Cristian Grosu / Un Macron mai mic pentru 30 de luni: premierii celor 3 din România tuturor

Chiar ar trebui să avem emoții înainte de aflarea numelui viitorului premier – pentru că momentul nu e unul obișnuit.

Ba chiar e atât de neobișnuit, încât pretențiile minimale de la profilulul premierului ar putea fi, de-a binelea, spectaculoase.

Îniante de asta, să facem o observație – ar putea fi chiar punctul de referință al viitorului guvern :

eu, unul, în decembrie 2016, după configurarea majorității PSD-ALDE, mă așteptam să văd un super-premier al majorității de 68%, cu cei mai experți și experimentați miniștri pe portofolii, dublați de o falangă europeană de europarlamentari de stânga și consilieri mutați cu arme și bagaje la Bruxelles : de ce n-a făcut-o, atunci, cuplul Dragnea-Tăriceanu – știm acum.

Problema e că acum suntem într-o situație diferită, iar viitorul premier ar trebui să poarte pe umeri cele mai grele 30 de luni din istoria de după 89 : ar fi pentru prima dată când nu trag alții de noi să intrăm în NATO și UE și să ne accepte oricum – ci ar fi prima oară când vom primi exact cât putem dovedi că am făcut.

Ce ar însemna un asemenea premier și guvern :

Premierul și guvernul lui Iohannis

În mai puțin de o lună, Klaus Iohannis a vorbit face to face cu cei mai importanți 3 lideri ai lumii din care facem parte.

Să nu ne închipuim că el i-a sunat pe cei 3. Iar asta înseamnă că președintele nostru e, acum, omul cel mai informat din România în ceea ce privește ce va urma și în Europa și în NATO, și cum va arăta reforma UE și care-s școlile de gândire privind securitatea între lumea occidentală și Rusia.

Noul premier și noul guvern ar trebui să fie partenerii și executanții rapizi ai deciziilor foarte rapide de care Europa va lua act în prima săptămână din octombrie, odată cu validarea alegerilor din Germania. Și, de asemenea, creatorii instrumentelor de lucru cu care să se arunce la treabă :

1), E nevoie de un premier puternic, dezinhibat și cu caracter, cu viziune și foarte credibil și predictibil în exterior.

Va fi nevoie să garanteze în executiv aplicarea poziționării în favoarea României a discuțiilor – și așa complicate, cețoase și – din lipsa explicabilă de informații curente și fluiditatea situațiilor din lunile următoare – directe și dure.

2), E nevoie de un premier și un guvern sprijinți de o majoritate solidă :

va fi nevoie cam de doi ani și jumătate până când așa numita ”Carte albă” prezentată de Juncker își va confirma sau nu fezabilitatea :

doi ani și jumătate în care se vor face reglaje continue, se va negocia permanent, se vor calibra armele, se va regla tirul, țintele economice și sociale se vor afla în permanentă mișcare. La care se adaugă: poate ne pică și nouă o agenție – ceva din Brexit, o pregătire de țară matură pentru președinția UE din 2019, pornirea procedurilor și indicatorilor de aderare la euro etc.

Or noi suntem îndreptățiți să sperăm să avem un guvern continuu care să stea cu ochii pe această situație, și nu pe coteriile interne, populismele tenace și toți neaveniții cărora să nu le vină să creadă că sunt propuși miniștri.

3), E nevoie de un premier care să-și asume riscuri calculate și care să aducă sub control orice situație care derapează :

-, marile decizii se vor lua în și pentru zona euro – va fi nevoie să decidem scurtarea perioadei în care să aderăm la moneda euro : iar baza nu va fi una economică – pentru că ne-am îngrijit să rămânem departe de media europeană, ci una politică.

Pe cea economică o să ne trebuiească să o administrăm cu riscuri, cu reunțarea la aventurile economice din anii electorali, cu ochii la convergența reală și creșterea sustenabilă. Pe cea politică va trebui să ne-o conservăm profitând de problemele de acest gen pe care le au Ungaria și Polonia – care, din punct de vedere economic, ar putea intra foarte repede la masa deciziilor.

4),E nevoie de un premier și un guvern care să reorienteze România spre investiții – proiecte serioase, cu grad de multiplicare, care să ne salveze PIB-ul potențial aflat în cădere : dar din resetarea sistemului, din modificarea rapidă (abia aici Ordonanțe de Urgență, că abia asta-i urgența) a legislației – nu din vorbe, broșuri de guvernare sau campanie :

infrastructură, nu ”cel mai frumos balcon”, deblocarea sistemului de educație către ciclul economic în care vom intra în 5-6 ani, nu ”bacalaureat de rangul 2-3”, facilități pentru atragerea activităților productive, nu impozite zero la cine se nimerește, deblocarea instrumentelor de atragere a banilor europeni, nu distorsiuni ale traseelor banilor care, dacă nu ajung la cine trebuie, atunci nu are rost să mai ajungă.

5),E nevoie de un premier orientat corect în spațiu – să nu confunde, de exemplu punctele cardinale – care să-și asume chestiunea spionasă a aplicării Strategiei energetice chiar împotriva direcțiilor ostile României care colcăie prin Comisiile de specialitate din Parlament.

Energia e o veritabilă armă pentru un stat cu poziția României, iar acum aflăm că mai avem un glonț pe țeavă. Primul glonț l-am tras pentru comisioanele negociatorilor. Măcar cu ăsta să nimerim ținta potrivită în direcția potrivită.

*,
E nevoie, adică, de-un ”mic Macron” : un premier cu proiecte atât de coerente și de puternice, încât să fie susținute de parlamentari din toate ungherele politice ale Parlamentului :
Corina Crețu, Dacian Cioloș, Sorin Moisă, Sigfried Mureșan – de-acolo.
Sau, din interior – o personalitate în zona economiei, (orientat spre economia de piață – e foarte important lucrul ăsta) pentru care poziția de premier să nu însemne și tentația de-a-și produce voturi sau de-a-și adjudeca grupuri de partid.

Iar majoritatea să se îngrijească să susțină politic un astfel de om și să-și garanteze sprijinul în momentele dificile care nu vor lipsi.

Problema e, însă,în acest moment că ceea ce vedem ca majoritate e cuplul Dragnea-Tăriceanu. Adică Dragnea :

Premierul și guvernul lui Liviu Dragnea

Aici începe problema, că majoritatea e dl. Liviu Dragnea. Și o alta, care e un corolar al primeia :

Premierul cu care dl. Dragnea va merge la Cotroceni și poate și în Parlament va defila cu un program de guvernare (unul nou – că e vorba de alt guvern) făcut tot de dl. Darius Vâlcov.

Așadar :

a), Din ce am văzut în ultimele 6 luni – politic, social, pe justiție, în economie, pe bugete, pe investiții și pe upgradare socială – e greu de găsit un premier care să fie și ”omul momentului” pentru România, și depanatorul prejudiciilor produse de ultimele 6 luni în tabăra dlui. Dragnea, și rezolvatorul datoriilor către prietenii locali după campania electorală (acest proces durează, îndeobște, cam 2 ani) .

b),Și să și vorbească engleza mai bine decât dna. Olguța Vasilescu – măcar cât pentru o vizită la bulgari.

c), În plus, situația judiciară a dlui. Dragnea încă nu a căpătat o rezolvare – nu s-a pus prag de peste 20.000 de euro la abuz, nu s-a votat gratierea pedepselor care să-l exonereze de condamnarea veche și astfel să-i permită să mai fie vreodată premier.

Aici trebuie remarcat că tentația dlui. Dragnea de a nu renunța la această prioritate e foarte mare și, într-o destul de mare msură, explicabilă : proaspetele decizii neconstituționale ale Curții Constituționale (pe mine nu mă poate Curtea cenzura, cum a făcut cu judecătorul care a avut poziție divergentă și i-au șters de pe site-ul CCR argumentele) l-au adus la un pas de dezideratul pentru care timp de 6 luni a întors România pe dos. E greu de crezut că va renunța tocmai acum când a plătit deja un preț politic.

Singura sa șansă e fie să meargă pe un guvern ”gri” – chestiunea judiciară să fie pe planul 2, dar bifată cu makerul, – fie, cine știe, să renunțe la controlul total și să negocieze sprijin politic pentru un premier care să nu fie de-al său, la schimb cu ”mica lui problemă”.

d), Cele 2 mari probleme ale unui premier impus de dl. Dragnea țin de bani – iar asta ar fi o adevărată cascadorie financiar-bugetară :

-, cum poate fi împărțit un buget sleit de măsurile fiscale din ultimii 2 ani, astfel încât să fie bani și pentru investiții și pentru ”programul de guvernare” ?

O știre demnă de tot interesul (și de rău augur) este că Darius Vâlcov, cel care a creat halucinantul program de guvernare cu care s-au câștigat alegerile, nu mai stă acasă, unde lucra în liniștea minții domniei sale : acum e angajat la Parlament la grupul PSD, ca expert. Firește, tot el, cu aceeași minte, mentalitate și pândit de aceleași pericole, va face și programul revizuit, cu care noul premier va merge la votul Legislativului.

-, Cum poate fi împărțit uriașul buget (30 de miliarde) de la ministerul Dezvoltării și în funcție de interesele de dezvoltare ale României, și în funcție de lista baronilor care asigură coeziunea în partid a grupului?

*,
Ideea – în cazul unei majorități impuse de dl. Dragnea – în cel mai fericit caz de implementare a ei – ar putea prevedea, însă, o combinație între un fost ministru pe o poziție cheie într-un guvern PSD, cu o imagine de ”experimentat” și la curent cu problemele țării, care să păstorească un nucleu de miniștri docili din cabinetul Grindeanu. (Docili față de Liviu Dragnea). Iar la ministerele strategice – oameni care știu ce au de făcut și să primească de la partid un telefon.

În orice caz, dacă varianta propusă de Liviu Dragnea se va potrivi cu varianta girată de Cotroceni și trecută de parlament, aceasta va un compromis între ”jupânul PSD” și cei care umblă ca cu oăuăle cu măsurile la care tocmai se angajează România.

Ce să mai spunem – de dragul spectaculozității, chiar și Dl. Tăriceanu ar putea spera la portofiliul de premier – într-o formulă care ar crea cea mai bună ceață de vacanță : în definitiv, a ieșit și el, în 01 ianuarie 2017, la focul de artificii alături de vreo doi funcționari europeni (pe ceilalți ii confiscase Traian Băsescu, cu ajutorul lui MRU).

Și premierul nostru

Bineînțeles că pe noi nu ne întreabă nimeni nimic :

au guvern penalii, au guvern bugetarii, au guvern pensionarii speciali, au guvern firmele PSD-ALDE, au guvern – și de lucru și contracte mănoase – cei care lucrează pe toate palierele la spionasa problemă a cuplului Dragnea – Tăriceanu.

Dar dacă ne-ar întreba cineva și pe noi, i-am spune că premierul nostru ar trebui să :

a), Să fie un expert articulat, care să știe mai multe decât știm noi (chiar: s-a întrebat oare, vreunul din votanții destupați, de câte ori e premierul de la un anumit moment mai obtuz, mai lipsit de caracter, mai lipsit de viziune și mai prost decât el?), capabil să coaguleze în jurul proiectelor României din această perioadă o majoritate transpartinică. Susținere pe care să o poată negocia cu liderii politici de orice fel.

b),Să aibă un plan coerent pe care să-l poată pune înaintea oricăror interese de grup. Ceva de genul: ”Hai ca măcar 30 de luni să facem exact așa cum trebuie – cum n-am făcut 30 de ani” – să stabilim prioritățile măcar cu conștiența și chibzuiala cu care le stabilește fiecare la el acasă.

c),Dincolo de expert, politician, analist – guru de orice fel, etc – să fie un om credibil și de luat în serios oriunde merge și ori de câte ori deschide gura.

*,

Știu că e, poate, cam mult, dar asta nu ar fi neapărat stuația ideală: ar fi minimumul la care am putea totuși spera. Deși ar trebui să avem pretenții chiar și la stuatia ideală – momentul prin care trecem e unui ideal de-a reintra în cărți : în Europa, dar și de-a intra în propriile noastre cărți.

Credem că e o prostie – vânturată prin multe locuri în aceste zile – cu forțarea alegerilor anticipate : indiferent dacă Klaus Iohannis va numi pe cineva de la PSD-ALDE, sau va ieși cu o mișcare surprinzătoare, susținută, la un moment dat de o majoritate parlamentară la fel de surprinzătoare,

Ideea principală e păstrarea unei stabilități guvernamentale – pe baza căreia să fie abordate chestiunile enumerate mai sus – liniștea aia de care are nevoie fiecare ca să-și vadă de treabă.

Dar până și cu linștea asta e-o chestie – sunt și aici cel puțin 2 scoli de gândire :

una e liniștea României – discutabilă mereu, și alta a președintelui României – foarte previzibilă în cele mai multe cazuri. Cred că din combinația asta s-a și născut bancul ăla : nu poți să fii și cu vacanța-n Florida , și cu echilibrul în stat.