31 octombrie, 2012

Activez în sistemul de justiţie. Am fost învăţat la Facultatea de Drept că legea trebuie respectată de oricine şi că toţi suntem egali în faţa legii. Am mai învăţat că hotărârea judecătorească e pronunţată în numele legii şi, odată rămasă definitivă, ea devine lege, astfel că trebuie respectată de destinatarii săi. Ulterior, când am devenit judecător, am jurat să apăr Constituţia şi legile ţării – scrie judecătorul Cristi Dănileț pe blogul său.

Singura instanţă pomenită de Constituţie este ICCJ – asta înseamnă că această curte are o valoare deosebită. Ea este simbolul justiţiei. De altfel, preşedintele ICCJ este considerat de legea nr. 317 din 2004 ca fiind reprezentantul puterii judecătoreşti.

Hotărârile date de ICCJ sunt în afara oricărei contestaţii. Pot fi analizate public, pot fi criticate, dar în mod obligatoriu trebuie executate. Executarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă finalitatea actului de justiţie. Dacă o hotărâre nu se execută înseamnă că nu se respectă însăşi justiţia – nici corpul de judecători care o înfăptuiesc, nici actele pe care le-au îndeplinit.

O astfel de situaţia a apărut ieri, la nivelul cel mai înalt al statului: Plenul Senatului a refuzat ieri să aplice o hotărâre judecătorească a ICCJ prin care se confirma starea de incompatibilitate a unui senator. În felul acesta, o putere a statului a negat o altă putere a statului: legislativul nu contestă, nu ignoră, ci încalcă judiciarul. Prin faptul că e entitate decide dacă se supune sau nu unei hotărâri judecătoreşti, înseamnă că justiţia e dependentă de voinţa acesteia. Deci, justiţia nu e independentă.

Situaţia este fără precedent, dar ea reprezintă o escaladare a unei situaţii tensionate ce dăinuie de ceva vreme: mai întâi au fost insultaţi procurorii (ani de-a rândul), apoi au fost insultaţi judecătorii penalişti de la ICCJ (cazul „Trofeul Calităţii”), apoi au fost atacaţi membrii CSM (dosarul referendumului), iar acum e atacată justiţia în însăşi funcţionalitatea ei.

Prin faptul că Justiţia e negată de însuşi Parlamentul ţării, Parlamentul încalcă Constituţia. Am arătat mai sus că într-o astfel de situaţie justiţia e dependentă. FIind vorba de dependenţa de o altă putere în stat, înseamnă că justiţia este subordonată acesteia. Ca urmare, nu mai există separaţia puterilor în stat. De aceea, susţin că Parlamentul se situează, astfel, în afara ordinii constituţionale. Şi susţin că ne aflăm într-o situaţie de conflict între puteri care neaparat trebuie supus analizei Curţii Constituţionale.

Cristi Dănileț este judecător, membru în Consiliul Superior al Magistraturii