Din România au ieșit în contul serviciului datoriei externe pe primul trimestru din 2012 cu 2,7 miliarde euro mai mault decât în perioada similară din 2011, conform datelor prezentate de Banca Națională a României. Comparația pe posturi care compun serviciul datoriei oferă și distribuția în structură a acestei diferențe semnificative la nivel valutar. 
Se poate observa că datoria externă pe termen mediu și lung nu a creeat o presiune semnificativ mai mare pe curs în primul trimestru din 2012, față de primul trimestru din 2012. De altfel, ea a reprezentat mai pușin de un sfert din serviciul total al datoriei. Datoria publică directă și public garantată și împrumuturile de la FMI nu au pus probleme. De asemeni, plățile în contul datoriei negarantate public au scăzut puternic, cu aproape 60%. Iar rata serviciului datoriei externe pe termen mediu și lung s-a diminuat și ea de la 28,3% din suma încastă din exporturi la numai 22,3%.Ceea ce constituie o evoluție bună, la fel ca și majorarea de la 7,5 luni de importuri la 8,7 luni de importuri a gradului de acoperire al rezervei valutare. Ceea ce a mărit întrucâtva suma totală pe partea de datorie externă pe termen mediu și lung au fost depozitele pe termen mediu și lung ale nerezidenților, cu o creștere de 470%. Aici ar putea fi și un lucru bun dacă investitorii au acceptat în trecutul apropiat scadențe mai lungi și acum beneficiază de retribuirea aferentă depozitelor pe termen mediu și lung constituite. Din păcate, stocul de datorie pe acest segment arată o scădere importantă, de la 8,49 miliarde euro la 7,93 miliarde euro, ceea ce arată că retragerile din substanța depozitelor au fost mai mari decât cele rezultate din dobânzi (în proporții relative de aproximativ 60% la 40% din total). Dar ceea ce arată, în primul rând, comparația dintre cele două trimestre este că 97% din banii care au format suplimentul de plată în contul datoriei externe au provenit din obligațiile pe termen scurt, sub un an. Aici, sporul a fost de 2.612 milioane euro, adică 40% mai mult decât în primul trimestru al anului anterior. Deși atenția este concentrată aproape exclusiv asupra datoriei publice angajate de stat, mișcările cele mai importante de valută se fac pe termen scurt și în sectorul privat. Unde recesiunea din Europa și atractivitatea în scădere a mondei noastre naționale (în context regional ) își spun inevitabil cuvântul, ținând cont doar în mai mica măsură de politicile publice adoptate. Cursul de schimb mediu lunar în perioada ianuarie – aprilie: 
Cert este că plățile suplimentare de 2,7 miliarde euro, cauzate aproape exclusiv de evoluțiile pe partea datoriei pe termen scurt au contribuit la o evoluție diferită a cursului de schimb, după cum se poate vedea din tabelul cursurilor de schimb lunare. Urmare a unui necesar de valută mai mare cu aproape 30% pentru efectuarea plăților externe trimestriale de la un an la altul. Rămâne ca datele pentru trimestrul al doilea să confirme sau nu ipoteza.
