Textul de mai jos este editorialul CRONICILOR Curs de guvernare (publicație exclusiv print) nr. 97.
Ce sunt CRONICILE – un LINK informativ AICI.
Nr. 97 (al patrulea) din CRONICI – cu un hint la sumar – un LINK AICI – și mod de achiziție.
(CRONICILE – un ghid de navigare prin istoria vremii tale)
(Redacția)
***
Intrarea în forță pe scena politică a mișcării politice Renew Europe – configurată în jurul partidului Macronist En Marche – e un moment istoric de inflexiune, așa cum au fost mereu momentele în care societatea, buimacă, s-a întors, tușind, pe partea cealaltă.
Nu cunoaștem, acum, nici harta după care Europa va evolua ideologic și nici ce influență va avea, la nivel global, un atare precipitat în creuzetul politic al tărâmului pe care s-a elaborat – vreme de sute de ani – democrația.
Numai istoria ne poate explica ce face – și o va face ca întotdeauna: cu efect întârziat pentru că n-a auzit-o nimeni la timp, iar traducătorii ei s-au născut post factum.
Cert este că în familia Occidentală s-a căscat o falie – și e de presupus că ea se va lărgi și adânci între ”conservatorismul” lui Trump, cu un probabil al doilea mandat, și ”progresismul” european (care e o mișcare de stânga avansată) care se extinde sistematic prin toți adepții antisistem. Am folosit ghilimelele pentru că și într-un caz și în celălalt avem de-a face cu două caricaturi de ideologii, și nu cu ideologii veritabile: ambele ignoră natura umană și demnitatea individului – deși amândouă se revendică de la ele.
Natura umană: ceea ce numim azi stânga și dreapta s-au născut natural, din necesitate, seara, în jurul focului. Când cei care fuseseră la cules, la scormonit după rădăcini sau la alergat după cerb, dezbăteau și decideau cum să distribuie ce s-a adunat peste zi. Acolo suntem și azi, pentru că problema n-a fost rezolvată niciodată.
Or, în lumea post-ideologică în care am intrat, evacuarea individului în numele colectivității (pe de o parte), sau idolatrizarea individului în detrimentul comunității (de cealaltă parte) riscă fie să se răzbune, fie să nască monștri.
Să mai spunem un lucru: atât ”conservatorismul” rudimentar pe care-l reînvie Trump, cât și ”progresismul” , NU sunt conflicte veritabile nici între ”clase sociale”, și cu atât mai puțin între generații (millenials, Y, Z, W, Ț, Â etc, etc). Ci sunt compulsii ale unei societăți intrate în fibrilația globalizării și care încearcă să rămână în acord cu ea însăși și cu natura umană.
Apropo, o intrebare concretă și practică: oare între două triburi vecine, distribuția a ce s-a adunat peste zi (după ce unii au scormonit după rădăcini și alții au alergat după cerb) avea aceleași reguli?
Și istoria cea mare, și istoria cea mică – asta de-aici, a triburilor de la gurile Dunării – urmează să ne deslușească niște dileme. Să expunem două.
1, Scăderea stângii tradiționale (ne referim la variile forme ale social-democratiilor europene) în fața stângii progresiste:
în brațele cui va împinge păturile de jos ale societăților – cele formate din defavorizați veritabili, din inși supuși inechităților de orice fel, din cei pentru care munca serioasă și oficială nu e de-ajuns pentru ieșirea din sărăcie?
E o intrebare validă tocmai pentru că retorica noii stângi – aglomerată de cele mai noi fetișuri sociale cum sunt protejarea climei, discriminările pozitive de orice fel, împingerea până la caricatură a corectitudinii politice, drepturile minorităților sexuale, încurajarea migrației etc, adică probleme reale, dar deformate de proasta utilizare a conceptelor lor – nu-i pomenește pe cei care, după focul de seară, pleacă la culcare flămânzi.
De partea cealaltă: conservatorismul brutal, rudimentar și tribalist promovat de Trump – în brațele cui va împinge o clasă de mijloc strivită de polarizarea socială tot mai violentă, în fața căreia și cei mai versați antreprenori și manageri ai marilor corporații au ajuns să-și formuleze public dilemele față de funcționalitatea aparatului social?
E o întrebare validă tocmai pentru că nu poți crea o societate de oameni cu adevărat liberi, dacă ei sunt compromiși social.
2, A doua dilemă se referă la ”macronismul” românesc – mișcarea politică cu mari șanse de-a câștiga alegerile de anul viitor. Mișcare necesară tocmai pentru forța cu care constrânge vechea și realmente retrograda clasă politică de tranziție să evacueze scena.
Aici apare, însă problema: Alianța 2020 trebuie să se cearnă urgent din punct de vedere ideologic – altfel rămâne o periculoasă oaste de strânsură.
De ce ”periculoasă”: orice dilemă care ține de natura umană o va dezbina – ceea ce nu-i o joacă pentru țara în care ajungi la putere.
De ce ”de strânsură”: pare mai degrabă un ”sistem antisistem”, decât o adunare de oameni adunați pe baza criteriului de înțelegere a ceea ce se întâmplă.
*
Suntem martorii primului pas – azi, vara lui 2019. Până când istoria ne va povesti, râzând, ce urmează să se petreacă, să recitim ultimele 3 pagini din ”Trădarea Cărturarilor” a lui Julien Benda.
***
Ce sunt CRONICILE – un LINK informativ AICI.
Nr. 97 (al patrulea) din CRONICI – cu un hint la sumar – un LINK AICI – și mod de achiziție.
(Redacția)
Urmărește-ne pe Google News
