Datoria guvernamentală a scăzut în august 2012 pentru a cincea lună consecutiv (începând din aprilie), potrivit datelor comunicate de Ministerul Finanțelor și calculate conform metodologiei europene. Ea s-a situat la 206,1 miliarde lei, cu peste 6 miliarde lei sub nivelul maxim atins în luna aprilie a acestui an. Cu toate acestea, dacă o raportăm la PIB, ea rămâne ușor peste nivelul de la finele anului trecut.
Sigurul atu consistent pe care l-a moștenit România la nivelul indicatorilor macroeconomici după schimbarea de regim din 1989 a fost nivelul aproape zero al datoriei guvernamentale. Ceea ce nu e puțin lucru dacă ne raportăm la nivelul de 60% cerut prin criteriile de la Maastricht și nerespectat de majoritatea țărilor occidentale, sau de nivelul de 160% ce a generat problemele majore cu care se confruntă Grecia.
De aceea, menținerea sub control a sumelor datorate de stat a fost factorul principal prin care România a reușit să traverseze relativ cu bine criza economică.
Costul angajamentelor excesive luate de stat în perioada de euforie a aderării la UE, excesive față veniturile bugetare și de stabilitatea fluxurilor financiare din exterior, l-a reprezentat majorarea cu circa 20% a datoriei externe.
Fapt ce a trecut oarecum neobservat, anul 2012 a marcat plafonarea creșterii obligațiilor de plată asumate de guvern, sub presiunea tot mai mare a costurilor pe care această datorie le implică ( vezi tabelul). La un cost mediu de 6% anual pe soldul sumelor datorate de guvern și achitate, evident, din banii contribuabililor, corespunde o plată de cam 2% din PIB sau 6% din bugetul național.
Explicația revenirii la o valoare apropiată ca pondere în PIB la sfârșitul lunii august 2012 față de finalul anului trecut, în pofida creșterii nominale de 13 miliarde lei a datoriei este majorarea valorii nominale a PIB de la 578,6 miliarde lei la 612,5 miliarde lei ( cea mai recentă valoare prognozată pentru anul în curs).
În structură, ar fi de remarcat o păstrare a cuantumului datoriei în euro și o diminuare cu aproape trei procente a ponderii acesteia în total ( de la 47,5% la 44,6%). Datoria în lei a crescut nominal dar și-a păstrat aproape neschimbată ponderea în total, undeva în jurul pragului de 42%. Cea care a crescut semnificativ în valoare absolută și și-a dublat ponderea în total este datoria în dolari.
Modificările în structură sunt importante deoarece în funcție de evoluția cursului de schimb, va trebui să strângem mai mulți lei din taxe și impozite pentru a putea achita costurile aferente datoriei consemnate în principalele valute internaționale. Orice devalorizare care ar putea ajuta la echilibrarea schimburilor externe se va reflecta în majorarea datoriei guvernamentale.
Cert este că 2% din PIB Nu se mai pot duce, în fiecare an de acum încolo, dacă nivelul actual al datoriei față de PIB se va menține către sănătate, învățământ, ordine publică etc. Este costul pe termen lung al apelării la banii altora pentru a traversa o perioadă dificilă pe termen scurt. Practic, dacă luăm în calcul nivel de 1,9% al deficitului fixat drept țintă pentru 2012 (și ajustat la 2,2%, deocamdată) mai putem face deficit doar pentru achitarea obligațiilor derivate din datoriei externă.
Desigur, nu dispunem de excedentul care să ne permită diminuarea stocului de datorie, dar nici nu ne putem permite luxul de a mai contracta alte împrumuturi în afara celor strict necesare pentru rambursarea celor deja ajunse la scadență ( așa-numita rostogolire a datoriilor).
De aceea, tocmai pentru că se apropie alegerile parlamentare, ar trebui să luăm aminte la ce se mai poate angaja bugetul statului în mod responsabil.
Urmărește-ne pe Google News
3 răspunsuri
– A reusi in atragerea anuala a macar 4 miliarde euro din fondurile nerambursabile UE ar duce imediat la transformarea bugetului de stat in unul excedentar .
Din pacate sintem pe locul 27 din 27 posibile in atragerea acestor fonduri .
Direct legat de aceasta problema , ne imprumutam anual pentru a platii cam 90 % din dobinda la imprumuturile mai vechi.Un cerc vicios din care nu se iese cu marirea taxarii ci cu atragerea fondurilor nerambursabile .
Reforma sistemului fiscal , corelata cu reforma gindirii bugetului de stat e extrem de urgenta .
hehe;)
deocamdată l-a ministerul ăla cu atragerea fondurilor îl avem pe gargarisitul ăla de orban care deja de un an taie frunze la cîini degeaba!
singura sa performanță e că a reușit să blocheze toate fondurile europene pe principiul de altfel sănătos că decît să le cheltuim degeaba, că nu sunt doar banii mUE acolo ci și bani de la buget, mai bine nu le cheltuim și accesăm deloc!
da’ eu țin minte că nu deaia sa făcut ministerul ăla! aia puteam face si eu!
deja încep să mă enervez cînd îi văd moaca de eurocrat la orban ăla! dacă aia e tot ce poate mai bine fără el, fără fonduri europene și fără mUE! ieșim naibii din muE că suntem degeaba acolo!
rîd și curcile de noi nu doar nemții! măcar așa, în afara mUE, nu mai avem pe cine să dăm vina pentru propriile tembelisme decît pe noi înșine si propria clasă politică! acum le amestecă fiecare cum vrea de nu mai știe omul simplu pe cine să dea vina! cine e de vină că nu absorbim fondurile alea mUE sau noi!?
păi dacă noi suntem de vină ce naiba a făcut leonard orban timp de un an de zile?!
gargarisitul naibii! marele expert n-a reușit decît să facă căcatul praf! îl loc de căcat ar fi trebuit să facă praf mafia PDL de supt și tocat aiurea fonduri europene și tot sistemul mafiot transpartinic care ne-a adus în această situație!