Cristian Grosu / Nu fiți proști: Capcana în care o clasă politică perversă ține capitalul autohton și cel străin. Niște exemple

Nu obișnuiesc să țin legătura cu reprezentanții mafiei care a decapitalizat România nici în cazul că unii din aceștia mi-au fost, de-a lungul a 24 de ani, surse.

În baza acestui fapt, privesc cu admirație și cu determinarea de-a ajuta cum pot și ori de câte ori pot, antreprenorii români care au reușit să rămână în picioare în ciuda mediului ostil în care au evoluat și au reușit să crească. În treacăt fie spus : au reușit să crească și să se consolideze cei care au înțeles – fără dușmănie și fără resentimente – ceea ce li se întâmplă.

Azi vom aborda chestiunea stringentă a capitalului autohton și a celui străin, din 3 perspective :

• 1-,Problema (și percepția ei) a capitalului străin
• 2-,Problema (și percepția ei) a capitalului autohton
• 3-, Capitalul României și soluția de a-l mobiliza

De fapt, sunt 4 abordări : așa că vom începe cu abordarea de grad zero  : modul cum clasa politică (fără nicio deosebire între stânga și dreapta) aplică o poziționare perversă din care numai ea are de câștigat. De pierdut au ”capitaliștii” (autohtoni sau străini) și, mai ales, Economia României .

(Nu mă pot abține : oare ce se va întâmpla în ziua în care și capitalul autohton și cel străin vor pricepe, în sfârșit, că sunt, de fapt, în aceeași oală ?)

Așadar :

0) : Dl. Liviu Dragnea – premierul de facto al României și regele deciziilor parlamentare privind politicile de orice fel – ține tirul declarațiilor și populismelor pe capitalul extern.

Liviu Dragnea nu e singurul – au făcut-o toți, ultimul fusese Victor Ponta (guvernul Cioloș a avut o atitudine echilibrată, pentru că ei nu aveau de câștigat alegeri pe baza slăbiciunilor și a lipsei de înțelegere a votanților), de la Dl.Văcăroiu încoace : ”Nu ne vindem țara” era NU un principiu economic (deși ATENȚIE ! – ar fi putut fi), ci unul de emulație politică : Nu noi ne-am vândut-o, ci au vândut-o EI, pe comisioane cu atât mai mari, cu cât strada striga mai abitir că Nu ne-o vindem.

Problema e următoarea : actuala majoritate parlamentară, în loc să ridice și să rezolve problema discriminărilor dintre capitalul străin și cel autohton, redezgroapă – exact cum a făcut-o vreme de 27 de ani – forma rudimentară de segregare a problemei capitalului și o folosește în scop politic în detrimentul Economiei și Dezvoltării României.

Ecuația e perversă : Fiecare din cele două feluri de capital primește de la clasa politică ceva în schimbul a altceva. Și iată despre ce vorbim – intrăm în miezul chestiunii :

1-) Capitalul străin : Mereu înjurat, dar mereu pozitiv discriminat

Insist să nu fiu prea precis, pentru că asta ar devia relevanța de la cursul ei firesc :

Capitalul străin are, la această oră, circa 50-55% din cifra de afaceri din economie.

Cu acești bani, el produce cam un sfert din profitul impozabil în România. Restul sunt ”prețuri de transfer” – scoaterea profitului peste granițe – într-un cuvânt, întoarcerea banilor la locul de unde au provenit – Un LINK AICI.

Atenție : Trei sferturi din profitul impozabil e făcut de companiile cu capital autohton, deși atenția politnicilor (de toate partidele) e setată pe capitalul extern. La fel stau lucrurile și cu locurile de muncă.

Perversitatea politnicilor ( de toate partidele) constă în :

a-, aproape toate ajutoarele de stat pentru dezvoltare și investiții merg către companii cu capital străin

b-, politicile guvernelor – CLAMATE a fi fost luate în beneficiul ”românilor” favorizează, la final, capitalul străin :

un exemplu excepțional : scăderea TVA din ultimii ani, de la cel general la cel pentru alimente, a favorizat marii retaileri străini, care dețin cam 70% din retail – căci TVA-ul n-a coborât până la nivelul producției autohtone , ci a fost împărțit între retaileri și numeroasele straturi de distribuitori :

în timp ce dl. Victor Ponta (în calitate de politician) clama reducerea taxelor ”pentru români”, el favoriza de fapt retailul, despre care nu avea cum să nu știe că deține aproape 3 sferturi din piața românească.

E ceea ce se străduia Mugur Isărescu să ne explice : Atenție, facem locuri de muncă în Polonia, Ungaria, Cehia. Dar nu-l ascultau nici PSD, nici PNL (care are, de sub cearșaful Dnei. Alina Gorghiu) interese personale de apărat, și nu interese economice.

c-, abuzurile împotriva capitalului străin sunt sancționate de ambasade, care intervin, cer lămuriri, forțează facilități : când Angela Merkel s-a întâlnit cu Emil Boc, solicitarea a fost clară și de bun simț : plătiți arieratele, companiile germane au bani de încasat.

d-,Abilitatea de-a veni cu piețe pentru export și cu tehnologie (fie ea și de mâna a doua) a mai produs o discriminare :

ajutoarele de stat pentru dezvoltare acordate – nu-i așa ? – de către stat. În care, dintr-o listă de 100 de ”ajutați” , doar câțiva erau cu capital autohton – cursdeguvernare.ro a scris despre asta AICI LINK.

e-, Capitalul străin, stă, așadar, așa :

• -, ajutoare de stat
• -, protecție din partea ambasadelor împotriva abuzurilor statului român
• -, ”șmen” la calculul prețurilor de transfer
• -, politici economice care, deși sunt invocate pentru bunăstarea generală, sunt, de fapt favorizări pentru companii

și MARELE dezavantaj :

• -, înjurături cât cuprinde împotriva străinilor

-, presiuni pentru aceste politici , care merg până la stabilirea unor scheme de finanțare a politicii din România

Un exemplu : când Schweighoffer  – Holzindustrie (legături cu stânga austriacă) a pus umărul la întâlnirea dintre Liviu Dragnea și stângiștii de la Viena – nimeni nu s-a mai gândit la partea economică : ea urma să vină de la sine cu 2 componente : înjurăturile din spațiul public + trecerea problemei lemnului ”la negru” în spatele opoziției (a lui Klaus Iohannis – în speță) :

f-, Clasa politică în integralitatea ei s-a șters pe bocanci cu capitalul străin, în schimbul facilităților financiare pe care le-a acordat acestor companii.

g-, și, DA : comisioanele luate de clasa politică românească la privatizări și la intrarea în economia românească a acestor companii au fost, uneori, mai mari decât făceau activele puse la dispoziție pentru investiții – asta e structura mafiotă, foarte românească, de care vorbeam mai sus : de fapt, o structură foarte politică.

(Tot aici – o discuție chiar în această dimineață, cu un specialist în ”economia reală” : cât plătește șpagă o companie cu capital străin în petrol, ca să-și deschidă noi benzinării în România… )

Și o ultimă NOTĂ aici: Să ne închipuim că ce am scris eu mai sus în 2000 de semne, a ajuns, în ultimii 25 de ani în cancelariile guvernelor europene rezumat în 500 de semne…).

f-, Un lucru cert : companiile străine, în ciuda profitului diminuat, vin cu piață preexistentă, asigură exporturile care ne țin leul în echilibru, vin cu ceva tehnologie/productivitate și know-how, și au un rol ESENȚIAL în echilibrul macro al României : fără ei am fi morți. MORȚI ! Am fi într-o situație mai disperată decât cea a Greciei.

2- Capitalul autohton : Mângâiat pe creștet, dar folosit, uzat, abuzat și negativ discriminat : și în aceeași oală cu capitalul străin aruncat

Aici problema e chiar complexă și asta și ține România jos :

a-, Capitalul autohton Nu beneficiază de marile alocări drept ajutor de stat pentru investiții de termen lung. Așa cum am scris mai sus, sutele de milioane de euro care ajung la marii investitori externi sunt gândite să ocolească aportul local la economie.

b-,când e vorba de contractele publice, marile contracte se duc către zonele controlate de Servicii – adică cele strategice : IT, industrie prelucrătoare, marele comerț cu produse agricole și cereale, studiile de fezabilitate pentru orice porcărie.

c-,Când e vorba de strâns buget, ANAF Nu năvălește pe dosarele prețurilor de transfer de la multinaționale : merge și strânge cu ușa și abuzează și stoarce ultimul bănuț de la antreprenorul local : e mic, vulnerabil, pentru el nu sună nicio ambasadă, dacă moare nu află nimeni – ba chiar criminalul primește primă și avansare (un LINK AICI).

d-,cu rare excepții, ”capitalul autohton” e ”flexibil” : el cotizeză nu la nivel central – ca multinaționalele – ci la nivel local – acolo unde presiunile politicului sunt consistente :

• -, o finanțare de campanie electorală
• -, o presiune ca antreprenorul să-și adjudece – pe banii lui, firește! – un loc în Parlament sau să-și țină pe lângă casă 2-3 parlamentari ”produși” pe banii lui
• -,o concurență ostilă strecurată de decident în lumina ”necesității de-a atrage capital străin” – am văzut asta la Ploiești, unde o companie cu capital străin și-a putut permite să ia salariații uneia cu capital românesc tocmai pentru că primise un ajutor financiar de la statul român…

Atenție : toate astea sunt făcute Nu de ”străini” : sunt făcute de români sadea – decidenți politici, administrativi sau chiar manageri români de multinaționale – astfel încât nimeni nu se poate plânge că ”străinii” ne fac și ne dreg… .

e-, Ei bine :

Pentru toate astea, capitalul autohton primește, la schimb, mângâieri pe creștet, discursul violent anti-capital străin al politicienilor și metaforele pro-româniste pe care decidentul român le reîncălzește atunci când e în dificultate și le aruncă în piață pentru a ține lumea încălzită. Mai grav e, însă, când le aruncă în economie : acolo unde statisticile arată că companiile românești și străine se ocolesc, că nu găsesc o cale de dialog, că se evită și, uneori, chiar se disprețuiesc reciproc.

De fapt, asta e problema și succesul politicii economice românești – făcute nu pentru economie (economie!), ci pentru triumful conjunctural al unor incompetenți politic :

3- Capitalul României (stop: nu ”României”, ci ”din România”) și soluția de a-l mobiliza :

Niște ”adevăruri” (verificabile!) la zi :

a-, la această oră, cea mai mare parte a capitalului privat al României e în străinătate :

comisioanele de la privatizări, cele de la contractele de miliarde de euro cu statul român și cele de la  dezvoltarea efectivă a României au fost scoase către conturi din afară.

Atunci când Gabriel Biriș a încercat să configureze o lege a amnistiei fiscale – care urmărea reîntoarcerea banilor românești în economia românească – propunerea a fost spulberată instantaneu (două LINKURI lămuritoare AICI și, explicat, AICI).

b-, Orice politician cu mintea întreagă ar trebui să caute formula de decizie politică de a reintegra în România PIB-urile scoase ”afară” (de sistemul mafiot de care făceam vorbire în primele rânduri), ca urmare a privatizărilor și comisionărilor de tot felul din ultimii 25 de ani : acolo sunt banii autohtoni, acolo sunt BANII. sau, dacă nu reușim să-i aducem de acolo, să-i căutăm la ”străini”.

c-, Structura de decizie politică din România crează și apoi întreține tensiunea dintre capitalul străin și cel autohton : pe unii îi înjură la schimb cu facilitățile financiare acordate, pe alții îi laudă în timp ce-i jefuiește.

d-, Capitalul străin și cel autohton sunt absolut complementare – niciunii n-ar putea trăi fără ceilalți : capitalul străin susține balanța comercială și asigură un număr de job-uri bine plătite , capitalul autohton conferă stabilitate (STABILITATE!) și dezvoltare economiei, fără de care primii n-ar putea opera.

e-, capitalul autohton e discriminat, pentru că decidentul politic Nu e în stare să creeze și să gestioneze o economie dacă nu o spoliază și nu și-o subordonează.

f-, Decidentul politic crează permanent – și, când nu reușește, legiferează, ca să nu existe îndoială – tensiune între cele 2 entități care ar trebui să coopereze : și, de fapt, de-aici pornesc multe din aventurile pe care le vedem la televizor.

Un exemplu : Prețurile la jumătate oferite de companiile de IT din străinătate pentru digitalizarea României se izbesc de interesele Serviciilor în aceeași zonă de interes economic – de la Ghiță și UTI, la Microsoft și alți jucători economici – iată ce-a ieșit …

g-, capitalul străin și cel autohton se află în exact aceeași oală :

• -NU tu infrastructură
• -NU tu legislație previzibilă
• -NU tu forță de muncă adecvat calificată
• -NU tu independență față de această administrație profund și permanent coruptă – în care o multinațională dă mită pentru a-și deschide o benzinărie, iar o covrigărie din Mizil dă mită ca să i se dea voie să funcționeze.

g-, capitalul autohton și cel străin au o singură șansă : să coopereze – mai ales că în majoritatea cazurilor managerii unora și altora sunt români care știu cum stă (că de mers nu prea merge) treaba în România :

• -, când o companie privată română s-a izbit de abuzurile Fiscului, n-ar fi reușit să-și obțină dreptatea decât cu aportul și implicarea companiilor străine afectate de aceleași abuzuri.
• -, când o companie cu capital străin s-a izbit de impredictibilitatea fiscalității (v. ”taxa pe stâlp”) n-ar fi reușit să se facă auzită fără companiile cu capital românesc exasperate și date peste cap de o măsură atât de violentă și impredictibilă a guvernului Ponta.

Altfel, decidentul politic român (de stânga sau de dreapta – de fapt, așa se poreclesc ei între ei că-s de stânga sau de dreapta) ”le-o va trage la toți” :

• -Când va torpila capitalul autohton, va fi în asentimentul celui străin : bine le face,. că numai noi știm (”de fapt, ”chiar și noi știm”) cum s-au ”privatizat”.
• -Când va torpila capitalul extern, va fi în asentimentul ”autohtonilor”: bine le face, că își scot profiturile și lasă aici doar salariile și niște tehnologie pe care oricum nu o înțelegem și care oricum scad locurile de muncă.

*

Doamnelor, Domnilor – surori și frați întru trăirea pe frumoasele plaiuri ale mioriței :
n-ar fi mai productiv să ignorăm discursurile și măsurile politicienilor care iau și de la vii și de la morți, și de la străin și de la român, și de la văduvă și de la orfan, și de la stânga și de la dreapta – și să găsim o cale de-a comunica ”pe direct” ? În final – ceea ce nu au habar politicienii care ne folosesc voturile și banii – ”is just business” ! Politicianul român va muta mereu tensiunea sănătoasă din economie dincolo de concurența sănătoasă a economiei de piață : trebuie să-i iasă și lui mereu ”ceva”.

Eu zic să nu ne luăm după el…