fbpx

La obiect

Revoluția de pe piața românească a reciclării: rezultatele și funcționarea sistemelor de garanție-returnare în Europa

România se pregătește de implementarea unui sistem de garanție-returnare (SGR) a ambalajelor de băuturi, legislația urmând a fi pusă în dezbatere publică zilele acestea, potrivit… Mai mult

08.11.2020

La obiect

Leul, coroana, zlotul și forintul în pandemie: o comparație a stabilității și efectele acesteia

Leul a fost mult mai stabil pe perioada pandemiei decât mondele țărilor din Europa Centrală care au un regim de curs similar, Cehia, Polonia și… Mai mult

05.11.2020

Chestiunea

Moment istoric pentru finanțele României: În 2021, salariile bugetarilor + pensiile vor depăși, în premieră, veniturile fiscale ale țării

Priviți graficul de mai jos: El reprezintă evoluția veniturilor fiscale ale României în ultimii 25 de ani (din 1995 încoace) și a cheltuielilor statului cu… Mai mult

03.11.2020

Analiză

Primele date în UE privind efectul Covid asupra economiilor în T3 din 2020 – Observații

Economia UE27 a ajuns în T3 2020 la -4% față de T4 2019, ultimul trimestru în care nu s-au manifestat efectele induse de pandemie. Datele… Mai mult

02.11.2020

Cum se împarte inflaţia în coşul de consum. Paradoxul ultimilor 5 ani. De ce “bogatul” nu crede “săracului”

de Marin Pana 5.5.2011

Modul în care au evoluat ponderile folosite la calculul inflaţiei este greu de acceptat, nu doar din realitatea imediată, dar şi din perspectiva teoriei economice. Creşterile de preţuri prelevate de operatorii de pe teren ai statisticii oficiale sunt aplicate unui coş ce ar trebui să reflecte ponderea diverselor cheltuieli ale unei gospodării pe cele 3 grupe importante. Să luăm cele 3 mari grupe: cheltuielile pe produse alimentare, cheltuielile pe produse nealimentare şi cheltuielile pe servicii.

În funcţie de ponderile aplicate (procentele de cheltuieli pe fiecare din aceste grupe), se obţine un alt indice general al preţurilor de consum, respectiv altă inflaţie. Acum să vedem ce s-a întâmplat din anul 2000 încoace cu ponderile (cheltuielile pe fiecare din cele trei grupe).

În anul 2000 stăteam aşa: 44,7% din cheltuielile unui român se duceau pe mâncare, 39,56% din cheltuielile sale se duceau pe marfuri nealimentare, şi 15,74% din  cheltuieli se duceau pe servicii.  Din motive tehnice şi pentru că aşa este regula europeană, aceste ponderi s-au aplicat pentru inflaţia din anul 2002.

Din 2000 încoace, puterea de cumpărare a populaţiei s-a dublat, ceea ce ar fi trebuit să conducă la o scădere importantă a ponderii cheltuielilor cu alimentele. Există o lege economică, legea lui Engel, potrivit căreia ponderea cheltuielilor alimentare în bugetul gospodăriei tinde să scadă atunci când venitul creşte, cu un coeficient de elasticitate de circa 0,6.

Până aici, toate bune şi frumoase. Din 2000, puterea de cumpărare începe să crească, ponderea alimentelor scade sub cea a nealimentarelor în 2003 ( aplicate la inflaţia din 2005), iar procesul continuă conform legii menţionate până în 2006 (aplicate la inflaţia pe 2008).
Astfel încât, în 2006, stăteam aşa: alimentele ajunseseră la 37,50% din cheltuieli, nealimentarele la 44,70% iar serviciile la 17,80%. Redistribuirea banilor rămaşi de la scăderea cu 7,25% a ponderii alimentelor s-a făcut cam două treimi spre nealimentare şi o treime către servicii, ceea pare în regulă.

După care, surpriză mare: timp de patru ani, din 2006 şi până în 2009, nu se mai întâmplă aproape nimic, alimentele bat pasul pe loc, cu 37,58% în 2007, 37,39% în 2008 şi 37,45% în 2009. Asta, atenţie, înainte de a se manifesta criza, în condiţiile în care veniturile salariaţilor urcă de la aproximativ 90% la 120% iar cele ale pensionarilor urcă de la circa 60% la 120% faţă de referinţa octombrie 1990, cotată în ambele cazuri cu 100%.

 

Unde apare problema care amplifică inflaţia

 

În mod normal, ponderea cheltuielilor cu alimentele ar fi trebuit să mai scadă cu circa cinci puncte procentuale, undeva spre 32%, cea a produselor nealimentare să fie cam pe la 48% iar a serviciilor pe la 20%. Ce importanţă are ?

Are:  de exemplu, inflaţia pe primul trimestru ar fi fost nu de 2,16%, cum s-a comunicat oficial, ci doar de 1,85%. Inflaţia pe ultimele 12 luni ar fi fost nu 8% ci 7,1% ş.a.m.d. Reamintim că ponderile din 2009 sunt utilizate în 2011, conform procedurilor certificate de Eurostat.

Prin urmare, ce s-a întâmplat, care a fost factorul ce a amplificat inflaţia ?

Cea mai plauzibilă explicaţie este modificarea semnificativă a structurii cererii. Cu deplasarea atenţiei, ca medie generală, dinspre produse nealimentare şi servicii către produse alimentare. Culmea, în condiţiile în care creditarea a urcat vertiginos şi nu s-a făcut pentru mâncare ci pentru alte produse şi servicii.

Ceva mai sus am amintit despre creşterea veniturilor reale ale salariaţilor, cam cu o treime, concomitent cu dublarea veniturilor pensionarilor. O coincidenţă foarte interesantă, care ne indică de unde a venit presiunea suplimentară . Dată fiind reducerea salariilor bugetarilor din partea a doua a lui 2010 şi păstrarea neschimbată a pensiilor, verificarea ar trebui să vină din creşterea evidentă a ponderii alimentelor în consum, peste cea rezultată din reducerea generală a veniturilor.

Cât despre 2011, vă putem prezenta numai datele simultan disponibile pentru luna februarie, salariaţii la 115% putere de cumpărare şi mai puţini cu peste o jumătate de milion faţă de anul 2006, beneficiarii de pensii ( din care doar 40% persoane în vârstă cu vechimea completă) la 119% şi cam la fel de numeroşi.

 

Turnesolul: comparaţia cu ponderile din UE

 

Pentru a ilustra transferul de inflaţie între categoriile de populaţie, vă prezentăm două variante de calcul ale acestui indicator, resimţite pe primul trimestru din 2011.

Mai întâi să luăm clasa mijlocie, a celor care se apropie de nivelul de trai european. La o repartizare model UE de 15% pe alimente/50% pe produse nealimentare/35% pe servicii,  corespunde o inflaţie de 1,28%.

În schimb, pentru o gospodărie de oameni ceva mai amărâţi, care cheltuie pe sistem neaoş 60% pe mâncare, 30% pe nealimentare şi 10% pe servicii, inflaţia resimţită a fost de 2,92%.

Dacă luăm cele două valori trimestriale ale inflaţiei şi le anualizăm, avem de-a face cu o diferenţă de la 5% la 12% între cele două tipuri gospodării (mai “europeni” şi mai “români”), la o medie naţională anualizată de 8,9%. Evident că primii (cei mai bogaţi) sunt penalizaţi de sistemul bancar, care le pretinde dobânzi exagerat de mari din perspectiva lor. Pentru cei din urmă însă, contează creşterea rapidă a preţurilor la produsele de bază, pe alea îi interesează. Direct şi concret: degeaba se ieftinesc plasmele şi autoturismele, cu ponderi mici în coşul general, dacă se scumpesc legumele şi pâinea, necesare supravieţuirii marii mase a cetăţenilor.

Aşadar, se vede de ce, pe de o parte, protecţia socială ( prin care banii se redistribuie dinspre avuţi spre nevoiaşi) şi pensiile (care, prin creştere, au ţinut pasul cu puterea de cumpărare) măresc inflaţia, odată ce creşte cererea pentru produsele de bază; dar şi de ce, pe de altă parte, „bogatul” nu crede „săracului”, ba chiar se simte frustrat de finanţarea ce i se oferă ( ce încorporează inflaţia mărită şi riscul general de neplată) .

 

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 5.5.2011

5 comentarii

  1. O zi obişnuită – 6 Mai / “Inflaţie, fesenizarea PNL şi spectacol la Parchet” « Politeía
    6.5.2011, 6:51 am

    […] Cum se împarte inflaţia în coşul de consum. Paradoxul ultimilor 5 ani. De “bogatul” nu crede “săracului”. Modul în care au evoluat ponderile folosite la calculul inflaţiei este greu de acceptat, nu doar din realitatea imediată, dar şi din perspectiva teoriei economice. Creşterile de preţuri prelevate de operatorii de pe teren ai statisticii oficiale sunt aplicate unui coş ce ar trebui să reflecte ponderea diverselor cheltuieli ale unei gospodării pe cele 3 grupe importante. Să luăm cele 3 mari grupe: cheltuielile pe produse alimentare, cheltuielile pe produse nealimentare şi cheltuielile pe servicii.[..] În anul 2000 stăteam aşa: 44,7% din cheltuielile unui român se duceau pe mâncare, 39,56% din cheltuielile sale se duceau pe marfuri nealimentare, şi 15,74% din  cheltuieli se duceau pe servicii.  Din motive tehnice şi pentru că aşa este regula europeană, aceste ponderi s-au aplicat pentru inflaţia din anul 2002. Astfel încât, în 2006, stăteam aşa: alimentele ajunseseră la 37,50% din cheltuieli, nealimentarele la 44,70% iar serviciile la 17,80%. Redistribuirea banilor rămaşi de la scăderea cu 7,25% a ponderii alimentelor s-a făcut cam două treimi spre nealimentare şi o treime către servicii, ceea pare în regulă. După care, surpriză mare: timp de patru ani, din 2006 şi până în 2009, nu se mai întâmplă aproape nimic, alimentele bat pasul pe loc, cu 37,58% în 2007, 37,39% în 2008 şi 37,45% în 2009. Asta, atenţie, înainte de a se manifesta criza, în condiţiile în care veniturile salariaţilor urcă de la aproximativ 90% la 120% iar cele ale pensionarilor urcă de la circa 60% la 120% faţă de referinţa octombrie 1990, cotată în ambele cazuri cu 100%. Cititi toata analiza in Curs de Guvernare. […]

  2. casandra
    6.5.2011, 10:01 am

    Si se mai vede ceva: daca pana la declansarea crizei marile profituri se obtineau din investitiile in produse si servicii consumate de clasa mijlocie, acum “investitorii” s-au napustit sa speculeze pe produse alimentare, mizand pe slaba elasticitate a acestui tip de consum. Au saracit mare parte a claselor mijlocii si acum si-au largit baza de operare si la clasele populare.
    Trebuie sa facem ceva cu “mana nevazuta” pana nu ne va opera buzunarele definitiv. Este suficient de elocvent faptul ca doar 15% din populatia Romaniei declara ca nu are dificultati la plata facturilor curente, iar 85% au asemnea dificultati, mai mici sau mai mari.

  3. Cum se împarte inflaţia în coşul de consum. Paradoxul ultimilor 5 ani | infocarne.ro
    7.5.2011, 2:10 pm

    […] Creşterile de preţuri prelevate de operatorii de pe teren ai statisticii oficiale sunt aplicate unui coş ce ar trebui să reflecte ponderea diverselor cheltuieli ale unei gospodării pe cele 3 grupe importante. Să luăm cele 3 mari grupe: cheltuielile pe produse alimentare, cheltuielile pe produse nealimentare şi cheltuielile pe servicii, scrie cursdeguvernare.ro. […]

  4. Cum se împarte inflaţia în coşul de consum. Paradoxul ultimilor 5 ani | infofruct.ro
    7.5.2011, 3:49 pm

    […] Creşterile de preţuri prelevate de operatorii de pe teren ai statisticii oficiale sunt aplicate unui coş ce ar trebui să reflecte ponderea diverselor cheltuieli ale unei gospodării pe cele 3 grupe importante. Să luăm cele 3 mari grupe: cheltuielile pe produse alimentare, cheltuielile pe produse nealimentare şi cheltuielile pe servicii, scrie cursdeguvernare.ro. […]

  5. Cum se împarte inflaţia în coşul de consum. Paradoxul ultimilor 5 ani | infopan.ro
    14.5.2011, 2:11 pm

    […] Creşterile de preţuri prelevate de operatorii de pe teren ai statisticii oficiale sunt aplicate unui coş ce ar trebui să reflecte ponderea diverselor cheltuieli ale unei gospodării pe cele 3 grupe importante. Să luăm cele 3 mari grupe: cheltuielile pe produse alimentare, cheltuielile pe produse nealimentare şi cheltuielile pe servicii, scrie cursdeguvernare.ro. […]

Lăsați un comentariu


Stiri

Siegfried Mureșan: România va primi discount substanțial la taxa pe plastic, cred că vom plăti 60-70 milioane euro pe an

Razvan Diaconu

”Taxa pe plastic este în acest moment ”bătură în cuie”- intră în vigoare de la 1 ianuarie 2021, odată cu bugetul multianual. Chiar dacă ar… Mai mult

Europa

România are 58 de companii în topul celor mai mari 500 din Europa Centrală și de Est – raport Coface

Adrian N Ionescu

Numărul companiilor din România care au intrat în ierarhia celor mai mari 500 din Europa Centrală și de Est (ECE) a scăzut de la 61… Mai mult

Europa

NATO va decide în februarie dacă rămâne în Afganistan – Jens Stoltenberg

Iulian Soare

O eventuală retragere a NATO din Afganistan va fi decisă la reuniunea din februarie a miniştrilor apărării din statele partenere, a declarat luni secretarul său… Mai mult

Stiri

Analizele și investigațiile paraclinice se pot face oriunde în țară, cu bilet de trimitere – măsura, introdusă prin HG

Vladimir Ionescu

Asiguraţii pot efectua analizele de laborator şi investigaţiile paraclinice oriunde în țară, în baza unui bilet de trimitere din partea medicului. Măsură a fost introdusă… Mai mult

Europa

FT: Ludovic Orban îi critică pe omologii săi din Ungaria și Polonia, care au blocat bugetul UE – pun în pericol asistența economică de care este nevoie

Iulian Soare

Premierul de centru-dreapta al României, Ludovic Orban, îi critică pe omologii săi din Ungaria şi Polonia pentru blocarea bugetului Uniunii Europene, avertizând că poziţia lor… Mai mult

Stiri

Prețurile energiei la consumatorii casnici: cele mai mici din UE la gaze, în ultima treime a clasamentului la energia electrică

Marin Pana

România s-a situat în primul semestru din 2020 pe prima poziție în topul UE al celor mai ieftine gaze naturale livrate consumatorilor casnici și pe… Mai mult

Stiri

Donald Trump a acceptat inițierea tranziției către administrația Joe Biden, după ce Michigan a validat victoria dmeocratului

Iulian Soare

Donald Trump a dat undă verde luni seară, la mai bine de două săptămâni de la anunţarea înfrângerii republicanului în alegerile prezidenţiale din SUA, deschiderii… Mai mult