Cum ar putea arăta Directiva ”anti-dumping social” cu care a venit Macron: Impact mic, o de neînțeles de mare presiune din partea Europei de Vest

Statele membre încearcă să ajungă la un consens, până în luna octombrie, în ceea ce privește propunerile Comisiei Europene de modificare a Directivei europene referitoare la muncitorii detașați.

Deși este un nou subiect ce divizează Uniunea (Europa Occidentală și cea a fostelor state comuniste au poziții divergente), el are un impact minor asupra pieței muncii, potrivit unei analize a think tank-ului Bruegel, din Bruxelles.

Reforma a devenit cunoscută cetățenilor UE abia după ce președintele francez, Emmanuel Macron, a efectuat vara aceasta un tur în blocul de est, inclusiv la București, pentru a încerca să obțină susținerea reformării sistemului detașării.

Statele din Europa Centrală și de Est refuză însă modificările. Singura concesie pe care se arată dispuse să o accepte ar fi susținerea propunerilor, într-o formă mai blândă, dar cu o condiție – ca transportatorii să nu intre sub incidența acestei directive.

Situația actuală, pe care statele din Vest vor să o schimbe

Lucrătorii detașați sunt angajați într-o țară (țara de orgine) trimiși să lucreze pentru diferite perioade într-o altă țară. Ei plătesc impozite în țara de proveniență și, în general, li se aplică legislația muncii din țara de origine.

Angajatorul nu este obligat să îi plătească lucrătorului detașat mai mult decât salariul minim stabilit de țara gazdă.

Regimul juridic al ţării gazdă se mai aplică în ceea ce priveşte durata zilei de lucru, timpul minim de odihnă, concediile plătite, salariul minim, locul de muncă, sănătatea, ca şi măsurile de protecţie, siguranţă şi igienă a muncii.

Exemplu: o firmă din România obține un contract pentru construirea unei clădiri la Paris. Angajații vor plăti impozite și contribuții, iar salariile lor sunt, chiar dacă mai mari decât în România, mult sub cele ale muncitorilor locali.

Prevederile actuale datează din 1996, când diferențele de salarizare din Uniune nu erau atât de accentuate. Între timp, au devenit membre și state mai sărace, precum România și Bulgaria, iar state membre vechi, precum Spania, s-au confruntat cu probleme mari pe piața muncii.

În cei 21 de ani, situația economică și cea a pieței muncii din Uniunea Europeană s-au schimbat în mod considerabil, iar Comisia a constatat că unele firme au profitat de accentuarea diferențelor salariale și au utilizat detașarea ca modalitate de exploatare a acestor diferențe.

Cum vrea Comisia Europeană să arate directiva

Salarizarea

Directiva actuală prevede numai că lucrătorii detașați au dreptul de a beneficia de salariul minim din țara gazdă. Noua propunere prevede aplicarea acelorași norme privind remunerarea din statul membru gazdă, astfel cum sunt stabilite prin lege sau prin convenții colective de aplicare generală.

Aceasta nu înseamnă salariu egal.

Remunerația nu include numai salariul minim, ci și alte elemente, cum ar fi primele (de sărbători, de exemplu), indemnizațiile sau creșterile salariale în funcție de vechime.

Statele membre vor avea obligația de a preciza în mod transparent diferitele elemente care compun remunerația pe teritoriul lor. Dacă sunt stabilite prin lege sau prin convenții colective de aplicare generală, aceste elemente vor trebui să fie luate în considerare la stabilirea salariilor lucrătorilor detașați.

Exemplu:

Unui lucrător detașat în sectorul construcțiilor din Belgia trebuie să i se acorde, în plus față de salariul minim pentru categoria sa (care variază de la 13,379 euro/oră la 19,319 euro), o serie de elemente ale remunerației prevăzute de convenția colectivă de aplicare generală din sectorul construcțiilor:

• indemnizație pentru condiții meteorologice nefavorabile;
• indemnizație pentru mobilitate;
• plată suplimentară pentru execuția de lucrări speciale;
• indemnizație pentru uzura instrumentelor etc.

Detașarea pe termen lung

Comisia propune, de asemenea, ca lucrătorii detașați pentru o perioadă mai lungă de doi ani (detașări pe termen lung) să intre cel puțin sub incidența normelor obligatorii de protecție din legislația muncii a statului membru gazdă.

Această măsură se va aplica încă din prima zi, dacă se poate anticipa că lucrătorii vor fi detașați pentru mai mult de 24 luni. În toate celelalte cazuri, măsura se va aplica imediat ce durata detașării depășește 24 de luni.

Exemplu:

Lucrătorii detașați în Germania pentru mai mult de doi ani vor beneficia de normele din această țară cu privire la protecția împotriva concedierilor abuzive, chiar dacă legislația muncii din țara lor de origine nu prevede o astfel de protecție.

Convențiile colective de aplicare generală 

Comisia propune ca normele stabilite prin convenții colective de aplicare generală să devină obligatorii pentru lucrătorii detașați în toate sectoarele economice.

Lanțurile de subcontractare

În cadrul lanțurilor de subcontractare, statele membre vor avea opțiunea de a aplica, în cazul lucrătorilor detașați, aceleași norme privind salarizarea care sunt obligatorii pentru contractantul principal, chiar și în situația în care aceste norme rezultă din convenții colective fără aplicare generală.

Poziționarea statelor membre

Austria, Belgia, Franţa, Germania, Luxemburgul, Ţările de Jos şi Suedia (state gazdă cu număr mare de lucrători detașați din țări mai sărace)

Vor acceptarea principiului „remuneraţiei egale pentru aceeaşi muncă” și invocă două argumente:

• diferențele semnificative dintre salarii distorsionează condițiile de concurență echitabile între întreprinderi, subminând astfel buna funcționare a pieței unice
• dumpingul social provocat de lucrătorii detașați, mult mai ieftini decât cei locali (lucrătorii detașați câștigă cu până la 50 % mai puțin decât lucrătorii locali în anumite sectoare și state membre).

Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, Slovacia şi România (state furnizoare de lucrători detașați ieftini) se opun reformării sistemului și cer măcar un compromis, pentru excluderea sectorului transporturilor.

Polonia este cea mai interesată de obținerea acestor derogări, întrucât ar fi afectate aproximativ 30.000 de firme, cu un total de 300.000 de șoferi.

România: situația și poziția

Firmele din România aveau, în 2015, 46.871 lucrători detașați în diferite state UE, potrivit datelor Comisiei Europene.

Din acest total, cei mai mulți lucrau în construcții (40,7%), industrie (38,3%), servicii pentru afaceri (7,3%) și transporturi (5,5%).

Situația actuală din UE

În 2015, în UE existau 2,05 milioane de lucrători detașați, după o creștere accelerată, cu 41,3%, față de 2010.

Țările gazdă cu cei mai mulți lucrători detașați sunt Germania (28% din total – 420.000 persoane), Franța (11,9%) și Belgia (10,5%):

În clasamentul statelor furnizoare de lucrători detașați se remarcă Polonia (22,8% – peste 450.000 de persoane), Germania (11,7%) și Franța (6,9%):

Raportat însă la forța de muncă ocupată locală, Luxemburgul (cu o pondere de 9% a detașaților în total), Belgia (3,8%) și Austria (2,5%) sunt statele unde lucrătorii detașați înregistrează cele mai mari procente.

De ce impactul pe piața muncii va fi mic

Potrivit unei analize a think tank-ului Bruegel, impactul pe piața muncii va fi modest.

Argumentele principale:

Lucrătorii detașați reprezintă doar 0,9% din toți angajații existenți în UE 28, ceea ce înseamnă doar 0,2% în echivalent full-time. Durata medie pentru care lucrătorii sunt detașați și oferă servicii în altă țară este mai mică de patru luni. În medie, un lucrător este detașatde 1,9 ori pe an. Cele două milioane de lucrători detașați pe an reprezintă o mică fracție din întreaga mobilitate înregistrată în UE, unde există 11,3 milioane de europeni migranți de lungă durată într-un alt stat membru.

Estimările arată că impactul este cu atât mai mic, cu cât sunt mai scurte perioadele de detașare. În Germania, 4,5% din angajații din sectorul construcții sunt lucrători detașați, însă impactul este mai redus, deoarece 90% din aceștia sunt detașați pentru perioade de cel mult șase luni.

De asemenea, constată Bruegel, este falsă presupunerea că lucrătorii detașați provin în cea mai mare parte din state cu salarii mici. În realitatea, arată analiza, detașările dintr-o țară cu salarii mici într-una cu salarii mari reprezintă o treime, la fel ca și numărul celor detașați dintr-o țară cu salarii mari într-o altă țară cu salarii mari.

Cel mai sugestiv exemplu este cel al Franței, care dorește o formulare a directivei mai dură decât cea propusă de CE, unde numai 23% din lucrătorii detașați provin din state cu salarii mici, în timp ce 44% dintre detașații pe care-i adăpostește vin din țări cu remunerații ridicate. La fel în Belgia – 58% sunt cetîțeni ai unor state cu venituri mari: