luni

15 aprilie, 2024

27 martie, 2023

blue air

Moto: ”Generalii mei, în temeinica lor prostie, veneau și-mi spuneau: <Majestate, oamenii nu mai vor să lupte>. Iar eu în sinea mea mă gândeam: <adică nu mai vor să moară pentru imperiu. Oare când a murit imperiul în inima oamenilor? >. Dar generalii mei, în temeinica lor prostie, nu-și băteau capul cu asta”. (Antnoine de Saint Exupery – Citadela)

*

Ca la o problemă de matematică, să așternem mai întâi ipoteza, urmând să mergem, mai apoi, cu demonstrația și concluzia.


Ipoteza are 2 puncte:

1, Problema pensiilor speciale e mult mai mare și mai distructivă decât pare, iar banii în acestă chestiune sunt abia pe planul 2, dacă nu chiar 3. Banii vor deveni o problemă insolubilă abia peste 6-7 ani, când paradigma socială se va fi pervertit de mult și când procesul va fi devenit ireversibil.

2, Vasile Dîncu a predat la un moment dat la Academia SRI – acolo unde înțelegerea societății și a riscurilor derapajelor societale sunt esențiale – iar cine i-a citit cărțile de sociologie ale lui Vasile Dîncu știe că ele identifică, la modul teoretic, foarte bine problemele României reale:
o Românie paradoxală din care lumea (mai ales tinerii în putere de muncă) încă fuge în ciuda faptului că banii intră.
Sunt câteva idei care mi-au rămas din cărțile lui Vasile Dîncu pe care nu le voi formula aici, dar prin ciurul cărora voi trece faptele la zi din societatea românescă, nu fără să constat că dom profesor a avut elevi slabi, care au chiulit la ora de sociologie și care au ieșit la pensie de foarte tineri, înainte să înțeleagă societatea.

Căci nu de lipsa de bani sau de oportunități fuge lumea – pentru că progresele sunt reale și, mai ales, tot mai evidente:
ci de toxicitatea enormă pe care ingineria socială a ultimilor 15 ani a produs-o în societate, răsturnând piramida regulilor care crează o societate meritocratică și echilibrată și aplicând contraselecția sectoarelor care ar trebui să fie în linia întâi a dezvoltării.


La problema pensiilor speciale, chestiunea banilor și a finanțării sunt doar vârful icebergului: 
vom descrie, mai jos, în 7 puncte, partea nevăzută și cea mai periculoasă – cu câteva exemple și chiar cu o fabulă reală:

1, Destructurarea violentă a modelului natural de societate liberală de piață, prin așezarea în vârful piramidei a instituțiilor de forță.

Asta a dus la crearea unei clase de privilegiați, brutală în mentalitatea și aroganța ei socială, care nu contribuie la crearea de valoare adăugată, dar care își ia partea leului din această valoare.

Acest fenomen, desfășurat  în beneficiul instituțiilor de forță – care nu se mai obosesc  nici măcar să salveze aparențele – polarizează societatea în cetățeni de rangul 1 și rangul 2.
Se-nțelege, cei de rangul 1 NU sunt cei din economia reală, sau din sistemele de producere și ”mentenanță” socială (cum sunt Educația și Sănătatea), ci cei din instituțiile de forță sau ”stateliții instituționali” ai acestor instituții.

Nu faptul că există meserii mai dificile decât altele, nu riscurile prezumtive, sau interdicțiile pe care unele poziții profesionale le impun sunt cele de blamat aici – căci acest tip de riscuri și dificultăți specifice chiar există: ci diferența enormă din toate punctele de vedere între cetățenii de rangul 1 și cei de rangul 2.
Diferență care crează 3 feluri de pericole:

2, Pensiile speciale, așa cum sunt ele în România, sunt un atentat la siguranța națională, prin depopularea chiar a instituțiilor responsabile cu siguranța națională.

Ministerul de interne se plânge că are un deficit de personal de 40%, în condițiile în care, ajunși în fruntea experienței lor profesionale, polițiștii ies la pensie la 45-50 de ani. Golul este umplut prin recrutarea ”din extern” a unor puști, cărora li se face un instructaj de 2-3 luni la Câmpina, li se dă pistol și sunt trimiși în stradă.
Ministerul Justiției geme sub sutele de mii de dosare, în lucru sau în instanțe,  în condițiile în care, unul precum Crin Bologa, după ce n-a câștigat al doilea mandat în fruntea DNA, pleacă la pensie să se odihnească la 51 de ani.
În armată, jandarmerie, servicii secrete, la fel: ieșiri la pensie la 45 de ani, după care unii sunt amplasați cu al doilea job, tot la stat, trimiși să populeze instituțiile încă ”descoperite”.

3, Cetățeanul de rangul 2, adică cetățeanul de rând, e supus la 2 presiuni psihologice:

O presiune se referă la poziționarea sa față de societatea productivă – cea care asigură coerența liberalismului capitalist:
calea cea mai scurtă către elită și privilegiile elitei nu mai sunt garantate de  competența, recunoașterea unui trend economic pe care să și-l valorizeze profesional, tenacitatea de-a răzbate, cu șanse reale, în piața liberă:
calea cea mai scurtă este înrolarea în instituțiile de forță, care-i sigură și un ciclu rapid de abdicare de la responsabilitatea socială a muncii.

Cea de-a doua presiune pe cetățeanul de rangul 2: deruta în privința importanței sociale a activităților economice și sociale: atunci când un profesor care iese la pensie la 65 de ani ia jumătate din suma pe care o ia un polițist care iese la 45 de ani, ceva profund e distrus  în percepția asupra aportului cetățeanului la dezvoltarea societății sale. Populând un model strâmb de polarizare societală, el își crează singur un model, sau caută în piață o formațiune care să-l răzbune – sau își pierde orice respect față de stat (așa cum și-l pierduse față de statul lui Ceaușescu) și vede în stat un inamic; cei procupați de conceptul de ”conformare voluntară” în ce privește obligațiile față de stat știu ce vreau să zic.

4, Cetățeanul de rangul 1 devine arogant, crede că privilegiul i se cuvine, iar atunci când nu primește își ia/dă singur.

Ce e șocant în evoluția acestui sistem de viață specială este crearea unei psihologii specifice: li se pare normal să iasă la pensie la 45-50 de ani, să ia o pensie de 2-3 ori mai mare decât a celor care i-o plătesc, să se reangajeze tot la stat (că la vârsta asta, tocmai la vârsta asta sfarămi piatra în pum) și să mai și fie respectați:

În urmă cu câțiva ani, când a izbucnit prima oară scandalul cu pensiile speciale, un general   a intrat în direct la o emisiune tv, pentru a explica dreptul său de-a ieși la pensie de tânăr și a fi plătit regește: a făcut toată viața sacrificii. Întrebat de reporter ce sacrificii concrete a făcut, generalul a răspuns:  a stat departe de familie – care era la Ploiești – cât timp a făcut nu știu ce specializare la Academia Militară din București.
Ce poți să-i răspunzi unui asemenea ins, după ce privești peste România oamenilor care pleacă uneori la mii de km. de familie pentru a-și câștiga banii pe care-i trimite acasă ca să aibă generalul pensie mare –  sau zecile, sutele de mii de oameni deștepți, cu școală advărată și competențe, cărora nu le dă nimeni nimic, si care bântuie orașele țării pentru a-și căuta un loc cât mai bun pentru a-i plăti generalului pensia?

Dar această aroganță se poate foarte ușor transforma în alte afecțiuni ale caracterului – ba chiar în imbecilitate: nu mai departe de săptămâna trecută, în plin scandal cu Comisia Europeană privind reforma pensiilor speciale și a privilegiilor, la Parlament era depus un proiect prin care nu doar militarii, ci și civilii din instituțiile de forță să beneficieze de aceleași privilegii. Proiectul a fost retras după un mic scandal, dar să ne închipuim cu funcționează logica acestor cetățeni de rangul 1, chiar când e vorba ca România să piardă niște miliarde.

5, Dezintegrarea conceptului de muncă, a relației dintre muncă și beneficiu/bunăstare, dinamitarea filosofiei de bază a capitalismului liberal bazat pe obligația muncii și a contributivității.

Despre asta vorbim, de fapt:
anul trecut, în clasa fiicei mele (atunci a 8-a), au intrat, pe lângă alți reprezentanți ai liceelor veniti să-și convingă prezumtivii viitori elevi,  și de la ”speciali”: să ”îmbrățișeze cariera militară”.

Argumentele celor 3 erau dărâmătoare: ”o să aveți salarii mari, o să ieșiți la pensie devreme și o să aveți pensii mari”: iată un bun motiv, formulat chiar într-o clasă de școală publică.

Numai că e și aici o mică problemă: practic, fetiței mele – căreia, alături de ceilalți 4 copii, le-am tot zis mereu că singura cale de-a-ți face un rost solid este să muncești până la capăt astfel încât în viață să fii ”furnizor” constant și nu ”benficiar net”, căci asta înseamnă să-ți ”slujești țara” și semenii – tocmai i se spunea că eu sunt un bou…

6, : … punctul 6 e ceva mai complex, așa că:

6, România lui Putin, sau democrația ca mascaradă

Să ne închipuim o țară cu o economie oarecum de piață,
în care conducerea e asigurată de o structura suprapartinică,
aleasă cu o participare la vot de 30% asigurată în majoritate din dependenți sociali și cetățeni din sectorul etatist,
administrată de instituțiile de forță devenite o adevărată castă (castă fără ghilimele),
polarizată societal și
cu o opoziție slabă.

Păi genul ăsta de țară e tot ce și-ar dori Vladimir Putin în Uniunea Europeană – de aia îl și iubește atât de mult pe Viktor Orban și de aia se și înțeleg atât de bine cei doi.

Pentru că ăsta e marele pericol: la alegerile viitoare să avem o participare de sub 30% (la alegerile precedente am avut 33%, iar USR încă nu apucase să dezamăgească tinerii) – iar asta numai democrație reală nu mai e.

Oare de ce nu mai votează lumea – și de ce, în loc să rămână aici, unde totul mustește de oportunități , se urcă în avion și încă pleacă? Nu, nu e vorba numai de bani și nici numai de ”școala copilului” sau ”sistemul de sănătate”.

”Generalii mei, în temeinica lor prostie, veneau și-mi spuneau: <Majestate, oamenii nu mai vor să lupte>. Iar eu în sinea mea mă gândeam: <adică nu mai vor să moară pentru imperiu. Oare când a murit imperiul în inima oamenilor? >”  – scrie undeva în Citadela, Antoine de Saint Exupery:

dl. Vasile Dîncu, care chiar înțelege ce se întâmplă și a cărui idee – de-a mobiliza poporul în jurul unei idei de construcție și de țară- se află chiar în cărțile sale, ar trebui să le-o mai zică o dată celor din serviciile secrete, care lasă în urmă, pe an ce trece, o societate tot mai strâmbă și, da – sub aspectul echității sociale – tot mai neconstituțională.

Dacă la începutul anilor 2000 nu am fi fost presati de aquis-ul comunitar și de jaloanele pe care le aveam de îndeplinit pentru aderarea la UE, guvernul Năstase ar fi lăsat în urmă un construct social de tip sud-american: 10% (adică ”noi”) avem 80%, iar restul ne mănâncă din palmă.
Azi, dacă nu ar fi existat PNRR-ul și jaloanele impuse de Comisie, ne-ar fi călcat ăștia în bocanci: să observăm că nu e an în care să nu apară noi privilegii pentru casta specialilor, iar fără aceste jaloane n-ar fi avut cine să-i oprească.

7, – de fapt, la fel de special e și punctul 7, (înainte de fabula de la 8):

7, Da, există pensii militare, dar avem modele. Da, există soluții de redresare a societății

Aflat în urmă cu câteva săptămâni într-o emisiune TV, alături de un convorbitor care e general pensionar, unde discutam despre pensiile speciale/militare, i-am explicat:

NU există în lume o țară democratică unde să poți ieși, legal, la pensie la 42 de ani + în același timp să ai pensia mai mare decât ai avut vreodată salariu + să te poți reangaja, încasând în același timp și pensit, tot la stat. Și l-am invitat pe general să nu inventăm apa caldă și să ne uităm la statele NATO, cum stă treaba acolo, în SUA, de pildă. 
Generalul mi-a explicat că în SUA se iese la pensie întreagă din armată la 58 de ani, iar pensia se calculează pe contributivitate printr-un sistem complex.

Vasăzică 58 de ani…

Tocmai din această (foarte) tristă cauză, reformarea pensiilor speciale presupune pași mai mulți, nu se poate face peste noapte, un model de restructurare a vârstei de pensionare si a cuantumului pensiilor poate fi cel francez din aceste zile: creșterea contributivitității se face trimestru cu trimestru – noi am putea-o face ceva mai repede, în pași semestriali.
Să ne resemnăm cu privilegiile strigătoare la cer de până acum (fostul șef al DNA, proaspăt ieșit la 51, va deveni milionar – în euro! – numai din pensie cu multi ani înainte de-a atinge media de viață a unui român care a muncit toată viața pe brânci), dar să începem schimbarea chiar azi, ba chiar de ieri. Dar,

Dar, mai bine, o fabulă foarte reală: Pisica și Boul

În urmă cu câteva săptămâni, în jurul orei  22,00, primesc un sms: un mesaj agitat și autovictimizator îmi explica că eu habar nu am cum e viața profesională a specialilor, că ce am eu cu faptul că un politist iese la pensie la 50 de ani, și că nu cunosc dificultățile pe care le întâmpină un polițist până la vârsta asta și că el e pensionar din Poliție. Omul își controla limbajul, deși se simțea în el un ameste de furie și autovictimizare.

Lucram încă pe subiectele de a doua zi, așa că i-am răspuns cu o întrebare scurtă: ”cine sunteti și cui vreți să vă adresati?”.
Câtva zeci de minute mai târziu (la 22,53), omul repare, de data asta pe whtp: mă auzise într-o emisiune la un post de radio, căutase numele meu și a dat de număr pe siteul cdg și ținea neapărat să mă asigure că viața asta e mai grea decât îmi închipui eu.

Nu l-am băgat în seamă până când i-am văzut poza de profil whtp:
în timp ce eu încă munceam, dintr-o fotografie mă dojeneau 2 fețe: cea a unui bărbat sensibil mai tânăr decât mine, cu un ten de să nu-l atingi cu o petală de trandafir că-l zgârii, și o pisică.

Ia uite, zic – la 11 noaptea suntem 3: un individ, un bou și o pisică. Individul era el.

***

PS:
Despre partea financiară a afacerii specialilor, într-un articol viitor. Atunci când vom vorbi despre creșterea vârstei de pensionare a cetățenilor de rangul 2 (undeva în orizontul 2028-2030), exact ca acum în Franța, pentru a putea fi plătite pensiile celor care au ieșit de tineri la pensie.
Procurorul Crin Bologa se va afla, atunci, încă la începutul pensiei, mult sub vârsta de 60 de ani, iar tinerețea are, așa cum știm cu toții, nevoile sale.

***

(Citiți și: ”Mircea Miclea / Criza leadershipului politic – sora mai mare a tuturor crizelor. 4 cauze care ne-au adus aici”)

***

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

7 răspunsuri

  1. Romania e o dictatura soft. A specialilor in civil și uniforma. Infiltrați in toate posturile cheie. Prim ministru, CCR, secretari de stat, șefi de firme de stat . (ultimul scandal dezvăluit, la Romarm) practic EI conduc și devalizează tara in interes personal și de banda/ gașcă.
    Modelul e mult mai vizibil în dura dictatură numita Rusia. Unde FSB a asigurat o masa de pensionați imediat reangajați la stat. Identic și la masa de generali ajunși la pensie ( vârsta de pensionare a celor in uniforma e mult mai ridicată în Rusia ) și care au fost imediat propulsați deputați, șefi de concerne de stat.
    Parte din miliardarii ruși au trecutul in uniforma KGB.
    Iar la magistrații ruși , slugărnicia fata de putere e unica cheie a succesului și avansării în funcție.
    Identic ca în România lui Predoiu. Doar coincidenta, întâmplare că în România e la fel că în Rusia ? ☹️
    Sub conducerea grijulie, preocupată , pas cu pas a președintelui Iohannis, Romania a decăzut din toate punctele de vedere.
    Lipsa totala de morală și principii, de cei ” 7 ani de acasă”. Banul public deturnat oricum și pentru ” esențiali” e o constantă.

    PS.
    Pensile speciale militare , pe lîngă ce a fost enumerat de dumneavoastră , sunt UNICELE pensi care pe lîngă indexarea anuală cu inflația, mai au și o creștere automata la fiecare creștere de salariu a omologului in grad și in activitate.
    Creste salariul unui general cu 4 stele cu 1.000 lei ? Creste automat și pensia lui Ciuca & Co cu 500 lei.
    Deșii am căutat intens , nu am găsit așa ceva în alte națiuni.

    Domnul general care va explica cum e cu pensia americană militară la 58 de ani , uita VOIT sau nu îl duce capul , niste chestii ( publice, pe net , oficiale ale armatei americane )
    1 – calculul pensiei militare americane are la baza doar salariul de bază a gradului respectivului + banii pentru vechimea în muncă și pentru sporul de funcție. Nici un altfel de spor, supliment intra in calcului pensiei militare americane.
    2- La 58 de ani , un general american are pensia mai redusă.
    Doar la 60 de ani o obține întreaga 100 % iar daca se pensionează la 62 de ani, obține și un mic spor de pensie .
    3- Respectivele pensi americane au același regim fiscal ca oricare venit din USA. Adică impozit progresiv. Cu cota maximă de impozitare de 35 %.
    In Romania impozitul e invers.
    10 % pentru toți dar pentru pensionați exista o excepție de impozitare. Primii 2.000 lei ( daca nu au mărit și această excepție) nu se impozitează și ca urmare , mega generalii au un impozit complesiv de „stratosferic” 9 virgula ceva %. Oricât de mare e pensia. ( Și cumulată cu salariul de bugetar , ai ajuns in paradisul financiar mioritic. )
    Dorneanu câștiga anual de la același stat peste 1.000.000 lei. Mai bine de 250.000 euro.
    Tovarășul Ciuca INCA nu a ajuns la astfel de venituri dar da din coate să ajungă.
    Bineînțeles ambii cu impozitul ridicol menționat.
    Cine conduce România eșuată ?

  2. Excelentă analiză . Toti specialii ( toti cei care primesc sau vor primi pensie fara sa contribuie ) ar trebui sa inteleagă ca nu sunt cu nimic speciali ! Salariul trebuie sa fie baza asigurării personalului necesar in anumite domenii si firesc si pensia ( bazata pe contributivitate ) va fi corelată. O singură regulă , o singură formulă de calcul . Pensia medie a polițiștilor este de peste 2,5 ori mai mare decât cea a ” civililor ” . Isi permite societatea un astfel de lux? Merita o astfel de favoare ?

  3. Râsu-plânsu ! Asta e situaţia reală a României paradoxale: “nu de lipsa de bani sau de oportunități fuge lumea – pentru că progresele sunt reale și, mai ales, tot mai evidente: ci de toxicitatea enormă pe care ingineria socială a ultimilor 15 ani a produs-o în societate, răsturnând piramida regulilor care crează o societate meritocratică și echilibrată și aplicând contraselecția sectoarelor care ar trebui să fie în linia întâi a dezvoltării”.
    Grav, prea mulţi concetăţeni acceptă (preferă) situaţia pe care aţi prezentat-o, de aici procentele inadmisibile de subprezenţă la vot pentru o ţară democratică-partidele cu program democratic-libertate de tip liberal, stat de drept, ne putându-şi păstra linia statutară din cauza hibelor naţionale: discordie, oportunism, incapacitate de realizare a lucrului bine făcut.
    Ce s-ar fi întâmplat dacă nu eram în UE şi NATO ? Un dezstrau social, nu am fi avut şansa apariţiei unui conducător tip Maia Sandu sau Zelenski.

  4. E atata mizerie umana ca imi vine sa fug si eu in lume. Bine ca lucrez doua joburi ca sa dau o gramada de bani la buget sa poata nemernicii astia sa ajunga milionari doar din incasarea pensiei.
    Am citit ca pensia medie a unui judecator e de 21.000 lei din care doar 4.800 lei reprezinta partea de contributivitate, pai e strigator la cer ca noi, restul, PROSTIMEA ( in cazul de fata se jutifica sa fie fara ghilimele) sa platim diferenta de 16.200 lei!
    Sper sa le vina de hac Comisia Europeana ca la noi nu se pune problema sa iesim in strada…

  5. Pornind de la premise greșite nu ai cum să ajungi la concluzii corecte. Mai pe scurt: GIGO, adică „Garbage in – Garbage out”…

    Închipuiți-vă că soldații sau polițiștii, de exemplu pur și simplu o pun de o grevă și refuză se vină la lucru. Sau tocmai se duc la o întâlnire electorală și agață pușca-n cui. Ce vrea să spun? Simplu: Ambele drepturi constituționale și multe altele, sunt puse între paranteze nu accidental, ci ca normă de conduită.

    Cred că disponibilitatea de a fi trimis oriunde și oricând, de a respecta ordinul care, vrem nu vrem, se execută nu se discută, celelalte limitări, liber asumate, se cer moderat recompensate. Inclusiv disponibilitatea de a merge, nu de la Ploiești la București, ci eventual în Afganistan, în Irak sau în alte teatre de operațiuni, care se poate încheia cu o infirmitate pe viață sau cu repatrierea unui sicriu, se cer recompensate pentru întreaga categoria de persoane, nu individual.

    Exemplele ar putea continua. Este vorba despre restrângerea exercitării unor drepturi, ca normă. La care statul trebuie să răspundă tot printr-o normă.

    În esență este vorba despre rolul statului în societate precum și de valoarea de înlocuire a veniturilor din salarii / pensii, într-un raport prestabilit – acum de cca. 65% față de norma generală de 42%-45%. Chestiunea cu vârsta de pensionare s-a corectat. Cum se va corecta și cumulul nejustificat de venituri.

    Însă pledoaria autorului pentru egalitarismul (de sorginte pur comunistă) e penibilă. Mai lipsește doar apelul la construirea unei lumi „mai bune și mai drepte, a eticii și echitații socialiste”…

    1. Privatiunile și specificitățile acestor profesii Nu sunt contestate – dacă voiați să vedeti esența articolului ați fi putut-o face, dar nu aveți organ pentru asta: citiți punctul 4 ca să vedeți de ce nu aveti.

      De contestat este inimaginabila iesire la pensie la 42 de ani, în condițiile în care oamenii de 64 de ani lucrează să plătească această pensie

      media pensiei este cât salariu mediu pe economie: nu știu dacă aveți habar cât se munceste pentru salariul mediu pe economie. sunt sigur că nu aveti.

      altfel nu ati expedia ”chestiunea cu vîrsta de pensionare” sau cu cumulările nesimtite de venituri: ei bine, acolo e marea problemă, că aliminarea lor se face (dacă se va face) numai sub presiune – că genul ăsta de privilegii nu se mai termina.

      exact cum am scris: dacă n0-ar fi existat o presiune externă pentru ordinea în aceste privilegii, ne-ați fi călcat pur si simplu în bocanci.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

7 răspunsuri

  1. Romania e o dictatura soft. A specialilor in civil și uniforma. Infiltrați in toate posturile cheie. Prim ministru, CCR, secretari de stat, șefi de firme de stat . (ultimul scandal dezvăluit, la Romarm) practic EI conduc și devalizează tara in interes personal și de banda/ gașcă.
    Modelul e mult mai vizibil în dura dictatură numita Rusia. Unde FSB a asigurat o masa de pensionați imediat reangajați la stat. Identic și la masa de generali ajunși la pensie ( vârsta de pensionare a celor in uniforma e mult mai ridicată în Rusia ) și care au fost imediat propulsați deputați, șefi de concerne de stat.
    Parte din miliardarii ruși au trecutul in uniforma KGB.
    Iar la magistrații ruși , slugărnicia fata de putere e unica cheie a succesului și avansării în funcție.
    Identic ca în România lui Predoiu. Doar coincidenta, întâmplare că în România e la fel că în Rusia ? ☹️
    Sub conducerea grijulie, preocupată , pas cu pas a președintelui Iohannis, Romania a decăzut din toate punctele de vedere.
    Lipsa totala de morală și principii, de cei ” 7 ani de acasă”. Banul public deturnat oricum și pentru ” esențiali” e o constantă.

    PS.
    Pensile speciale militare , pe lîngă ce a fost enumerat de dumneavoastră , sunt UNICELE pensi care pe lîngă indexarea anuală cu inflația, mai au și o creștere automata la fiecare creștere de salariu a omologului in grad și in activitate.
    Creste salariul unui general cu 4 stele cu 1.000 lei ? Creste automat și pensia lui Ciuca & Co cu 500 lei.
    Deșii am căutat intens , nu am găsit așa ceva în alte națiuni.

    Domnul general care va explica cum e cu pensia americană militară la 58 de ani , uita VOIT sau nu îl duce capul , niste chestii ( publice, pe net , oficiale ale armatei americane )
    1 – calculul pensiei militare americane are la baza doar salariul de bază a gradului respectivului + banii pentru vechimea în muncă și pentru sporul de funcție. Nici un altfel de spor, supliment intra in calcului pensiei militare americane.
    2- La 58 de ani , un general american are pensia mai redusă.
    Doar la 60 de ani o obține întreaga 100 % iar daca se pensionează la 62 de ani, obține și un mic spor de pensie .
    3- Respectivele pensi americane au același regim fiscal ca oricare venit din USA. Adică impozit progresiv. Cu cota maximă de impozitare de 35 %.
    In Romania impozitul e invers.
    10 % pentru toți dar pentru pensionați exista o excepție de impozitare. Primii 2.000 lei ( daca nu au mărit și această excepție) nu se impozitează și ca urmare , mega generalii au un impozit complesiv de „stratosferic” 9 virgula ceva %. Oricât de mare e pensia. ( Și cumulată cu salariul de bugetar , ai ajuns in paradisul financiar mioritic. )
    Dorneanu câștiga anual de la același stat peste 1.000.000 lei. Mai bine de 250.000 euro.
    Tovarășul Ciuca INCA nu a ajuns la astfel de venituri dar da din coate să ajungă.
    Bineînțeles ambii cu impozitul ridicol menționat.
    Cine conduce România eșuată ?

  2. Excelentă analiză . Toti specialii ( toti cei care primesc sau vor primi pensie fara sa contribuie ) ar trebui sa inteleagă ca nu sunt cu nimic speciali ! Salariul trebuie sa fie baza asigurării personalului necesar in anumite domenii si firesc si pensia ( bazata pe contributivitate ) va fi corelată. O singură regulă , o singură formulă de calcul . Pensia medie a polițiștilor este de peste 2,5 ori mai mare decât cea a ” civililor ” . Isi permite societatea un astfel de lux? Merita o astfel de favoare ?

  3. Râsu-plânsu ! Asta e situaţia reală a României paradoxale: “nu de lipsa de bani sau de oportunități fuge lumea – pentru că progresele sunt reale și, mai ales, tot mai evidente: ci de toxicitatea enormă pe care ingineria socială a ultimilor 15 ani a produs-o în societate, răsturnând piramida regulilor care crează o societate meritocratică și echilibrată și aplicând contraselecția sectoarelor care ar trebui să fie în linia întâi a dezvoltării”.
    Grav, prea mulţi concetăţeni acceptă (preferă) situaţia pe care aţi prezentat-o, de aici procentele inadmisibile de subprezenţă la vot pentru o ţară democratică-partidele cu program democratic-libertate de tip liberal, stat de drept, ne putându-şi păstra linia statutară din cauza hibelor naţionale: discordie, oportunism, incapacitate de realizare a lucrului bine făcut.
    Ce s-ar fi întâmplat dacă nu eram în UE şi NATO ? Un dezstrau social, nu am fi avut şansa apariţiei unui conducător tip Maia Sandu sau Zelenski.

  4. E atata mizerie umana ca imi vine sa fug si eu in lume. Bine ca lucrez doua joburi ca sa dau o gramada de bani la buget sa poata nemernicii astia sa ajunga milionari doar din incasarea pensiei.
    Am citit ca pensia medie a unui judecator e de 21.000 lei din care doar 4.800 lei reprezinta partea de contributivitate, pai e strigator la cer ca noi, restul, PROSTIMEA ( in cazul de fata se jutifica sa fie fara ghilimele) sa platim diferenta de 16.200 lei!
    Sper sa le vina de hac Comisia Europeana ca la noi nu se pune problema sa iesim in strada…

  5. Pornind de la premise greșite nu ai cum să ajungi la concluzii corecte. Mai pe scurt: GIGO, adică „Garbage in – Garbage out”…

    Închipuiți-vă că soldații sau polițiștii, de exemplu pur și simplu o pun de o grevă și refuză se vină la lucru. Sau tocmai se duc la o întâlnire electorală și agață pușca-n cui. Ce vrea să spun? Simplu: Ambele drepturi constituționale și multe altele, sunt puse între paranteze nu accidental, ci ca normă de conduită.

    Cred că disponibilitatea de a fi trimis oriunde și oricând, de a respecta ordinul care, vrem nu vrem, se execută nu se discută, celelalte limitări, liber asumate, se cer moderat recompensate. Inclusiv disponibilitatea de a merge, nu de la Ploiești la București, ci eventual în Afganistan, în Irak sau în alte teatre de operațiuni, care se poate încheia cu o infirmitate pe viață sau cu repatrierea unui sicriu, se cer recompensate pentru întreaga categoria de persoane, nu individual.

    Exemplele ar putea continua. Este vorba despre restrângerea exercitării unor drepturi, ca normă. La care statul trebuie să răspundă tot printr-o normă.

    În esență este vorba despre rolul statului în societate precum și de valoarea de înlocuire a veniturilor din salarii / pensii, într-un raport prestabilit – acum de cca. 65% față de norma generală de 42%-45%. Chestiunea cu vârsta de pensionare s-a corectat. Cum se va corecta și cumulul nejustificat de venituri.

    Însă pledoaria autorului pentru egalitarismul (de sorginte pur comunistă) e penibilă. Mai lipsește doar apelul la construirea unei lumi „mai bune și mai drepte, a eticii și echitații socialiste”…

    1. Privatiunile și specificitățile acestor profesii Nu sunt contestate – dacă voiați să vedeti esența articolului ați fi putut-o face, dar nu aveți organ pentru asta: citiți punctul 4 ca să vedeți de ce nu aveti.

      De contestat este inimaginabila iesire la pensie la 42 de ani, în condițiile în care oamenii de 64 de ani lucrează să plătească această pensie

      media pensiei este cât salariu mediu pe economie: nu știu dacă aveți habar cât se munceste pentru salariul mediu pe economie. sunt sigur că nu aveti.

      altfel nu ati expedia ”chestiunea cu vîrsta de pensionare” sau cu cumulările nesimtite de venituri: ei bine, acolo e marea problemă, că aliminarea lor se face (dacă se va face) numai sub presiune – că genul ăsta de privilegii nu se mai termina.

      exact cum am scris: dacă n0-ar fi existat o presiune externă pentru ordinea în aceste privilegii, ne-ați fi călcat pur si simplu în bocanci.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: