât mai mică, oricum sub cea cu care am luat vechile credite, care trebuie acum „rostogolite”. Altminteri povara de plată riscă să crească, chiar şi în absenţa majorării stocului de credite (ceea ce nu este cazul în prezent).

După cum se poate vedea din tabel, tendinţa datoriei publice este de creştere în valoare absolută dar de scădere ca pondere în PIB.

Totul este ca majorarea stocului de datorie să se păstreze semnificativ sub ritmul de creştere al economiei, pentru a putea compensa inclusiv majorarea sistematică (din motive care nu ne sunt neapărat imputabile, dar nu ar strica să fim precauţi) a dobânzilor cu care ne putem împrumuta pe pieţele de capital.

Interesant de reţinut, potrivit datelor publicate de Eurostat pentru anul 2017, referitor la structura datoriei publice pentru toate statele membre UE, contrar marii majorităţi a tabelelor şi graficelor apărute periodic, datoria publică a României figurează aproape exact la mijlocul plutonului după cum e împărţită datoria între rezidenţi şi non-rezidenţi ( aproximativ egal), fiind vecină de clasament în această privinţă cu Cehia, Germania şi Franţa.

Totodată, evoluţia împărţirii pe scadenţe a datoriei arată o creştere pronunţată a ponderii celei asumate pe termen mediu şi lung.

Ceea ce e bine pentru repartizarea în timp a presiunii pe buget dar, simultan, presupune o mai mare responsabilitate a deciziilor luate, cu consecinţe care se vor manifesta pe o perioadă îndelungată.

Deocamdată, beneficiind şi de creşterea economică şi de lungirea termenelor de plată ne-am plasat în ultimii ani în jurul valorii de 1,2% din PIB, bani pe care trebuie să-i avem la buget doar pentru dobânzi şi comisoane la datoria publică acumulată.

Dar situaţia se poate schimba relativ rapid, tocmai pentru că nu vom putea păstra nedefinit acest ritm rapid de creştere a scadenţelor.

Se poate observa, deja, plafonarea termenului mediu al titlurilor emise pe piaţa internă şi, chiar, o uşoară scădere a maturităţii eurobondurilor. De aceea, ar trebui să fim foarte atenţi la noile împrumuturi şi mai ales la ce folosim banii, pentru ca preţul plătit ulterior trebuie să justifice decizia de împrumut.