La obiect

Document / Ministerul Finanțelor – strategie de administrare a datoriei publice guvernamentale. Guvernul va orienta împrumuturile spre moneda națională

Ministrul Finanțelor Publice, Eugen Teodorovici, va informa luni guvernul în legătură cu strategia de administrare a datoriei publice guvernamentale în perioada 2019-2021, document din care… Mai mult

08.09.2019

Interviu

Interviu: A Patra Revoluție Industrială și deglobalizarea. Surprinzătoarele avantaje, inclusiv militare, ale națiunilor mici

Textul de mai jos este un rezumat al interviului acordat CRONICILOR Curs de guvernare (publicație exclusiv print) nr. 97.  Colonelul Thomas X. Hammes, senior research fellow… Mai mult

06.09.2019

Chestiunea

Industria, Agricultura și Finanțele – contribuție zero la creșterea de 4,7% a PIB pe S1

După analizarea datelor semnal, Institutul Național de Statistică a confirmat valorile iniţiale de 4,7% brut şi 4,8% ajustat cu sezonalitatea pe primul semestru al anului… Mai mult

06.09.2019

La obiect

România campioană: mai mult la consum decât la rezultate economice

România s-a situat pe primul loc în UE la creșterea volumului din comerțul cu amănuntul în luna iulie 2019. Potrivit datelor publicate de Eurostat, avansul… Mai mult

06.09.2019

Cronicile

Cristian Grosu / Când premierul trimite economia, pentru încă un an, la păscut. Pauza de-o lună

de Cristian Grosu 19.11.2013

E necesar să înțelegem că azi, 19 noiembrie, am intrat într-un nou ciclu, identic în liniile sale fundamentale cu cel început în decembrie anul trecut. Nu are cum să se încheie mai bine la anul pe vremea asta. Cel mai probabil se va încheia mai rău – căci nu poți să ieși bine dacă nu înveți din greșeli și procedezi în continuare nu greșit, ci rău.

Valul a trecut și a durat fix 4 săptămâni. A lovit – iar guvernul a trecut destul de ușor pe sub el, în plin l-a primit economia reală – pe două direcții plecând din același trunchi: 1) Rectificarea în jos pe toate palierele (când guvernul a constatat că niciuna din socotelile sale nu se potrivește) și 2) Adoptarea bugetului pe 2014 – unde rezultatele creșterii economice s-au soldat cu mai puțini bani la buget, așa încât au fost inventate noi taxe (pentru mediul privat, firește), și a fost inventată, în premieră, indexarea cursului euro cu inflația leului – inovație pritocită la cabinetul ministrului (excelent cercetător în afara politicii) Liviu Voinea.

Guvernul a reluat ciclul început anul trecut nu doar fără să fi învățat nimic, ci călcând cu băgare de seamă pe urmele exact acelorași pași pe care i-a făcut până aici.

Am să încerc să rezum lapidar, pe 4 direcții, problema care ne împinge pe aceeași cărare pe care am ajuns, astăzi, la capătul unei creșteri care ne face campioni în UE, la intrarea într-un an care se anunță mai dificil decât acesta. Voi folosi analize și informații publicate pe cursdeguvernare.ro.

La sfârșit voi spune ceva și despre premierul Victor Ponta.

1. Beția cifrelor și neînțelegerea cifrelor

Creșterea economică pe care guvernul a lăsat-o să facă minuni bugetare, în vreme ce el era preocupat exclusiv de imagine și războaie politice n-a produs singură nimic.

Creșterea s-a bazat în principal pe 2 surse. Agricultura și Exporturile.

Agricultura (românească) crează, însă, 3 probleme atunci când intervine în creștere, fapt care face să dea bine în statisticile Eurostat pe PIB, dar nu înseamnă mare lucru la buget :

Agricultura românească e nefiscalizată, e dezorganizată (marii retaileri se aprovizionează în principal din import) iar piața internă e subminată de o contrabandă care pare mai degrabă controlată decât combătută de stat.

În plus, agricultura e un domeniu în care fondurile europene lucrează, prin plățile directe, Nu în dezvoltarea contracronometru a sectorului, ci asigură pur și simplu subzistența domestică a micilor proprietari de terenuri. (Pentru mulți, plățile ”la hectar” sunt singurii bani pe care-i văd în mâna lor, nu în mână la alții). Ce se pierde și ce se câștigă dintr-o atare creștere (dependentă și ea de vremea de afară) să socotescă Dnii. Constantin și Chițoiu – dacă au la îndemână simulatoare.

Exporturile. O ”creștere” asemănătoare celui care se îngrașă de la fast-food, cu tot ce decurge din asta. Creșterea abruptă a exporturilor, care i-a făcut și pe premier și pe miniștri să dea guvernarea pe pilot automat și să plece la televizor, provine numai din probleme:

a), E-o creștere care vine din dezvoltarea pe filieră manufacturieră a industriei. E un produs al ”orizontalei” pe verticala altora : de fapt, exporți diferența dintre salariul românului și un salariu din eurozonă, minus dezavantajele de-a lucra cu instituțiile din România. Se pare că dă un plus, astfel că investitorii vin, dau o comandă de 100.000 de volanuri (sau volane) de la nu știu ce marcă europeană de mașină, și pleacă.

b), Atunci când este produsul unei ”verticale”, aceasta e mai degrabă monoindustrială. Dacă scoți Dacia și Ford (adică industria auto a altora), în jur mai rămân doar niște smocuri de iarbă.

c), Tendința de-a vinde mărfurile afară este provocată de disperarea producătorilor în fața ostilității și chiar a toxicității pieței și mediului de afaceri intern.

În România, la această oră banii nu circulă (sunt multe motive – de la tendința spre lichiditate, teama de creditare a băncilor etc, până la indisciplina plăților și anomaliile pe care fiscalitatea haotică și părtinitoare le-a cancerizat în economie).

Astfel încât, producătorii care încă mai cred în steaua lor fac tot posibilul să iasă la extern, acolo unde sunt banii, disciplina plăților și puțin respect față de businessul lor.

Așa stau lucrurile cu ”motoarele de creștere” pe 2013, cu ”una din cele mai spectaculoase creșteri din UE” etc, etc.

Într-un fel (dar numai într-unul, să ne-nțelegem!) creșterea e la fel de amăgitoare precum cea din anii 2005-2008 : bifezi niște cifre azi în contul dezastrului de mâine.

2. Realitatea ignorată, de dincoace de ”cifre”

*, În iulie, când a venit șomajul pe luna iunie, ar fi trebuit să se alarmeze toată lumea de faptul că activitățile sezoniere nu au produs salariați și că era primul an în care, în vară, somajul creștea.

Important: Nicio cifră nu stă mai mult de un an în picioare acolo unde trendul angajărilor în economie este negativ. Inutil să mai explic de ce – de la bugete, consum intern, munca la negru – formare profesională, calificare, valoare adăugată, generația ratată și alte prostii de prin cărți.

*, În luna octombrie șomajul a crescut brusc (LINK). Că presa economică a ignorat această informație e explicabil – astea-s informații care nu ”vând”. Că mediul de afaceri a ignorat-o e de înțeles – nici nu are la ce să se aștepte prea mult de vreme ce nu-și bate capul să înțeleagă ce i se întâmplă.
Dar că guvernul se preface că nu vede că i se scurg supușii de sub faldurile cifrelor, lăsând bugetele de la anul fără contributori, e de neacceptat. O să-i mai numere o dată la anul pe vremea asta : la rectificare, la facerea bugetului pe 2015.

*, Bugetul României este axat pe impozite indirecte (55% din venituri sunt din TVA și accize). Orice prost știe că impozitele indirecte sunt raiul evazioniștilor și contrabandiștilor – iar raiul s-a mutat din Grădina Edenului în Cișmigiu. Cifrele (alea reale, nu cele despre creștere) sunt devastatoare : s-a mărit TVA și încasăm mai puțin – colectăm doar 52% (față de 85% al Bulgariei – ca să nu ne comparăm chiar cu Suedia). (LINK).

Ce-a învățat guvernul din această lecție: a schimbat regula de indexare a accizei inventând indexarea euro cu inflația leului : adică, și mai mulți bani pentru evazioniști și contrabandiști.

Aici mai e ceva de spus : schimbarea, sub presiunea FMI, a modului în care se fac privatizările (listarea la bursa – acolo unde nu sunt companii strategice monitorizate de Servicii) a lăsat clientela politică fără comisioanele tradiționale, iar interesul s-a mutat spre controlul economiei subterane.
Cazul descoperirii evaziunii de 50 de milioane de euro (”Mafia cărnii”) este grăitor prin însăși hilaritatea lui : cel care ținea spatele rețelei primise șpagă 200 de pulpe de pui (asigura trafic de influență pentru 50 de milioane de euro și nu avea ce arunca în oală), iar procuroarea care-i făcea scăpați pe ferocii multimilionari primea, prin intermediul băiatului, 1500 de euro (cam cât trage un atare june pe nas într-un weekend…).

Percepția generală este că, de fapt, marii hoți sunt doar niște bieți intermediari.

*), E o caracteristică pentru România că guvernul adună din impozitele pe salarii (mici și plătite pe jumătate la negru) mai mult decât adună din impozitele pe profit. Dar că această diferență crește în loc să scadă atunci când economia are ”una din cele mai mari creșteri din Europa” e o caracteristică și mai românească. (LINK). Dar asta nu-i spune niciunui economist din anturajul premierului nimic…

*), De aici vine și corolarul : Cui mai folosește o cotă unică mică, de vreme ce fiscalitatea totală e mai mare decât în țări cu impozit pe profit mare – cum și în ce fel mai păcălim pe investitori? Nu trece semestru, trimestru, lună, în care sistemul fiscal să nu se complice – și pe care ”meandrele concretului” să nu-l umple de excepții și eschive pentru guvern, membrii săi și sprijinitorii membrilor săi – cunoscuți sau anonimii din bazinul electoral. Un calcul elocvent – AICI.

*), Una dintre cele mai mari probleme care încurcă mediul de afaceri este ineficiența instituțiilor. Toate topurile Doing Business ne plasează la nivelul unor țări din Africa (nu-i o glumă). Nu doar că nu s-a schimbat nimic de anul trecut, dar în multe domenii lucrurile sunt în plin regres – iar așa numitele reorganizări (ANAF, Vamă, descentralizare etc) sunt pur și simplu niște împărțeli sinistre între niște inși mai atenți la încăierările dintre copreședinții coaliției decât la cum va arăta România peste 5-10 ani.

Totul face pași înapoi – în ciuda creșterii PIB, ba chiar neutralizând o bună parte din efectele pe care creșterea PIB ar trebui să le producă în economie și societate.

*), Companiile de stat au rămas, în continuare, vacile de muls (în forme mai subtile – sub formă de sprijin, sinecuri, logistică etc) pentru poziționările politice din alianța guvernamentală : eșaloanele 3,4,5 – de la consilierii de plic la lipitorii de afișe de la anul, amantele personale și amanții politici (unii activi) – toți sunt detașați (detașarea e o afacere de zeci de milioane de euro anual, pe care încă n-a evaluat-o nimeni) în aceste companii în care ”ounărul” e vreun directoraș din vreun minister.

În companiile de stat pare mare agitație reformatoare – management privat, obiective de performanță, bonusuri, profesioniști arătați ca salvatori la televizor și gâtuiți apoi în tăcere. Cine face, însă, un bilanț al ”marilor reforme” din aceste turbioane de înghițit bani, rămâne consternat. Dar asta e o temă asupra căreia voi reveni în alt articol. Pentru că pe aceste ciolane n-a mai rămas, într-un an, nici un zgârci.

Desigur, există și recuzita democratică, preocuparea ostentativă pentru legalitate, festivalul loviturilor sub centură și al blocării accesului la o resursă sau alta : un ministru PSD denunță la Parchet un liberal pentru că ar fi încercat să-l mituiască, un liberal îl denunță la DNA pe consilierul unui ministru PSD pentru o afacere cu curent ieftin de la Hidroelectrica. Pentru cine cunoaște, însă, mutările de pe tabla de șah – acest amestec de negocieri paralele pe Roșia Montană, descentralizare, reorganizarea ANAF, locurile prin CA-uri etc – e greu să se hotărască dacă e confruntarea acerbă a unor școli de gândire sau e cearta unor tâlhari beți.

Și mai sunt : cei care au curajul sau posibilitatea prin natura meseriei sau statutului lor să coboare spre baza României (nu doar sociale, ci și economice) știu că supraviețuirea – unui individ sau a unei afaceri, dublate de incertitudine și imprevizibilul zilei de mâine – nu-i deloc o glumă. De aceea nici nu se mișcă banii – atâția câți sunt.

3. Ba se mișcă : spre anul electoral

Pentru că singurele măsuri logice și în acord cu un interes strategic din bugetul anului viitor sunt cele care asigură caracterul electoral al anului 2014.

*, Pensiile au fost indexate, dar fără să fie indexate și salariile care le asigură bugetul. E drept că nici nu se putea, dar dacă nu mai există nicio legătură între contribuțiile adunate și pensiile plătite, este abrogat orice principiu economic al solidarității în economie. (LINK).

*, Banii se adună din creșterea salariului minim. Nu această creștere (mizeră, oricum) e problema, ci faptul că ea vizează în proporție de 80% economia privată.

*, Cresc primele de participare în AGA și CA-uri la 25% din leafa managerului. Ministrul Voinea spune că e ”o limitare la 25%”. În realitate, e o creștere de la câteva sute de lei pe ședință. Or, aceste companii sunt o foarte bună infrastructură teritorială pentru anul electoral care vine.

*, Primarii care accesează fonduri europene vor primi stimulente în bani. Cel puțin așa anunță ministrul Teodorovici. E greu să crești salariile aleșilor tocmai în anul în care alegătorii vor simți ca niciodată facturile (și FACTURA) accizate, liberalizate și indexate. Dar o soluție ingenioasă poate să aducă un ce profit celor care catadicsesc să-și respecte fișa postului pentru care au fost aleși. (LINK)

*, Și vor mai veni: abia peste 4-5 luni vom afla ce nu se vede astăzi în legea pe care guvernul și-a asumat răspunderea : Ce anume s-a descentralizat, de fapt.

4. Punct și de la capăt. Ce urmează de la capăt

Pauza de-o lună s-a terminat. Acum avem așa:

-, Lumea (anti-Roșia Montană, anti-gazele de șist, iubitorii Educației, susținătorii Sănătății etc) s-a strâns de pe străzi

-, Bugetul e făcut – după cârâielile din mediul de afaceri oamenii au trecut la priorități personale – sărbători, cadouri, vacanță – până în 15 ianuarie România e scoasă din priză

-, Noua fiscalitate mai adună ceva la fiscalitatea generală dar asta e problema celor care ar putea investi. Aici, însă, ea va fi va fi asimilată, asumată, resemnată și împățită echitabil în economia reală: acolo unde la bază, atunci când e presiune de sus (mai ales la IMM-uri), lucrurile se varsă mereu către economia neagră. Nu există carte despre evaziunea fiscală în care să nu scrie, înainte de cum se combate, cum să nu o stârnești.

Astfel încât guvernul Dlui. Victor Ponta se poate întoarce la ce a făcut până acum fix 4 săptămâni – și-o poate ține așa (din punctul de vedere al economiei și al guvernării). La rând :

a), Domnul Dan Voiculescu pare decis ca, în cazul că va ajunge la închisoare, să ia și România cu el. Decizia sa se suprapune peste noua problemă a premierului Ponta. B1- invers, Realitatea TV – ostilă, ProTv-ul nu se bagă. Dacă și Antenele îi fac ce i-au făcut la acceptarea Codruței Kovesi la DNA, e prea puțin cu prietenul RTV Sebastian Ghiță.

Dacă ne uităm zi de zi în presă și în jur, vedem că urmează aceeași ceartă, poziționare, împărțeală ca anul trecut. Cum au de sărit la un cal mare (Traian Băsescu), lupta va fi mare. Nu va avea timp nici să înțeleagă, nicidecum să mai și facă ceva pentru economie.

b), Lupta din interiorul coaliției va urca la suprafață până în cele mai mărunte adversități dintre PSD și PNL. E greu de crezut că miniștrii din partide diferite nu se vor sabota între ei, mai ales dacă vor participa pe liste separate la alegerile europene. În cazul că decizia privind sprijinul pentru Crin Antonescu la prezidențiale se va lua în funcție de rezultatele PNL – atenție la economie, atenție la Finanțe, atenție la Buget.

c), Deciziile din economie vor fi luate Nu după simulările efectelor pe care le produc legile (aiurea – Ordonanțele! – căci numai 2 legi organice importante au trecut prin Parlament : pensiile militarilor și legea maidanezilor), ci după cum vor vorbi sondajele electorale.

d), Premierul va sta și mai mult la televizor.

În acest timp, soluțiile și programele miniștrilor care chiar vor să-și lege numele de realizări și vor să lase o umbră de coerență în urmă, cei care au urcat în guvern dintr-un sistem pe care chiar îl cunosc (există în guvern și astfel de oameni), se vor topi în agitația epileptică a celor care nu înțeleg din ce anume vine creșterea economică a României, și nici de ce lumea sărăcește sub triumful cifrelor lor. Și care, din păcate, sunt la butoane.

Iar peste un an, România, în ciuda creșterii (până și prognozele guvernamentale o dau mai mică decât anul acesta) România va mai fi coborât niște locuri la competitivitate: în UE, în Est, în Balcani. Pentru că numai guvernul nostru crede că aleargă de unul singur.

Apropo:

Săptămâna trecută cursdeguvernare a organizat, cu sprijinul BNR, conferința pe tema competitivității României (aș câștiga pariul că sunt miniștri care nici nu știu ce înseamnă, de fapt, competitivitate).

Nu știu dacă trebuie să spun asta: Am fost trist de-a binelea de interesul mic al mediului de afaceri pentru un context în care evoluează zi de zi și care – fie că vor, fie că nu – nu îi ajută, nu îi conservă, ci îi scade competitivitatea. (despre vorbitori – un LINK ).

Două lucruri aș mai avea de adăugat :

Pentru mediul de afaceri: soluțiile individuale sunt fezabile doar într-o situație economică și instituțională normală. Nu trăim așa ceva, iar anul 2014 va fi mai complicat decât 2013 – cel puțin așa ne anunță ultimele gesturi, declarații și acțiuni de după facerea bugetului ale premierului Ponta.

Pentru premierul Victor Ponta : Cum puteți guverna, Domnule, cu o asemenea mentalitate?

***
Cristian Grosu este redactor-șef al cursdeguvernare.ro

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 19.11.2013

5 comentarii

  1. Gheorghita Zbaganu
    20.11.2013, 12:52 pm

    “Dacă scoți Dacia și Ford (adică industria auto a altora), în jur mai rămân doar niște smocuri de iarbă.”
    Asa e. Cine e de vina? Privatizarea si retrocedarile.
    Cine a sustinut cele doua nenorociri, fie din interes, fie din prostie?
    Intelectualitatea publica si formatorii de opinie.
    Cum de au acceptat 400 de milioane de oameni aceste doua calamitati? Romania este doar periferica aici. Avem cam toate statele ex-socialiste, cu exceptia laudabila a Belarusului.
    Tema de cercetare. Cum convingi o majoritate sa actioneze contra propriilor interese?

    • Cristian Grosu
      20.11.2013, 12:57 pm

      ei, da : păi aven și neprivatizate și neretrocedate : cfr , tarom, oltchim etc, etc. au pierderi cam de 10 ori mai mari decât fac ceilalți profit…

  2. victor L
    20.11.2013, 2:57 pm

    @ Gheorghita Zbaganu,
    sinteti induiosator: ” cu exceptia laudabila a Belarusului” 😉
    Nu sinteti tov-ul care reinfiintase pecereul?

  3. Dorel Dibaciu
    21.11.2013, 2:01 am

    corect; felicitari dlui.Autor pentru deschidere si punctul pe ‘i’

  4. Nelu Stiuca
    23.11.2013, 7:28 pm

    MII de Felicitari AUTORULUI, TRAGACI ISCUSIT de altfel care si-a reglat TIRUL………

Lăsați un comentariu


Stiri

Iran a capturat o navă a Emiratelor Arabe Unite care traversa Golful Persic

Razvan Diaconu

Gardienii Revoluţiei din Iran au capturat luni, în Golful Persic, o navă din Emiratele Arabe Unite care transporta carburant, incident care probabil va amplifica tensiunile… Mai mult

Stiri

Negocieri dure pe proiectul bugetului multianual UE – Germania, Suedia și Olanda cer restricționarea cheltuielilor

Victor Bratu

Uniunea Europeană ar putea fi nevoită să își revizuiască planurile de stimulare a creșterii economice și de combatere a schimbărilor climatice dacă nu ajunge rapid… Mai mult

Stiri

Presiunile pe scumpirea petrolului vor dura luni de zile după atacurile asupra instalațiilor saudite

Adrian N Ionescu

Prețul petrolului este în curs de stabilizare, luni după amiază, la peste 8% mai sus față de cotația anterioară atacului de sâmbătă, care a scos… Mai mult

Stiri

Nicușor Dan s-a înscris în cursa internă pentru desemnarea candidatului USR la Primăria Capitalei

Vladimir Ionescu

Nicușor Dan s-a înscris în cursa internă din USR pentru desemnarea candidatului la Primăria Capitalei. Dacă va fi desemnat candidatul USR la PMB, Alianța formată… Mai mult

Stiri

Avocatului Poporului – listă de recomandări pentru creșterea siguranței în trafic

Vladimir Ionescu

Avocatul Poporului a elaborat o serie de Recomandări prin care solicită Ministerului Transporturilor, Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției Române o serie de… Mai mult

Stiri

Românii, printre europenii care merg cel mai puțin cu trenul

Vladimir Ionescu

Românii se numără printre europenii care utilizează cel mai puțin trenul în scopul deplasării în interiorul țării – doar 4,7% din kilometrii parcurși cu un… Mai mult

Stiri

CIECH Soda România explică de ce e în pragul închiderii și care e aportul la economie al operatiunilor de până acum în România

Vladimir Ionescu

Mii de locuri de muncă și 445 milioane de lei valoare adăugată la PIB-ul României – acesta este impactul economic al singurului producător de sodă… Mai mult