Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a respins miercuri recursul formulat de Polonia şi Ungaria împotriva mecanismului ce condiționează acordarea fondurilor europene de statul de drept.
Prin acest mecanism, executivul UE poate reduce fondurile alocate statelor membre care încalcă drepturile şi libertăţile democratice.
”Curtea respinge în integralitatea lor acțiunile formulate de Ungaria şi Polonia”, a anunţat miercuri instanţa europeană, stabilind astfel un precedent în aceste cazuri de nerespectare a statului de drept.
Prin această decizie finală, CJUE tranșează disputa dintre UE și cele două state care au contestat mecanismul și care sunt vizate de acesta – Polonia și Ungaria.
Mecanismul, contestat de Polonia și Ungaria
Mecanismul de condiționare a fondurilor europene de respectarea statului de drept a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2021 și nu a fost niciodată utilizat până acum,
Regulament stabileşte un mecanism general de condiţionalitate pentru protecţia bugetului Uniunii Europene în cazul unei încălcări a principiilor statului de drept în statele membre, întrucât afectează bugetul Uniunii.
Regulamentul permite ca, la cererea Comisiei Europene, Consiliul să adopte, printre altele, măsuri precum suspendarea plăţilor care trebuie realizate din bugetul Uniunii sau suspendarea aprobării unuia sau a multor programe finanţate din acest buget.
Polonia şi Ungaria au sesizat în martie CJUE pentru anularea lui, invocând, printre alte motive, absenţa sau caracterul inadecvat al temeiului juridic ales pentru regulament, incompatibilitatea acestuia cu articolul 7 din Tratat şi încălcarea principiului securităţii juridice.
CJUE a stabilit miercuri că acest mecanism a fost adoptat pe un temei juridic adecvat, este compatibil cu procedura prevăzută la articolul 7 TUE și respectă limitele competențelor atribuite Uniunii, precum și principiul securității juridice.
CJUE a publicat comunicatul privind decizia de miercuri în toate limbile statelor membre, o situație rar folosită până acum.
Prezentăm integral comunicatul CJUE:
”La 16 decembrie 2020, Parlamentul și Consiliul au adoptat un regulament1 care instituie un regim de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii în caz de încălcare a principiilor statului de drept într-un stat membru. Pentru realizarea acestui obiectiv, regulamentul permite Consiliului să adopte, la propunerea Comisiei, măsuri de protecție precum suspendarea plăților din bugetul Uniunii sau suspendarea aprobării unuia sau a mai multor programe finanțate din acest buget.
Ungaria și Polonia au introdus fiecare câte o acțiune în fața Curții de Justiție solicitând anularea acestui regulament. Ele își întemeiază acțiunile lor pe absența unui temei juridic adecvat în Tratatele UE și FUE, pe o eludare a procedurii prevăzute la articolul 7 TUE3, pe o depășire a competențelor Uniunii și pe o încălcare a principiului securității juridice. În susținerea argumentației lor, Ungaria și Polonia au făcut referire la un aviz confidențial al Serviciului juridic al Consiliului privind propunerea inițială care a condus la acest regulament, Curtea declarând admisibilă această referire, în pofida obiecțiilor Consiliului, în temeiul interesului public superior pe care îl reprezintă transparența procedurii legislative.
În aceste două cauze, Ungaria și Polonia s-au susținut reciproc, în timp ce Belgia, Danemarca, Germania, Irlanda, Spania, Franța, Luxemburg, Țările de Jos, Finlanda, Suedia și Comisia au intervenit în susținerea Parlamentului și a Consiliului. La cererea Parlamentului, Curtea a judecat aceste cauze potrivit procedurii accelerate. Aceste cauze au fost de altfel atribuite Plenului Curții, ținând seama de importanța lor fundamentală pentru precizarea măsurii în care Uniunea își poate apăra bugetul și interesele financiare în fața unor încălcări ale principiilor statului de drept în statele membre.
Curtea constată în primul rând, în ceea ce privește temeiul juridic al regulamentului, că procedura prevăzută de regulament nu poate fi inițiată decât în cazul în care există motive rezonabile să se considere nu numai că într-un stat membru au loc încălcări ale principiilor statului de drept, ci mai ales că aceste încălcări afectează sau riscă în mod grav să afecteze, în mod suficient de direct, buna gestiune financiară a bugetului Uniunii sau protecția intereselor financiare ale acesteia. În plus, măsurile care pot fi adoptate în temeiul regulamentului privesc exclusiv execuția bugetului Uniunii și sunt toate de natură să limiteze finanțările care au ca sursă acest buget în funcție de impactul asupra acestuia al unei astfel de afectări sau al unui astfel de risc grav.
Prin urmare, regulamentul urmărește să protejeze bugetul Uniunii împotriva unor afectări care decurg în mod suficient de direct din încălcări ale principiilor statului de drept, iar nu să sancționeze, în sine, asemenea încălcări.
În această privință, Curtea amintește că respectarea de către statele membre a valorilor comune pe care se întemeiază Uniunea, care au fost identificate și sunt împărtășite de acestea și care definesc identitatea însăși a Uniunii ca ordine juridică comună acestor state4, printre care statul de drept și solidaritatea, justifică încrederea reciprocă între aceste state.
Întrucât această respectare constituie astfel o condiție pentru exercitarea tuturor drepturilor care decurg din aplicarea tratatelor unui stat membru, Uniunea trebuie să fie în măsură, în limitele atribuțiilor sale, să apere aceste valori. Curtea precizează în această privință, pe de o parte, că respectarea acestor valori nu poate fi redusă la o obligație impusă unui stat în vederea aderării la Uniune și pe care acesta ar putea să o încalce după aderarea sa. Pe de altă parte, ea subliniază că bugetul Uniunii este unul dintre principalele instrumente care permit concretizarea, în politicile și în acțiunile Uniunii, a principiului fundamental al solidarității între statele membre și că punerea în aplicare a acestui principiu, prin intermediul acestui buget, se sprijină pe încrederea reciprocă pe care acestea o au în utilizarea responsabilă a resurselor comune înscrise în bugetul menționat.
Or, buna gestiune financiară a bugetului Uniunii și interesele financiare ale Uniunii pot fi grav compromise prin încălcări ale principiilor statului de drept săvârșite într-un stat membru. Astfel, aceste încălcări pot avea drept consecință, printre altele, lipsa unei garanții că cheltuielile acoperite de bugetul Uniunii îndeplinesc ansamblul condițiilor de finanțare prevăzute de dreptul Uniunii și, prin urmare, că sunt conforme cu obiectivele urmărite de Uniune atunci când aceasta finanțează asemenea cheltuieli.
Așadar, un „mecanism de condiționalitate” orizontală precum cel instituit de regulament, care condiționează beneficiul finanțărilor din bugetul Uniunii de respectarea de către un stat membru a principiilor statului de drept, poate intra în sfera competenței conferite de tratate Uniunii de a stabili „norme financiare” referitoare la execuția bugetului Uniunii.
În al doilea rând, Curtea constată că procedura instituită prin regulament nu eludează procedura prevăzută la articolul 7 TUE și respectă limitele competențelor atribuite Uniunii.
Astfel, procedura prevăzută la articolul 7 TUE are ca finalitate să permită Consiliului să sancționeze încălcări grave și persistente ale fiecăreia dintre valorile comune pe care se întemeiază Uniunea și care definesc identitatea sa, în scopul, printre altele, de a obliga statul membru în cauză să pună capăt acestor încălcări. În schimb, regulamentul vizează protejarea bugetului Uniunii, și aceasta numai în caz de încălcare a principiilor statului de drept într-un stat membru care afectează sau riscă în mod grav să afecteze buna execuție a acestui buget. În consecință, așa-numita procedură a articolului 7 TUE și cea instituită prin regulament urmăresc scopuri diferite, iar fiecare dintre ele are un obiect care este în mod clar distinct.
În plus, dat fiind că regulamentul nu permite Comisiei și Consiliului să examineze decât situații și comportamente care sunt imputabile autorităților unui stat membru și care sunt relevante pentru buna execuție a bugetului Uniunii, puterile conferite acestor instituții prin acest regulament nu depășesc limitele competențelor atribuite Uniunii.
În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul Ungariei și al Poloniei întemeiat pe o încălcare a principiului securității juridice, în special prin aceea că regulamentul nu ar defini noțiunea de „stat de drept” și nici principiile sale, Curtea subliniază că principiile care figurează în regulament, ca elemente constitutive ale acestei noțiuni5, au fost pe larg dezvoltate în jurisprudența sa, că aceste principii au ca sursă valorile comune recunoscute și aplicate și de statele membre în propriile ordini juridice și că acestea decurg din noțiunea de „stat de drept” pe care statele membre o
împărtășesc și la care aderă, ca valoare comună tradițiilor lor constituționale.În consecință, Curtea consideră că statele membre sunt în măsură să determine cu suficientă precizie conținutul esențial, precum și cerințele care decurg din fiecare dintre aceste principii.
Pe de altă parte, Curtea precizează că regulamentul impune, pentru adoptarea măsurilor de protecție pe care le prevede, să se stabilească o legătură reală între o încălcare a unui principiu al statului de drept și afectarea sau riscul grav de afectare a bunei gestiuni financiare a Uniunii sau a intereselor sale financiare și că o astfel de încălcare trebuie să privească o situație sau un comportament imputabil unei autorități a unui stat membru și relevant pentru buna execuție a bugetului Uniunii.
Curtea arată că noțiunea de „risc grav” este precizată în legislația financiară a Uniunii și subliniază că măsurile de protecție care pot fi adoptate trebuie să fie strict proporționale cu impactul încălcării constatate asupra bugetului Uniunii.
În special, potrivit Curții, aceste măsuri pot viza alte acțiuni și programe decât cele afectate printr-o asemenea încălcare numai în măsura în care este strict necesar pentru atingerea obiectivului de a proteja acest buget în ansamblul său.
În sfârșit, constatând că Comisia trebuie să respecte, sub controlul instanței Uniunii, cerințe procedurale stricte care presupun printre altele mai multe consultări ale statului membru vizat, Curtea conchide că regulamentul îndeplinește cerințele principiului securității juridice.
În aceste condiții, Curtea respinge în integralitatea lor acțiunile formulate de Ungaria și de Polonia.”
Urmărește-ne pe Google News
