Cristian Grosu / Când numai moartea face rating: de ce clasa politică nu poate fi resetată de victime

Poate că din afară se vede mereu mai bine. Să ascultăm cu atenție :

”România: Premierul Victor Ponta demisionează după drama de la discotecă” (France Presse)

”Incendiul din clubul de noapte bucureștean: Premierul și guvernul demisionează după proteste” (The Guardian)

”Premierul român Ponta demisionează după incendiul din clubul de noapte” (BBC)

”Premierul României demisionează după protestele privind incendiul mortal din clubul de noapte” (Associated Press)

Și un ”titlu” venit de undeva mai de aproape, dar parcă de pe o la fel de ”ciudată” mentalitate: ”Tragedia de la Clubul Colectiv a atins cel mai sensibil nerv al națiunii române” (Klaus Iohannis, 4 nov, ora 17,10).

Hilaritatea titlurilor de mai sus ar fi lipsită de orice relevanță dacă ea nu s-ar suprapune peste versiunea de la București a protestelor, a demisiei guvernului, a căutării unui alt lidership pentru administrația centrală: Resetarea clasei politice.

Și pentru ca această resetare a administrației să nu rămână în sfera romantică a vieții noastre publice, să facem câteva observații – iar la final, o concluzie :

1- Pentru ca protestele din aceste zile să nu fie urmarea exasperării după ”drama de la discotecă” (cum titrează FP) – ar fi trebuit să fi fost precedate de alte titluri :

”România: premierul Ponta, urmărit penal, demisionează după protestele de stradă”

sau:

”Guvernul României se retrage după demonstrații de amploare, după ce premierul urmărit penal, refuzase să demisioneze”

Asta în luna iunie 2015.

Puteam avea și o versiunea a lunii septembrie:

”Proteste masive la Bucuresti după trimiterea în judecată a premierului Ponta – guvernul demisionează”.

Nu am avut astfel de titluri nici în iunie, nici în septembrie, dar asta nu are importanță decât dintr-un singur punct de vedere: acela că se dorește resetarea clasei politice.

Căci resetare nu înseamnă dărâmarea unui guvern (care, în treacăt fie spus, nu se mai bucura nici măcar de sprijinul principalilor lideri ai partidului de guvernământ) sub puterea emoției în fața morții. Ci crearea unei clase politice sub forța unor principii venite de jos, dinspre electorat – principii pentru a căror flagrantă încălcare uite că nu s-a găsit în iunie și septembrie masa critică de protestatari.

2- Să nu ne amăgim că adminstrația se va ”reseta” după măturarea de la putere a câtorva zeci de inși. Treaba nu poate fi bine făcută fără resetarea bazei : adică resetarea alegătorului și a aleșilor din imediata sa vecinătate.

Astăzi avem protestele unor victime. În iunie sau în septembrie, am fi avut protestele unor cetățeni. Victimele se pot răzbuna. Cetățenii pot trage la răspundere. Victimele sunt pline de emoție. Cetățenii sunt plini de conștiință civică.

Câtă vreme protestele sunt făcute de victime, clasa politică va trimite în față oameni de sacrificiu și de uzură, care să încaseze furia și votul negativ.

Când protestele vor fi făcute de cetățeni (care au ratat această șansă în iunie și septembrie) – pentru principii, respectarea regulilor, respectarea mandatelor, pentru derapaje de la toate acestea – atunci și clasa politică va învăța să trimită în față oameni plini de răspundere și conștiința statutului în care au fost aleși.

Demisia premierului Ponta și a guvernului său nu are nicio legătură cu necesitatea de-a reforma administrația României. Spun ”administrația” – în sensul mai larg decât guvernarea politică și mecanismele care-o susțin și o întrețin.
În sensul ăsta, România își așteaptă și ea rândul – după Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia – țări în care  promiscuitatea anilor de după căderea comunismului a fost înlocuită la un moment dat cu un set de reguli și ștaif care le face auzite și luate în serios vocile oriunde ar vorbi.

Am subliniat ”așteaptă”: pentru că, deocamdată, protestele vin doar când e vorba de moarte. Așteptarea se va încheia când demonstrațiile vor veni pentru ce se întâmplă și nu-i în regulă în viață – în viața de zi cu zi.
Să mai ascultăm odată ce spune Klaus Iohannis: ”Tragedia de la Clubul Colectiv a atins cel mai sensibil nerv al națiunii române”. Adică ce vrea să ne spună neamțul: că până la tragedie nervii noștri nu-s destul de sensibili?

Dacă asta vrea să spună, hai să înțelegem că resetarea clasei politice se va face odată cu resetarea electoratului.
Sigur, ea nu se poate face peste noapte și nu pornim revoluții de la un incendiu, atunci când nu am pornit revoluții pentru cauzele (cunoscute de toată lumea) care au dus la acel incendiu. O să ne ia, poate, 10-15 ani această dublă resetare: dar asta numai dacă începem chiar acum.

Cum? Păi avem un parlament în care 20% dintre locuitori sunt condamnați sau urmăriți penal. De ce nu am începe resetarea cu ei?

Si poate că presa străină nu va mai scrie că dăm jos guverne după tragedia de la discotecă.