Dosarul în care Mihai Lucan (foto), fostul șef al Institutului de Transplant Renal din Cluj, este acuzat deocamdată doar de delapidare, se rostogolește și dezvăluie modul discreționar în care a funcționat în România transplantul de organe – cu pacienți săraci uitați pe lista de așteptare fiindcă „somitățile” medicale care controlează sistemul au considerat că viața lor nu este la fel de prețioasă ca a altora.
Situația era intuită de ani de zile, dar primele informații certe despre haosul din sistem, haos ce a permis tratarea cu prioritate a pacienților bogați sau celebri, au apărut abia anul trecut, când fostul ministru al Sănătății Vlad Voiculescu a ordonat două controale pe acest subiect.
„Practic, știam de atunci că listele de așteptare (cu pacienți care așteptau să primească un organ sănătos – n. red.) nu sunt respectate, știam de atunci că mai mulți pacienți au avut de suferit specific, din cauza asta, știam de atunci că există decontări false, știam de atunci că banii merg către clinica privată Lukmed, în multe feluri.
Pe de o parte pacienții erau internați acolo, unde plăteau grosul, banii veneau pe de o parte de la pacienți, pe de altă parte, o bună parte din încăsările Lukmed vin de la stat, încasări care trebuiau să meargă de fapt la Institutul de stat, pe care domnul Lucan îl controla ca pe propria moșie”, a declarat pentru Europa FM, Vlad Voiculescu, referindu-se la detaliile din dosarul instrumentat de DIICOT.
Mecanismul creat de Mihai Lucan
Cum s-a ajuns ca Institutul de Transplant Renal din Cluj să devină propria moșie a lui Mihai Lucan, reiese din cazul instrumentat acum de procurorii DIICOT, dar și din dezvăluirile făcute de deputatul USR Emanuel Ungureanu:
- pe de o parte, a fost creat un canal prin care s-au scurs bani și pacienți spre clinica familiei Lucan, Lukmed. S-a ajuns până acolo încât un aparat medical performant (marca GALIL, proiectat sa fie utilizat în tratarea diferitelor forme de cancer prin crioterapia țesuturilor afectate) a fost cumpărat de Institut în 2007, dar a fost folosit mereu la Lukmed. Mai mult, statul a decontat și consumabilele necesare funcționării acesteia. Cu toate că totul era decontat de stat, a existat și o plată dublă, mult mai mare, pe care pacienții erau nevoiți să o deconteze la Lukmed. Datele apar în dosarul DIICOT, care a început ancheta cu deturnarea de fonduri.
- pe de altă parte, a existat o selecție a pacienților, în funcție de profitul pe care-l aduceau. Au beneficiat de prioritate două categorii de bolnavi: persoanele bogate (inclusiv din străinătate) și cei care nu plăteau, dar îi aduceau lui Mihai Lucan imagine (cazurile unor artiști celebri) sau protecție (procurori, polițiști etc).
Cine erau privilegiații și cine erau cei condamnați la moarte
„Sunt oameni de afaceri care au intrat în faţă, sunt politicieni care au făcut transplant cu prioritate şi care l-au sprijinit în momentele cheie, când erau probleme imediat era acoperit de această caracatiţă de tip mafiot (…)
Îmi amintesc foarte bine cum era vorba lui când venea câte un procuror sau un judecător. Stătea cu picioarele pe masă, încrucişate, şi îmi spunea: „Emanuel, la ce dracu îl folosim pe ăsta?!”
Veneau şi prima întrebare era: unde lucraţi, ce faceţi şi dacă erau posbilităţi imediat începea discuţia: ştiţi, statul român nu subvenţionează, nu ne merge aparatul, nu ne merge laserul, dar la privat, dacă doriţi…”, a relatat Emanuel Ungureanu, fost colaborator al lui Mihai Lucan, citat de Digi24.
Deputatul spune că a fost martor la moartea a 23 de copii cu insuficienţă renală cronică din cauza sistemului corupt de transplant.
Dacă nu ar fi existat protecția, neregulile de la Cluj ar fi fost stopate de câțiva ani. În 2013, Emanuel Ungureanu a făcut o sesizare penală la Parchetul de pe lângă tribunalul Cluj, după ce actorul Alexandru Arșinel a beneficiat de un transplant la trei zile după internarea în spital, deși în faa s-a pe listă se aflau multe alte persoane.
Rinichiul primit de Arșinel, acuza Ungureanu, ar fi trebuit transplantat unei tinere (Ana Maria Galben) din Prundul Bârgăului. Sărită din listă, tânără a fost operată ulterior în Spania.
Privilegiat, spun specialiștii, ar fi fost și cântărețul Victor Socaciu, care în 2009 a primit doi rinichi de la o fetiţă de 10 ani intrată în moarte cerebrală. A avut nevoie de doi rinichi, pentru că aceștia erau de copil iar el era adult.
La vremea respectivă, Socaciu era și deputat PSD.
Actualul manager al Institutului de Urologie şi Transplant Renal Cluj (ICUTR), Silviu Moga, a declarat pentru Adevărul că, acum, un asemenea transplant nu ar mai putea avea loc la Institut, pentru că „logic, de bun simţ şi conform criteriilor medicale un rinichi al unui copil de 10 ani ar avea cele mai mare şanse să funcţioneze la un alt copil de vârstă similară”.
În plus, a explicat Silviu Moga, dacă cei doi rinichi ar fi fost transplantați după criteriile normale, ar fi fost salvați doi copii, nu doar o persoană:
„Nu ştiu să vă zic, dacă Socaciu era pe listă sau nu, dar nu are importanţă. Aceasta e o formalitate care se putea trece face chiar în ziua transplantului. Problema este alta: criteriile de alocare a grefelor. Când apărea un donator cadavru noi primeam primele criterii: grupa sangvină, care era esenţială, apoi vârsta şi greutatea.
Pentru doi rinichi erau chemaţi 6 pacienţi din cei 5-600, care aveau aceeaşi grupă de sânge, pentru continuarea analizelor.
Mai puţin contau vârsta şi greutatea, cum a fost de exemplu în cazul lui Socaciu. Aceste aspecte sunt importante pentru că de exemplu, având o diferenţă de greutate de la 50 de kilograme cam cât are un copil, la circa 100 cât are un adult, ai nevoie de doi rinichi. În cazul Socaciu, aceşti doi rinichi puteau să salveze doi copii„, a mai spus Silviu Moga.
Cum ar fi trebuit făcută selecția
După plecarea lui Mihai Lucan de la Institutul din Cluj, noua conducere a introdus criterii clare de selectare a pacienților de pe listă, criterii care nu mai pot fi ocolite:
- se face tipizarea tuturor posibililor primitori, pentru a şti cam ce gene au
- când apare un donator, chemarea la analize a potențialor beneficiari ai rinichiului se face pe baza compatibilităţii HLA (cât de compatibil imunologic este donatorul cu primitorul), a grupei sangvine, vârstei, greutăţii
- contează de asemenea criteriul urgenţei în care se află pacienţii, vechimea de pe lista de transplant
- minorii au prioritate.
De asemenea, a explicat Silviu Moga, pentru Adevărul, acum se realizează procese verbale cu toate analizele şi cu declaraţiile pacienţilor, „pentru ca cel refuzat să poată vedea de ce a fost refuzat”.
„Înainte, erau trimişi la plimbare pur şi simplu”, a mai spus Moga.
Cum se făcea selecția în mandatul lui Mihai Lucan
„Problema era că cei șase pacienţi aleşi din circa 500 nu erau cei care se potriveau cel mai bine cu donatorul.
Au fost cazuri în care compatibilitatea imunologică era zero.
Toate controalele de la minister întrebau despre criteriile de selecţie a celor 6 pacienţi pentru că nu se putea justifica pe ce bază au fost chemaţi. De multe ori nu se chema pe bază de compatibilitate, nu erau chemaţi cei care corespundeau cel mai bine din punct de vedere urologic”, a mai explicat pentru Adevărul actualul manager al Institutului.
