Propunerile legislative ale Ministerului Justiţiei (MJ) de modificare a reglementărilor privind abaterile disciplinare şi organizarea Inspecţiei Judiciare, în eventualitatea în care vor fi adoptate în forma elaborată, vor aduc grave atingeri independenţei sistemului judiciar şi separaţiei puterilor în stat, consideră reprezentanţii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), Parchetului de pe lângă ÎCCJ (PÎCCJ) şi ai asociaţiilor magistraţilor într-un punct de vedere unitar emis luni, printr-un comunicat al CSM.
În cadrul unei dezbateri care a avut loc vineri, participanţii au analizat propunerile legislative ale Ministerului Justiţiei pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi a Legii 317/2004 privind CSM.
Ce reproşează magistraţii proiectului Ministerului Justiţiei
- Prin modificarea art. 44 alin. (3) şi (4) din Legea 317/2004, care propune ca titulari ai acţiunii disciplinare ministrul Justiţiei, preşedintele ÎCCJ şi procurorul general al PÎCCJ, se încalcă principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, întrucât un reprezentant al executivului ar deveni titular al acţiunii disciplinare împotriva unor magistraţi, în pofida faptului că nu există nicio altă situaţie în care unui membru ce reprezintă una din puterile constituţionale în stat i se recunoaşte prin lege prerogativa promovării acţiunii disciplinare împotriva unei persoane ce reprezintă o altă putere.
- Nu se justifică şi nu este oportună organizarea Inspecţiei Judiciare (din sbordinea CSM) ca autoritate autonomă cu personalitate juridică, având în vedere că rolul acesteia – de control asupra activităţii magistraţilor – face parte din activitatea mai amplă a Consiliului, în calitatea constituţională de garant al independenţei justiţiei.
- Proiectul MJ aduce atingere independenţei Justiţiei prin definirea relei credinţe şi a gravei neglijenţe – art. 99 lit. h) cumulat cu art. 991. O abatere judiciară poate sancţiona doar acele conduite care nu privesc actul de justiţie în sine, ci desfăşurarea activităţii proprii sistemului, exterioară judecăţii propriu-zise. Activitatea jurisdicţională, adică aplicarea normelor de drept material şi procesual este rezervată exclusiv actului de justiţie, hotărârile fiind supuse doar controlului judecătoresc prin sistemul căilor de atac, ordinare sau extraordinare.
- Verificarea aplicării legii de către judecător, pentru a se aprecia încălcarea normei de drept material ori procesual, presupune repunerea în discuţie a actului de judecată, de către o autoritate care nu este judiciară, cu consecinţa încălcării principiului independenţei judecătorului şi al autorităţii de lucru judecat.
Urmărește-ne pe Google News
