Chatham House, Institutul Regal pentru Afaceri Internaționale, avertizează: comunitatea internațională nu ar trebui să fie păcălită de recentele declarații ale Kremlinului referitoare la retragerea militarilor ruși din Siria.
Potrivit unei analize publicate marți, ultimele manevre ale Moscovei nu sunt ceea ce par, ci reflectă o capacitate în creștere de a juca o politică de forță în Orientul Mijlociu.
Potrivit analizei, ”retragerea” forțelor ruse privește în cel bun caz avioanele de luptă trimise în Siria după data de 30 septembrie 2015. Kremlinul a confirmat că va menține operaționale bazele militare din Tartus și Khmeimim și că va furniza în continuare regimului Assad echipamente, instructaj și suport militar.
Moscova va menține în regiune și un număr neprecizat de avioane de vânătoare, care au continuat bombardamentele în Siria și după anunțul lui Vladimir Putin.
Kremlinul păstrează și elicopterele de atac, și sistemele moderne anti-aeriene, oficial pentru a păzi instalațiile militare ale Rusiei, existând însă rapoarte că echipamentele sunt folosite pentru a asigura suportul trupelor guvernamentale siriene.
Cât despre sistemele anti-rachetă S-400, acestea asigură practic închiderea spațiului aerian sirian.
Se schimbă regulile
Retragerea rușilor demonstrează că intervenția militară din Siria a avut ca obiectiv principal menținerea la putere a regimului Assad și ca obiectiv secundar demonstrația că Occidentul este depășit.
Nu a fost niciodată vorba de înfângerea Statului Islamic din moment ce anunțul retragerii a fost făcut în consițiile în care ISIS controlează în continuare o mare parte a teritoriului sirian- grupul a pierdut cam 15-20% din teritoriul controlat după intervenția Rusiei în Orientul Mijlociu.
În martie 2016, efectul șocului produs de sosirea militarilor ruși în Siria se disipase. Comunitatea internațională se obișnuise să vadă cu Moscova își etalează forța în Orientul Mijlociu.
În primul stadiu, Rusia și-a folosit prezența pentru a ajuta regimul Assad să recapete controlul asupra unor teritorii. Armata siriană însă nu a reușit să câștige bătălii majore, având, din perspectiva Moscovei, o slabă performanță.
Pentru a spori eficiența armatei guvernamentale, Rusia ar fi trebuit să ia decizia de a suplimenta efectivele trimise în Siria, cu riscurile de rigoare. În vreme ce Kremlinul a furnizat Siriei capacitatea maximă ce putea fi utilizată cu riscuri minime, partenerul Rusiei din zonă- Iranul- a ezitat să își trimită propria armată în ajutor.
Bashar al-Assad devine între timp din ce în ce mai încrezător și mai puțin dispus să accepte dialogul cu opoziția.
O implicare suplimentară din partea Rusiei ar fi putut avea drept consecințe o implicare directă a Turciei și a Arabiei Saudite și un ajutor suplimentar al Statelor Unite furnizat grupărilor rebele.
Retragerea parțială a Rusiei din Siria este în primul rând un semnal direct către Bashar al-Assad, căruia i se arată că Moscova nu este dispusă să îl mențină în fruntea țării cu orice preț, așa cum a procedat URSS cu guvernul din Afghanistan, în perioada 1979-1992. Pentru a-și salva regimul, Assad trebuie să dea dovadă de flexibilitate și să fie dispus la compromis.
În al doilea rând, retragerea semnifică o posibilă dorință de concilere a Rusiei cu Occidentul și cu opoziția siriană, dar și o posibilă mișcare menită să pună Turcia și alte state din Orientul Mijlociu într-o lumină defavorabilă. Anunțând retragerea din Siria, Rusia vrea să dea senzația că sunt fidele conceptului de rezolvare a conflictelor prin negociere, nu prin forță brută. În același timp, Turcia, stat membru NATO, are masate la frontiera siriană trupe și amenință cu atacarea teritoriilor ocupate de kurzi- o poziționare de extrem antagonism.
Sigur, retragerea din Siria are legătură și cu situația internă- diminuarea cheltuielilor militare oferă o gură de oxigen unei economii vlăguite de sancțiuni internaționale.
Concluzia Chatham House: retragerea parțială din Siria este jucată foarte bine de Vladimir Putin și este un exemplu de abilitate cu care situația tulbure din Orientul mijlociu este speculată în interesul Kremlinului.
