Visul unor State Unite ale Europei pare să prindă contur pe fondul câtorva crize care pun la încercare continentul:
Moneda unică europeană rezistă cu greu controverselor purtate între statele bogate din nord și sudul mai sărac. Rusia și-a recăpătat obicieiurile agresive, utilizând mai nou media și atacuri cibernetice în lupta sa cu Occidentul.
Frontul Național al lui Marine Le Pen a câștigat 34% la alegerile prezidențiale, pierdute, e drept, în fața lui Emmanuel Macron. Europa încearcă să se descurce cu cele aproape 2 milioane de refugiați proveniți din Orientul Mijlociu și Nordul Africii.
Marea Britanie a votat ieșirea din UE după 43 de ani de la aderare- e prima dată când un stat membru alege să părăsească blocul comunitar. Președintele Donald Trump își urmează neclintit politicile ”America First”, care afectează garanțiile de securitate oferite de Statele Unite și care produc conflicte comerciale cu aliații din străinătate.
Toate acestea, dar și o nemulțumire crescândă la adresa globalizării, au contribuit la pierderea de încredere cu care se confruntă mai toate partidele tradiționale din Occident.
Electoratul american și cel european deopotrivă pare să abandoneze mijloacele tradiționale de guvernare în favoarea autoritarismului, populismului și naționalismului, generând temeri profunde legate de viitorul democrațiilor.
Câteodată, un ochi străin percepe mult mai clar simptomele descompunerii decât ar fi capabili cei care sunt prinși în mijlocul vârtejului.
În cartea ”Continentul Fracturat: crizele Europei și soarta Occidentului”, jurnalistul american William Drozdiak (foto) arată cum 3 proiecte insuficient pregătite, lansate la sfârșitul Războiului Rece – moneda unică europeană, Schengen și extinderea spre est a NATO și UE- au deschis falii adânci în Europa.
”Astăzi, visul unei Europe unite se destramă, iar stabilitatea viitoare a continentului este incertă”, este convins Drozdiak, spre deosebire de președintele Jean Claude Juncker, care în recentasa prezentare ”Starea Europei” s-a arătat încrezător că ”vântul bate din nou în pânzele Europei”.
Fost editor de politică externă al Washington Post, William Drozdiak afirmă că dezangajarea SUA lasă în derivă Europa, care până acum a avut întotdeauna sprijinul ”Unchiului Sam” în vremuri grele.
Iar în opinia jurnalistului american, UE se confruntă cu o problemă de metodologie- are obiceiul să își fixeze ținte ambițioase în baza unor planuri insuficient pregătite, cel mai adesea rezultate din compromisuri încheiate în miez de noapte, fără să anticipeze ce s-ar putea întâmpla dacă lucrurile nu merg așa cum trebuie.
Introducerea monedei unice europene fără a construi și Uniunea Fiscală și fără a desemna un creditor de ultimă instanță, deschiderea frontierelor interne fără o acțiune concertată de protejare a granițelor externe, primirea în UE a foștilor sateliți sovietici fără să anticipezi reacții ostile ale Rusiei– trei situații în care jurnalistul american crede că liderii Europei au dat dovadă de ”optimism naiv” și că aceștia au lansat proiecte insuficient pregătite.
William Drozdiak nu se aventurează să facă și previziuni- dacă UE se va destrăma într-un final sau dacă va folosi aceste conflicte pentru integrare suplimentară, însă arată că ”soluția” o va dicta Berlinul, descris ca ”noul epicentru al puterii”.
”Disprețul” lui Donald Trump pentru Europa și multilateralism a așezat o greutate imensă pe umerii cancelatului german Angela Merkel, în cercul căreia Drozdiak s-a bucurat de un acces fără egal ca fost șef al Consiliului American al Germaniei.
Având acces la informații privilegiate, Drozdiak descrie în cartea sa o serie de acțiuni întreprinse de Angela Merkel în plină derulare a crizelor europene care adesea au lăsat Bruxelles-ul fără reacție: negocierile cu Vladimir Putin legate de acțiunile destabilizatoare ale Rusiei în Ucraina, summit-urile care durau nopți întregi pe marginea crizei datoriilor grecești și sfaturile adresate premierului Cameron pentru evitarea ieșirii Marii Britanii din UE.
William Drozdiak dezvăluie și faptul că Angela Merkel a ezitat multă vreme să candideze pentru al patrulea mandat de Cancelar și că fostul președinte american Barack Obama a fost cel care, în noiembrie 2016, a convins-o că are o datorie față de Occident să candideze acum, după șocul produs de alegerea lui Donald Trump.
Potrivit jurnalistului american, cea mai mare frustrare a Angelei Merkel manifestată în perioadele de criză pe care le-a traversat Europa este lipsa unui partener puternic în Europa. Angela Merkel nu s-a putut niciodată baza pe David Cameron, prizonier al euroscepticilor din partidul lui, și a fost frecvent dezamăgită de președinții Franței Nicolas Sarkozy și François Hollande, incapabili să reformeze statul și economia franceze.
”Slăbiciunea Franței a devenit cea mai mare problemă a Europei”, scrie Drozdiak că ar fi spus Angela Merkel apropiaților săi.
Atunci când Sarkozy, care o irita pe Angela Merkel din cauza impulsivității sale și a complexelor de inferioritate manifestate, i-a spus cancelarului: ”Angela, suntem făcuți să ne înțelegem. Noi suntem mintea și picioarele Uniunii Europene”, replica a fost: ”Nu, Nicolas, tu ești mintea și picioarele, eu sunt doar banca”.
Jurnalistul american își poartă cititorii într-un turneu prin capitalele europene, arătându-le că Europa nu a depășit niciunul dintre obstacole. El spune că democrațiile liberale din Europa nu sunt amenințate doar în foste state comuniste, ca Polonia și Ungaria, și nu doar de către lideri autoritariști ca Putin sau Erdogan, ci chiar în zona anglo-saxonă a Europei.
William Drozdiak crede că Italia va fi sursa următoarei crize europene, dacă următoarele alegeri generale nu aduc stabilitate politică, nu produc soluții de rezolvare a problemelor bancare din peninsulă și nu adresează problema uriașei datorii guvernamentale.
