Diagnosticul sec pus în „State of Health in the EU”, România – Profilul Sănătății, apărut în noiembrie 2019 plasează țara noastră pe ultimul loc în Uniune ca nivel al cheltuielilor pentru sănătate, atât absolut, în termeni comparabili ( euro pps), cât și procentual, pe baza raportării la PIB.
„Cheltuielile pentru sănătate în România sunt cele mai scăzute din UE atât pe cap de locuitor (1 029 € – pps, adică ajustat cu nivelul prețurilor, pentru comparabilitate – , media UE fiind de 2 884 €), cât și ca procentaj din PIB (5 % față de 9,8 % în UE;
diminuate de la 5,2% în 2017 – n.r.).
Ponderea cheltuielilor pentru sănătate finanțate din bani publici (79,5 %) este în concordanță cu media UE (79,3 %). Deși plățile directe sunt în general scăzute, cu excepția cheltuielilor pentru medicamentele prescrise în cadrul asistenței medicale ambulatorii, plățile informale ( a se citi șpaga – n.r.) sunt deopotrivă substanțiale și răspândite.
În termeni absoluți, cheltuielile din toate sectoarele sunt scăzute, iar sistemul de sănătate este subfinanțat într-o măsură semnificativă.”
De reținut și antepenultimul loc deținut la speranța de viață (75,3 ani, de puțin peste Letonia 74,9 ani și Bulgaria – 74,8 ani), situată cu aproape șase ani sub media UE (80,9 ani). Diferența de gen între femei și bărbați este și ea semnificativ mai ridicată (7,4 ani) în raport cu situația din Uniune.
În fine, România figurează pe primul loc în UE la mortalitatea din cauze tratabile, cu 208 cazuri la 100.000 de locuitori, devansând în acest nedorit clasament Lituania (206), Letonia (203), Bulgaria (194) și Ungaria (176) și fiind cu mult peste media UE, de 93 de cazuri la 100 de mii de locuitori.
Ca să punem lucrurile în perspectivă, datele publicate de Comisia Europeană, corelate cu populația consemnată de Eurostat ( 19.587 mii persoane) înseamnă că pe parcursul unui an au decedat din cauze tratabile 40.741 de locuitori, adică o medie de 112 persoane pe zi. Iar asta fără pandemia Covid, care nu a făcut decât să reliefeze neajunsurile din sănătate.
Cum este rezumată situația din perspectiva experților internaționali
Iată cum este rezumată situația potrivit celui mai recent profil de țară, care reprezintă activitatea comună a OCDE și a European Observatory on Health Systems and Policies, în cooperare cu Comisia Europeană:
Eficiență – Ratele mortalității evitabile prin prevenție și ale mortalității prin cauze tratabile sunt printre cele mai ridicate din UE. Mortalitatea prematură ar putea fi redusă substanțial dacă ar exista politici de sănătate publică și de prevenție mai eficace, un rol consolidat al asistenței medicale primare, precum și un acces mai bun la servicii.
Accesibilitate – O proporție substanțială a populației raportează nevoi nesatisfăcute de asistență medicală; în plus, accesul la această asistență este marcat de discrepanțe regionale, etnice și de venit semnificative. Persoanele din zonele rurale, cele care provin din comunități marginalizate și grupurile cu nivel socioeconomic mai scăzut se confruntă cu obstacole mai mari în calea obținerii de asistență medicală.
Reziliență – Dependența excesivă și de lungă durată de serviciile spitalicești contribuie la crearea unui sistem de sănătate ineficient. Asistența medicală primară dispune de resurse insuficiente și este, în același timp, prea puțin utilizată, dar se încearcă realocarea de resurse către asistența medicală primară. Întrucât, în general, nu se efectuează o evaluare a performanței sistemului de sănătate, este dificil să se aducă îmbunătățiri.
De unde și afirmația răspicată a președintelui privind faptul că, odată cu terminarea crizei actuale, va trebui să trecem la o evaluare foarte serioasă a sistemului național de asigurare a sănătății. Și să luăm măsuri în consecință, pentru că, parafrazând o anumită zicere „dacă sănătate nu e, nimic nu e”.
Soluția care s-ar impune – creșterea puternică PE TERMEN LUNG a alocărilor bugetare
Ponderea de circa 5% din PIB s-a păstrat în 2019 și era prevăzută pentru 2020, potrivit datelor privind execuția bugetară și ponderii cheltuielilor publice pentru sănătate în PIB de aproximativ 80%. Concret, suma din bugetul Fondului Național unic de asigurări de sănătate a fost anul trecut de 41.804,4 milioane lei la un PIB de 1.053.884,8 milioane lei ( varianta provizorie 1). Ceea ce conduce la o alocare pentru sănătate pe 2019 preliminată la 570 euro pe locuitor sau 1.095 euro ajustat cu nivelul prețurilor.
Există, însă, o observație foarte importantă. Costul forței de muncă în domeniul sanitar rămâne încă relativ scăzut în context european, dar nivelul costurilor cu aparatura, medicamentele, dispozitivele și materialele necesare ( marea majoritate din import) este similar cu cel din Occident, ceea ce face ajustarea cu nivelul general al prețurilor puțin relevantă.
Practic, „manopera” este destul corect reflectată, dar lipsurile de pe partea materială sunt de fapt amplificate în raport cu statistica pe bază de paritate a puterilor de cumpărare. Ceea ce ar presupune alocări din PIB cu procentaje mult mai mari decât media UE, situată la 7%, pentru a avea acces la aceleași resurse de tratament.
Oricum, s-ar impune o prioritizare absolută pe termen lung a alocărilor pentru sănătate. Nu în ritmul de creștere economică (admițând că vom mai avea așa ceva în 2020, ceea ce e puțin probabil), cu păstrarea nivelui codaș european de 5%, ci undeva spre 10% din PIB, respectiv o dublare a alocărilor ( nu spre salarii, ci pentru spitale, aparatură, medicamente și materiale sanitare).
