”Datele statistice care au relevat faptul că volumul mare de activitate nu este influenţat de evoluţia infracţionalităţii, care nu are o creştere similară, ci de probleme legislative sau sesizări fără finalitate.
Cât priveşte aspectele de ordin legislativ, o problemă ar fi excesul de incriminare. Există 140 de acte normative care prevăd aproape 1000 de infracţiuni. Este clar, aşadar, că ar fi nevoie de o reevaluare.
Referitor la sesizările fără finalitate care ne sunt avansate, credem că ar trebui identificate soluţii care să permită limitarea numărului de dosare şi soluţii cauzelor cu adevărat importante pentru societate. Una dintre aceste soluţii ar putea fi introducerea principiului oportunităţii întâlnit în alte sisteme.
În momentul de faţă, dacă se reclamă o faptă penală, ea trebuie înregistrată ca şi dosar penal, chiar dacă din primele cercetări reiese că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni. Or, prin intermediul principiului oportunităţii s-ar ajunge ca, pe baza unor criterii obiective şi sub controlul instanţei de judecată, să se poată aprecia când se justifică să continui o anchetă sau nu. Astfel, s-ar ajunge la o cheltuire mult mai judicioasă a banului public.
O altă soluţie ar putea fi recurgerea la soluţionarea pe cale amiabilă a unor conflicte prin procedura medierii, având în vedere noile prevederi legislative.
O altă cauză ce ar putea explica numărul mare de dosare ar fi existenţa numărului unic şi luarea efectivă în evidenţă de către parchete a tuturor dosarelor înregistrate la organele poliţiei judiciare, inclusiv a cauzelor cu autori necunoscuţi.
Numărul cauzelor înregistrate la nivelul Ministerului Public a cunoscut o curbă ascendentă, conform datelor statistice. Exemplificativ, în 2007 s-a înregistrat o creştere de 18,1% faţă de anul precedent, în 2008 – creştere de 10,6% faţă de 2007, în 2009 – creştere de trei ori mai mare faţă de anul 2000, iar în 2010, în primele trei trimestre, au fost înregistrate 1.338.343 dosare.
Încărcătura mare pe procuror, în condiţiile în care şi în anul 2009 erau vacante 20% din posturile de procurori, înregistrându-se chiar o scădere a numărului de procurori de la 2334 în 2008, la 2293 în 2009.
Or, în condiţiile blocării finanţării şi ocupării posturilor vacante a făcut aproape imposibilă echilibrarea deficitului de resurse umane.
A crescut numărul unităţilor de parchet mai mici care funcţionează cu un procuror, deşi în schemă sunt prevăzute mai multe posturi. S-a ajuns astfel ca în 2009 să avem 11 asemenea unităţi care au funcţionat doar cu un procuror, şi 21 care au funcţionat cu 2 procurori.”
Urmărește-ne pe Google News
