Coada inutilă la Trezorerie rimează cu ”pandemie”

Acțiunea prin care statul a început să se împrumute ceva mai consistent la proprii cetățeni ar fi fost cât se poate lăudabilă dacă nu ar fi apărut inevitabilele scăpări în modalitatea de lucru cu aparatul public. Concret, cei care s-au dus să ridice sumele cuvenite anual în baza cuponului aferent titlurilor de stat achiziționate s-au trezit puși în fața unor cozi, pe cât de mari, pe atât de inutile.

În loc să se solicite un cont în care deținătorului să i se vireze banii cuveniți, toți cei care au avut inspirația să împrumute statul român, sunt obligați să treacă pe la ghișeu după ce stau cu orele pe afară, în față la Trezorerie că doar e pandemie. Musai să mergi cu buletinul și să-l înmânezi unei funcționare, împreună cu invitabilul formular ce trebuie completat cu de toate, pentru ca ulterior să întocmească onor angajatul statului un ordin de plată.

Culmea, ordinul de plată, semnat pentru conformitate de împricinat precum în mileniul trecut, nici măcar nu este oferit „by default” în copie celui vizat de relația cu finanțele publice. Care ar fi rațiunea pentru care la calcularea impozitelor se poate indica un cont personal în care să se vireze eventuale diferențe iar la titluri de stat nu se poate, rămâne un mister. La fel ca și verificarea buletinului de identitate, fără de care nu se pot ridica banii nici de la bancă.

Mai puțin misterios este timpul pierdut la cozi și va fi numărul suplimentar de cazuri de Covid apărute ca urmare a cozilor la care obligați să stea „investitorii” și a plimbării inutile de hârtii ce urmează a fi îndosariate. Sub 5.000 de lei încasarea, cei care împrumută statul român se mai pot delecta și cu manipularea de numerar, care presupune alte riscuri și alt timp pierdut dar și satisfacția de număra „câștigul”. De pildă, în 2019, la o dobândă de 3% acordată depunerilor pe trei ani, inflația medie anuală a fost de 3,83%. Cu o revenire pe plus în 2020, când avansul prețurilor s-a redus la 2,63%, și speranțe timide de a recupera în termeni reali măcar banii împrumutați, după ce va fi trecut cu bine anul în curs.

Cât despre așa-zisa informatizare a modului de lucru în Finanțele publice și reducerea birocrației, simultan cu factura pentru salariile bugetarilor, mai e mult până departe. Ce „cont unic în relația cu statul” și de ce să ai acces civilizat, în mediu electronic la banii tăi, cuveniți în baza unei înțelegeri teoretic reciproc avantajoase ? Prin care datoria publică să depindă mai puțin de bănci și de străinătate și mai mult de proprii cetățeni, oricum obișnuiți să se căciulească pe la intrările instituțiilor publice.

P.S. La o nouă emisiune de titluri, ar fi logic să nu se mai încheie subscrierea exact înainte de scadența unei emisiuni precedente. Să se ofere posibilitatea doritorilor de a nu mai transfera banii ci să-i păstreze în continuare la stat în noile condiții de dobândă. Adică să se „rostogolească” datoria la intern, către proprii cetățeni, la fel ca și față de investitorii instituționali.