Cum se vede România prin prisma indicatorilor economici ai UE

Eurostatistics reprezintă o sinteză bazată pe un set de indicatori standardizat şi armonizat pentru comparabilitate între ţări la nivelul Uniunii Europene (Principal European Economic Indicators – PEEIs în lb. engleză).

Aceşti indicatori sunt publicaţi şi revizuiţi lunar, în ideea de a oferi o imagine sintetică asupra unei economii naţionale şi a evoluţiilor recente.

Iată cum apare pe site-ul organismului de statistică al UE o selecţie a indicatorilor de interes pentru modul în care se vede România din exterior, prin prisma analizei făcute centralizat la nivelul Uniunii şi care sunt concluziile ce pot fi desprinse din evoluţiile economice recente:

Observații

În primul rând, atrage atenţia creşterea susţinută a costului forţei de muncă, mult peste ce a avansului economic şi în continuă accelerare.

Ce nu apare ( prin diluarea în media generală) în statistica europeană este chiar mai important, şi anume ritmul semnificativ crescut al majorărilor în sectorul de stat faţă de sectorul privat.

De remarcat, în context, faptul că evoluţia cifrei de afaceri în sectorul serviciilor nu a ţinut nici pe departe pasul de la începutul lui 2017 încoace cu cea a veniturilor, crescute mult peste avansul de productivitate şi reflectate în evoluţia costurilor cu forţa de muncă. Or, sectorul serviciilor este preponderent în structura PIB pentru orice economie avansată.

Cu beneficiul temperării indicelui de inflaţie, banii primiţi în plus s-au dus într-o proporţie semnificativă spre sectorul imobiliar. Unde se dau lupte grele pentru a rămâne, la limită, în criteriul de stabilitate macroeconomică de +6%, aprins pe tabloul de bord în T2 2017, temperat ulterior dar revenit în zona cu probleme la începutul acestui an.

Evoluţia angajărilor, intrată pe minus în T3 2017, a revenit spre valori mai bune în cele două trimestre ulterioare, deşi iar rata locurilor de muncă vacante a crescut uşor înapoi de la valoarea de 1,1% spre 1,3%, adică acolo unde se situa şi la începutul lui 2017. Semnalele sunt că devine tot mai greu de găsit persoane cu anumite specializări şi nivel de calificare.

Rata şomajului s-a păstrat constantă şi relativ scăzută faţă de media europeană dar după ajustarea cu cei care au plecat să lucreze în afara ţării ar arăta cu totul altfel. Avem aici explicaţia încasărilor bugetare relativ reduse ca pondere în PIB (cam 70% din media UE), deşi nivelul de fiscalitate nu este scăzut. Dar cu 70% din forţa de muncă în ţară, nu putem avea decât 70% încasări la o încărcare de 100% a celor rămaşi să susţină bugetul statului.

În treacăt fie spus, cum rămâne cu solidaritatea socială între generaţii la plata pensiilor ? Cei rămaşi să lucreze în România susţin şi părinţii celor 30% care au plecat spre zări mai calde. Care, din salarii mai mari, trimit şi bani acasă direct celor susţinuţi la comun din salariile mai mici oferite în ţară.

Deocamdată, evoluţia producţiei industriale, cea care dă tonul în întreaga economie, rămâne robustă, dar meritele sunt exclusiv ale sectorului privat, nefiind vorba despre vreo implicare a statului în investiţii semnificative. Cele mai recente date referitoare la sectorul construcţiilor arată şi ele o revenire, dar rămâne ca trendul să fie confirmat în trimestrele următoare.

Din păcate, randamentul obligaţiunilor emise de stat pentru împrumuturile pe termen lung a urcat peste cota de 5% la începutul T3 2018 şi va avea consecinţe în privinţa plăţilor de dobânzi, deja majorate cu 20% în primele şapte luni ale anului în ciuda reducerii ponderii datoriei publice în raport cu PIB.

În pofida  accentuării deficitului de cont curent şi a reducerii performanţelor economice, concretizate inclusiv într-o majorare a deficitului comercial, rata de schimb euro/leu s-a păstrat relativ stabilă şi chiar a revenit la valori ceva mai mici în lunile de vară, tentativa de traversare a pragului de 4,65 lei/euro fiind stopată la mijlocul anului.

Una peste alta, datele arată că trebuie să temperăm creşterea în marş forţat a veniturilor, fie ele salariale sau pensii, să le corelăm mult mai strâns cu productivitatea muncii şi cu rezultatele din economia reală. Fără a fi încă problematic, tabloul datelor economice monitorizate de Eurostat ridică semne de întrebare în privinţa stabilităţii macroeconomice.

Ceva care e ca sănătatea, pe care nu o valorizezi la justa importanţă până când nu o mai ai.