cursdeguvernare.ro organizează, miercuri, 24 mai 2017, în parteneriat cu Asociația Română a Companiilor de Exploatare și Producție Petrolieră – ROPEPCA, cu România Durabilă și cu academia de studii economice București, conferința ”Cu strategia pe masă: România în ecuația energetică europeană și impactul asupra industriei. Politicile adecvate”. (Un link-AICI)
În context, esențial este să descriem baza de plecare a dezbaterilor, iar în acest sens vom publica o serie de materiale legate de principalele capitole ale acestei strategii.
Primul, descrie pe scurt scenariul optim de dezvoltare energetică.
În strategia lucrată de un grup impresionant de specialiști și pusă în dezbatere publică în noiembrie 2016, nouă sunt scenariile principale care compun Strategia Energetică.
Indiferent de scenariul care se va aplica în viitor, implementarea cu succes a Strategiei Energetice depinde de câțiva factori interni esențiali, egali ca importanță.
Condiții esențiale pentru implementare
În primul rând, în plan teoretic, un principiu important este emis chiar la începutul documentului: ”Realizarea obiectivelor strategice în orizontul anului 2030 presupune o ancorare riguroasă în realitatea sectorului energetic, cu o bună înțelegere a contextului internațional și a tendințelor de ordin tehnologic, economic și geopolitic.”
În al doilea rând, în funcție de scenariul de dezvoltare, efortul investițional de modernizare a sectorului energetic românesc necesită între 15 și 30 mld € până în 2030. În scenariul optim, prezentat mai jos, necesarul de investiții totale este estimat la circa 25 mld €.
În al treilea rând, un obiectiv de guvernanță este neutralitatea statului față de companiile din sectorul energetic, indiferent de acționariatul acestora. Coerența instituțională, dublată de competență profesională și transparență, trebuie să fie fundamentale.
În al patrulea rând, în special în sectorul hidrocarburilor, claritatea și stabilitatea fiscalității constituie un element esențial pentru realizarea investițiilor în marile proiecte, cu orizont de dezvoltare de ordinul deceniilor.
Viziunea europeană…
Strategia Energetică a României este construită, previzibil, pe baza politicilor europene în materie. În consecință, scenariul central propus de document ține cont de politicile care vizează atingerea țintelor UE pentru 2030.
Grupul care a lucrat strategia a luat în considerare ipoteza că Uniunea nu va impune ținte naționale obligatorii, dar per total în 2030 vor trebui atinse următoarele ținte:
- Reducerea cu 40% a emisiilor totale de gaze cu efect de seră până în 2030 față de 1990
- Reducere cu 43% a emisiilor în sectorul ETS (sistemul de tranzacționare a emisiilor de gaze cu efect de seră în UE) până în 2030 față de 2005
- Reducerea cu 30% a emisiilor non-ETS după 2005
- Reducerea cu 27% a consumului de energie primară, față de proiecția din cadrul scenariului de referință aferent modelului PRIMES 2007 al CE (suita de modele utilizate în modelarea cantitativă)
- Creșterea cu 27% a ponderii surselor regenerabile în consumul brut final de energie, la nivel european
- Reducerea cu 80% a emisiilor totale de gaze cu efect de seră până în 2050, comparativ cu 1990.
…și componenta românească
În aceste condiții, scenariul optim în cadrul căruia se va implementa Satrategia Energetică pleacă de la premisa că la nivel național nu vor fi implementate politici suplimentare după 2030, cu excepția reglementărilor și standardelor impuse la nivel coletiv în UE.
Cărbune- un nou grup la Rovinari
Pentru atingerea obiectivelor europene au în vedere că un nou grup cu parametri supra-critici de lignit, de 600 MW, este construit la Rovinari, operabil până în 2025.
Conform legislației UE, noua instalație trebuie să poată funcționa conectată la o capacitate de captare și stocare de carbon (CCS-ready). Se presupune că echipamentul de captare a carbonului (tehnologia post-combustie) este construit ulterior, permițând grupului să funcționeze ca o instalație completă de CSC începând cu 2035.
Scopul adăugării capacității CSC este acela de a menține rate ridicate de funcționare ale grupului, chiar atunci când prețurile cresc în sistemul european de tranzacționare a emisiilor de gaze cu efect de seră. Noul grup este menit să înlocuiască capacitatea vechilor unităților de lignit, aflate în proces de dezafectare.
Datelor estimate de dezafectare au fost furnizate de către Ministerul Energiei la nivelul fiecărui grup pe lignit și cărbune în parte, inclusiv numărul maxim de ore de funcționare rămase înainte de dezafectare.
Termo- sistemul moare dar nu se predă
Se presupune că, în scenariul optim, condițiile financiare din România permit o aliniere în preajma mediei de cost mediu ponderat al capitalului în UE pentru investiții în sistemul de alimentare centralizată cu energie termică în 2025.
În ceea ce privește termoficarea, se presupune că investiția în sistemul de alimentare centralizată cu energie termică permite o evoluție a utilizatorilor de termoficare centralizată aproapiată de Directiva privind Eficiența Energetică.
De asemenea, a fost verificat dacă investițiile în noi unități pe gaze naturale echipate cu tehnologie de cogenerare au o capacitate totală rezonabilă, așa cum este necesar pentru înlocuirea unităților vechi de gaz, care deservesc termoficarea orașelor.
Pentru aceasta, modelul presupune proiecte de investiții în centrale de cogenerare cu gaz de dimensiuni mici și mijlocii.
Acest lucru asigură că, deși modelul nu are nici o reprezentare spațială a locației, planul de investiții pentru centralele de cogenerare pe gaz este rezonabil, în concordanță cu cerințele de termoficare ale orașelor.
Gaze- miza ascunsă în Marea Neagră
Scenariul mai presupune că vor fi depuse eforturi pentru realizarea tuturor condițiilor necesare în vederea exploatării noilor câmpuri de gaze din Marea Neagră înainte de 2025.
Proiectul de la Tarnița rămâne în ceață
În cadrul analizei de senzitivitate, a fost verificat dacă capacitatea de pompaj totală și costurile, așa cum rezultă din proiecțiile scenariului optim, se potrivesc în totalitate (pe întreaga perioadă de proiecție), pentru capacitatea de pompare a proiectului Tarnița-Lăpușești, chiar dacă scenariul nu include în mod explicit acest proiect.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
1.In al cincelea rind, strategia energetica trebuie conexata cu un „proiect national de industrializare”, care va da indicii asupra necesarului de energie (pe grupe), putind fi apoi evaluate si realizate investitiile si mentenanta sistemelor energetice.De unde altfel, cele 25 – 30 de miliarde de Euro pentru realizarea strategiei energetice?
2.Investitiile energetice sint productive pe termen lung si foarte lung, iar evolutia „industriei si economiei (straine) din Romania” nu poate fi luata (pe aceste termene) ca baza/indiciu pentru stabilirea necesarului investitiilor, deoarece nu exista nici un control national asupra stabilitatii lor.Numai PROIECTUL DE INDUSTRIALIZARE a tarii poate constitui factor de „stabilizare” pentru „economia si industria straina”.Acest proiect va crea treptat si „economia si industria nationala” (azi inexistenta) – care va deveni baza durabila de realizare si mentenanta a domeniului energetic.
3.Daca strategia energetica este (potential) realizabila pe termen scurt (un an, doi) – industrializarea a carui avint devine semnificativ la cca. 2 ani de la implementarea proiectului – este factorul fundamental/cert de sustinere financiara si materiala a strategiei pe urmatorii ani.Odata pornit procesul de industrializare, acesta se autosustine dupa regula „bulgarelui de zapada”, astfel ca dupa 8 – 10 ani, Romania patrunde in zona normalitatii cu intreg domeniul energetic din tara.
4.Intrebarea (intrebarilor) este – daca conexarea celor doua „proiecte” nationale (fiindca si strategia energetica DEVINE astfel „proiect NATIONAL”) – incurca sau din contra simplifica abordarea si solutionarea celui energetic.Raspunsul trebuie sa plece de la „principiul” economic fundamental al structurilor sistemice (social-economice): orice proiect de dezvoltare economica si industriala este „motor de tractare si sustinere logistica, materiala, economica si financiara”, care da oricarui proiect pe domeniu directie corecta, logica tehnica si sustenabilitate generala.
5. Proiectul de industrializare exista, este operational, fiind deja oferit guvernului Gindeanu-Dragnea (in febr. 2017), care poate (usor) reveni la REFUZUL evaluarii si promovarii lui!